Cinemagie Recenzii de film, seriale, teatru, cărți
Related Articles
Bre, oameni buni, ce naiba e Scary Movie? Despre ăsta din 2026 zic. E continuare? E reboot? E resuscitare? E cadavru scos din franciză și dus la machiaj?
Nu mai contează, mi-a răspuns chiar filmul.
🎬 Premisă
Povestea, atâta câtă e, sună așa: Cindy Campbell și Brenda Meeks, după 26 de ani, sunt iarăși în centrul unui masacru.
De data asta, un nou Ghostface începe să vâneze copiii lor (da, au copii).
Se întorc toate personajele originale, nu le înșir pe toate, ci doar câteva: Shorty cu iarba lui, Ray cu ipocrizia lui sexuală, chiar și ofițerul Doofy. Da, da, copoiul cu nevoi speciale.
Motivația criminalului? Chiar contează? Ceva cu salvatul francizei, care o luase la vale rău de tot.
💭 Comentariu
Deja v-ați prins că parodiază filmele recente din seria Scream. Și Get Out. Și M3GAN. Și The Substance. Și Terrifier. Și Sinners. Și Weapons. De fapt, face mișto de aproape tot ce a mișcat în horror în ultimii ani.
Ba chiar ia în bășcălie și un film care e acum în cinematografe. Nu pot să-i dau numele, pentru că nu am chef să fiu taxat din cauza spoilerelor.
Așa cum era de așteptat, Scary Movie este fix ce trebuie să fie: o mizerie făcută de oameni care știu că fac o mizerie, dar o fac cu atâta tupeu încât începi să respecți jegul.
Scenariul este de-o imbecilitate fantastică, lipsit de orice dram de logică și plin de găuri atât de mari încât fac fundul unei Kardashian să pară organ de acarian.
Dar nici nu avea cum să fie altfel. Doar nu te duci la un Scary Movie și te aștepți să nimerești peste o prelegere filozofică despre influența revistei „Cahiers du cinéma” asupra cinematografiei mondiale.
Doar dacă ai un arac african înfipt în dos te trezești cu pretenții de artă cinematografică la un asemenea film.
🤢 Umorul
Umorul este absurd și ofensator, nu iartă pe nimeni. Se ia de negri, de albi, de heterosexuali (deși nu-i face borâți), de homosexuali, de transsexuali, de tineri, de bătrâni, de Elon Musk și de o groază de subiecte de actualitate.
Bătăi cu dildo-uri uriașe, glume cu sclavie, poante cu cancel culture, dume cu pronume? Avem de toate. Unele merg. Multe nu.
Filmul aruncă glume ca un bețiv cu darts: din când în când nimerește ținta, dar până atunci omoară trei oameni din public.
Din lunga serie a poantelor ratate o menționez pe aia pe care deja o știți. Fata înjunghiată în metrou care se isterizează că nu este pomenită cu „they/them” în timp ce moare. E o încercare de satiră woke care cade ca un cartof fiert pe parchet. Nu e curajoasă, nu e inteligentă, e doar enervantă.
Filmul este grețos, e lipsit de (aproape) orice urmă de inteligență, dar recunosc că am râs cu poftă, de am fost inundat de lacrimi, la trei secvențe mari și late.
Care-s alea? Nu vă zic. Nici nu-s în trailer. Găsiți-le singuri, dacă aveți chef de o seară pierdută.
Asta e probabil cea mai mare dovadă de decență a marketingului: au ascuns glumele bune ca să nu le compromită prin asociere cu restul filmului.
🎭 Personaje și dialog
Anna Faris (The Estate) și Regina Hall sunt singurele care mai țin filmul pe linia de plutire. Ele știu exact în ce rahat s-au băgat și joacă de parcă ar fi într-un film bun și ar avea șanse la Oscar.
Anna Faris interpretează o Cindy obosită și merită un premiu pentru că reușește să fie credibilă în timp ce spune „am arme, dar niciuna înregistrată din cauza problemelor mele psihice”.
Regina Hall (One Battle After Another) e la fel de gălăgioasă ca-n 2000, dar parcă acum e mai sictirită. O fi de la vârstă, o fi de la faptul că a mai văzut scenariul ăsta o dată. Sau de două ori. Sau de cinci ori.
Totuși, dinamica dintre ele, amintindu-și de vremurile trecute, certându-se cine e mamă mai rea, e de departe cea mai naturală parte a filmului. Se vede că ele chiar sunt actrițe.
Marlon Wayans (Shorty) și Shawn Wayans (Ray) sunt prezenți mai degrabă ca niște gaguri ambulante, care ne bombardează cu replici tâmpite.
Shorty continuă să fumeze iarbă și se miră că halucinează, iar Ray e în permanență confuz și ipocrit.
⏱️ Ritm și stil
Frații Wayans au stilul lor: rapid, murdar, fără pauză. Uneori funcționează, alteori te lasă rece. Problema e că filmul are 80 de minute (puțin, zic unii), dar unele scene par că durează cât o zi de post.
Sunt și niște apariții surpriză, care m-au prins cu lecția neînvățată, pentru că nu mai țineam minte ce s-a întâmplat în filmele precedente.
Am revăzut doar originalul Scary Movie, dar versiunea din 2026 este incredibil de conștientă că trăiește într-o franciză care face mișto inclusiv de ea însăși.
Așa că există referințe cu duiumul către continuările tot mai proaste, referințe pe care nu le-am prins, pentru că nu mi-am ocupat memoria cu astfel de prostii.
Am și eu demnitatea mea. Puțină, dar n-o risipesc pe mitologia din seria Scary Movie.
🎯 Asumarea prostiei
Un lucru trebuie recunoscut: filmul nu se ia în serios nici măcar o secundă. E conștient că e o idioțenie. Ba mai mult, face glume despre faptul că e o mizerie.
Asta e asumarea perfectă. E ca un tip care intră în bar și spune „știu că sunt beat”. Nu te face mai puțin beat, dar măcar e sincer.
📊 Impactul
Filmul ăsta nu va schimba lumea. Nu va sparge box-office-ul ca primul, nu va deveni un fenomen cultural. Sau, mai știi? Poate o va face. Cine mai poate anticipa comportamentul audienței din zilele noastre?
🏆 Verdict
Scary Movie e o idioțenie extraordinară, exact cum trebuie să fie un Scary Movie. Ai glume cu juisare, cu penisuri, cu sclavie, cu transsexuali, cu iarbă, cu bătăi, cu țipete, cu sânge. Unele, puține, frizează genialitatea. Altele, majoritatea, sunt de plâns.
O să te întrebi „la ce dracu m-am uitat?” și o să ai dreptate. Și eu m-am întrebat. Și o să mă mai întreb de vreo două ori până ajung acasă. Deși deja sunt acasă.
Sunt conștient că filmul este o găleată de vomă verbală, dar trebuie să-i recunosc meritele.
Când lovește, o face ca un buldozer într-un muzeu de ceramică. Când ratează, ratează ca un măgar care încearcă să cânte operă. Oricum ar fi, face zgomot.
De fapt, mi-am mai adus aminte de încă o scenă la care am râs zgomotos, așa că o să-l trec clasa. Nu cu bursă, nu cu coroniță, dar măcar nu-l las repetent în hazna.
Trailer
