Related Articles
Ryan Coogler + Michael B. Jordan = love, așa că Sinners este a cincea colaborare dintre cei doi.
Ar fi fost mai multe, însă Ryan Coogler a regizat până acum doar cinci filme.
🎬 Sinners – Premisă 📖
Doi frați, Smole și Stack, jucați de Michael B. Jordan (Without remorse), că-s gemeni, se întorc în orașul natal pentru că au strâns niscai bani și vor să dea ceva înapoi comunității.
Cumpără o proprietate de la un alb porcin pentru a o transforma într-un loc cultural-artistic-bahic, o cârciumă dedicată persoanelor de culoare.
Se pregătesc de marea deschidere, au băutură din belșug, dar le lipsește muzica, sufletul petrecerii.
Așa că îi antamează pe tinerelul Sammie (Miles Caton – aflat la debut) și veteranul Delta Slim (Delroy Lindo – Da 5 bloods) pentru a asigura întreținerea atmosferei cu un blues autentic.
Nu știu dacă este cazul să mai continui cu prezentarea altor detalii, se mai bagă în seamă Mary (Hailee Steinfeld – Bumblebee), iubita unuia dintre frați, dar și niscai vampiri.
Conduși de Remmick (Jack O’Connell – Back to black), capul răutăților, sugătorii sangvini vor neapărat să strice sindrofia oamenilor.
💭 Sinners – Comentariu 🍿
Înainte să purced la disecarea filmului, trebuie să încep prin a prezenta contextul în care l-am văzut.
Urmăresc un podcast pe tema filmelor din SUA și acolo au fost discutate recenziile despre Sinners.
Aproape toate erau elogiatoare și ridicătoare în slăvi, caracterizând Sinners drept o capodoperă. Așa că, și mereu mi-o fur, mi-am construit niște așteptări colosale.
Credeam că voi avea parte, nici mai mult, nici mai puțin, de o a doua înviere a lui Dracula.
Din păcate, după vizionarea filmului am rămas cu o urmă de dezamăgire întipărită în suflet pentru că liftul narativ nu a urcat până la nivelul stratosferic unde îl așteptam.
Dar despre asta pe final de articol, o să punctez mai întâi ce mi-a plăcut, pentru că sunt destule aspecte pozitive în Sinners.
Puncte forte: Stil, imagine și atmosferă autentică
Se simte că este proiectul cel mai personal al lui Ryan Coogler pentru că a năpârlit pasiune și sudoare pe platourile de filmare, scenariul fiind infuzat cu stilul său care a devenit marcă înregistrată.
Din punct de vedere tehnic, Sinners este impecabil, strălucind la toate capitolele.
Aspect vizual ireproșabil
Imaginea redă cu maximă fidelitate atmosfera anilor 30 ai secolului XX dintr-un stat american în care segregarea și rasismul erau încă normalitate.
De la costumația specifică vremii și până la ustensile, mașini și case, totul arată veritabil, de parcă directorul de imagine a găsit o mașină a timpului și a filmat la fața locului.
Filmul arată ca un coșmar pictat de un artist prea obosit să mai creadă în speranță, lumina naturală e folosită ca o armă – palidă, filtrată prin praf care aduce dejnădejdea.
Peisajele aproape deșertice devin labirinturi sufocante, iar nopțile sunt atât de întunecate încât, uneori, îți vine să mângâi ecranul să fii sigur că nu ai fost absorbit de o gaură neagră.
Efectele speciale sunt, în mare parte, practice și contribuie din plin la amplificarea sentimentului de autenticitate.
Și le mulțumesc pe această cale celor care s-au ocupat de acest capitol pentru că m-au scutit de boiaua digitală servită pe post de sânge care mă irită la culme.
Tot aici este cazul să menționez și împletirea excelentă a scenelor în care apar, simultan, frații gemeni, atât de bine sunt contopite încât chiar crezi că Michael B. Jordan a fost clonat.
Un rating R meritat
Filmul are un rating R de care se folosește la maximum, nefiind deloc vreo producție cumințită doar de dragul de a se adresa unei audiențe cât mai largi.
Când se pornește măcelul, nu suntem feriți de brutalitatea terifiantă de care sunt în stare vampirii hămesiți care fac risipă de sânge, neavând răbdarea necesară să acționeze chirurgical.
Există câteva secvențe de horror pur – dar nu sare nimeni din dulap să te sperie – groaza vine din tensiunea care crește constant, din sentimentul că nu există salvare, nici în viață, nici după moarte.
Muzica și magia blues-ului
Muzica este și ea senzațională, atât coloana sonoră compusă de Ludwig Göransson, cât și melodiile blues cântate cu atâta patos încât până și îngerii păzitori se opresc din treaba lor pentru a asculta acele sunete divine.
Fiți atenți la secvența în care Sammie începe să cânte cu foc, atunci se dezlănțuie nebunia muzicală, una care transcende timpul și care…, dar atât, nu mai menționez și altceva.
Este o scenă prea bună pentru a o comenta, merită să o descoperiți de unii singuri pe cel mai mare ecran posibil.
Vă garantez că acolo veți face uz de cel mai uimit WTF din ultima vreme.
Problemă narativă: Preludiu lung și vampiri întârziați
La câte laude am menționat până acum, și nu am terminat, vă întrebați care este problema mea cu Sinners.
Ei bine, povestea este cea care scârțâie, dar nu pentru că ar fi prost scrisă sau plină de clișee, ci pentru că este complexă pentru un singur film și durează incredibil de mult până sunt caracterizate toate personajele.
Pe lângă Smoke și Stack, fiecare cu povestea lui de viață, avem și un fiu de predicator care este luat la ochi de părintele său pentru că este preocupat mai mult de chitară, unealta diavolului, decât de Biblie.
De asemenea, și bătrânul Delta beneficiază de o bucată de timp consistentă dedicată trecutului său.
Pe deasupra, femeile strașnice din viața celor doi protagoniști au fost și ele construite cu minuțiozitate.
Să nu mai zic că până și ridicarea stabilimentului distractiv durează ceva timp, așa că trec vreo 90 de minute din film și nici urmă de vampiri.
Așadar, până s-a terminat preludiul, pruna deja a apucat să se stafidească.
Nu zic că este o poveste rea, Doamne ferește, doar că se preta mai bine unei mini serii care să exploreze în fiecare episod câte un personaj și să vină la final cu confruntarea apoteotică.
Comentariul social și temele profunde
Este o satiră plină de comentarii sociale, însă nu-i una profundă, că nu-i greu de înțeles de ce vampirii sunt caucazieni și vor să elimine, rând pe rând, personajele de obârșie afro-americană.
Smoke și Stack se trezesc prinși într-o luptă la limita dintre realitate și supranatural, dar forțele malefice nu vin din ritualuri secrete sau poduri bântuite – ci din rasismul, sărăcia și ura care macină comunitatea din interior.
Dacă las deoparte impresia personală, că alta nu am, despre poveste, este clar că Ryan Coogler nu face un horror ieftin, de duzină.
El ia fricile reale – cele care nu dispar când aprinzi lumina – și le amestecă omogen cu mitologia sudistă, dar și cu o legendă din zona Africii de Vest, creând o poveste care-ți intră sub piele și refuză să iasă.
Iată o diversitate naturală care nu mi-a ridicat vreo sprânceană, vampirii de aici nefiind vreo reinterpretare modernizată a lui Dracula, au alte origini, unele înrădăcinate în cultura POC.
Performanțele actoricești: de senzație
Rolul dublu interpretat de Michael B. Jordan e miezul filmului și, poate, actorul are o șansă la o nominalizare Oscar.
Într-un frate îl regăsim pe băiatul rebel, care apelează mai degrabă la pumn decât la rațiune, care încearcă să-și spele păcatele cu sânge.
Celălalt frate este mai reținut, măsoară de trei ori înainte să taie, căutând să salveze ce a mai rămas din sufletul comunității lor.
Diferențele nu sunt doar în replici sau costume, ci și în priviri, în modul cum respiră și cum pășește când se află în ghetele unuia sau bocancii celuilalt.
Dacă vreți o metaforă filozofică, este un dans între lumină și întuneric și Michael B. Jordan nu greșește niciun pas.
Impresionează și debutantul Miles Caton, care joacă de zici că este de-o viață pe scenă, dar și bătrânul Delroy Lindo despre care pot spune că are aceeași pasiune ca în tinerețe.
🏆 Sinners – Verdict 👍 sau 👎?
Pelicula nu este un film oarecare, o pot asemui cu o coborâre lentă într-o lume unde demonii nu trăiesc sub pat, ci în sângele tău.
Vorbește despre păcat în toate formele lui: personal, social și istoric, vampirii de aici nefiind deloc vampiri, ci personificări ale acestor păcate.
Cum era de așteptat, Coogler nu creează un film simplist, ci unul care ne vorbește, simbolic și meditativ, despre cum violența, ura și rușinea se moștenesc ca o boală de familie.
Și despre cât de greu e să găsești luminița de la capătul tunelului, construit cu multă sudoare tot de către tine, când lumea întreagă îți spune că nu meriți să o vezi.
Sclavie până la moarte sau libertate eternă și chinuitoare, ce alegi? Răspunsul nu-i atât de simplu pe cât pare la prima vedere.
Mă oftic un pic că vampirii din film sunt cei mai oratori din istorie, concentrați mai mult să te facă din vorbe decât să-ți sfâșie beregata, și că durează prea mult până când povestea își intră în drepturile depline.
Tocmai ăsta este și motivul pentru care primul forșpan cuprinde secvențe din actul final, ceea ce strică o parte din surpriză.
Plecasem spre casă cu un anumit verdict, dar așezând cuvintele pe foaie mi-am dat seama că acel impediment narativ pălește în comparație cu toate celelalte aspecte pozitive.
Așa că am să-i ofer filmului Sinners 8 chitare, să aibă și de schimb, că ele sunt folositoare nu doar pentru a crea muzică.
Ah, apropo, se spune că-i sexy și senzual, dar nu l-am găsit deloc așa.
From dusk till dawn, peliculă de la care se inspiră mult – poate prea mult – m-a înnebunit prin prezența actriței Salma Hayek, în Sinners cel mai provocator lucru a fost un schimb de salivă.
(4 / 5)
Recenzie video
Trailer
