Cinemagie Recenzii de film, seriale, teatru, cărți
Related Articles
M-am uitat la Baaghi 4 doar pentru că le văzusem pe primele 3.
Habar nu aveam că vor mai scoate încă unul după dezastrul cinematografic din 2020.
📖 Premisă
Nu doar Arnold Schwarzenegger spune „I’ll be back.” Iată că o face și Ronny (Tiger Shroff – War).
După un accident care i-a spulberat memoria și, aparent, iubita, omul se trezește după șapte luni de zăcut în comă.
Jură pe roșu că a avut o iubită, Alisha (Harnaaz Sandhu), care a murit în accident și la mormântul căreia se duce zilnic, dar cei din jur dau din umeri.
Nimeni, dar absolut nimeni, nu a văzut-o pe Alisha, nu știe cine e Alisha, singurul care insistă că Alisha a existat este Ronny.
Acesta ajunge să fie prins între două lumi: una reală, cu mafioți și trădări, și alta care pare doar o iluzie construită în mintea lui.
💭 Comentariu
Pe scurt: dacă primele filme din serie erau despre pumni, acrobații și patriotism de manual, Baaghi 4 vrea să fie despre psihologie.
Problema e că între o răzbunare, un vis și o explozie în slow motion, nu mai e clar ce e adevăr și ce e clip promoțional pentru mușchi.
Am văzut ce rating are pe IMDb, dar de asta nu e bine să te iei după voturile false ale unor frustrați.
Bine, nu zic că filmul este vreo capodoperă, nici pe departe, dar în niciun caz nu merită ratingul de 2,5.
❤️🔥 Dragoste, iluzii și dezlănțuire
Prima jumătate este mai mult o poveste de dragoste cu atâta melodramă încât ar face o comemorare a victimelor Holocaustului să pară petrecere.
Dragostea lui Ronny pentru Alisha este de nestăvilit, nici nu mai contează dacă o halucinează sau nu, el nu se oprește nicio clipă din a afla adevărul și a demonstra celor din jur că nu bate câmpii.
Spoiler alert: este reală, nu că ar fi vreo mare surpriză, vorbim despre un film indian de tip masala, ar fi fost culmea să fie un thriller psihologic sumbru.
În momentul în care Ronny obține și dovada existenței ei se dezlănțuie iadul, pentru că eroul pornește într-o misiune de răzbunare.
💪 Când mușchii sfidează fizica
Și omul nostru nu glumește, când își flexează mușchii, se schimbă meridianele pe glob, atât de concentrat este pe ce are de făcut.
Când dă cu pumnii, ei bine, bombele de la Hiroshima și Nagasaki par simple ciupituri de țânțar pe lângă loviturile sale nucleare.
Orice îi pică în mâini transformă în arme letale cu care nu doar că-și doboară inamicii, dar îi și masacrează în toate felurile posibile.
Ciuma bubonică devine invidioasă pe Ronny, pentru că lasă în urma lui mai multe victime decât șobolanii în Evul Mediu.
Sfârtecări brutale, decapitări rapide, eviscerări sângeroase, zdrobiri de oase, ba chiar și acțiuni demne de Solomon din Biblie, gândiți-vă la o modalitate de a ucide un om, vă garantez că Ronny o folosește în film.
🤯 Logica? Glumiți, nu?
Logica? Scenariul nu știe ce înseamnă acest cuvânt, dar este în regulă, sunt obișnuit cu lipsa ei, aș fi ipocrit să spun că mă așteptam la respectarea legilor de orice fel.
Indienii sunt recunoscuți global pentru talentul lor în ceea ce privește exagerările din producțiile de acțiune, iar Baaghi 4 nu se dezminte.
Scheme imposibile, trupuri invulnerabile, cascadorii alambicate, filmul livrează un pachet complet din punct de vedere cinetic.
😈 Antagonistul care fură scena
Când intră în scenă antagonistul, mă abțin să nu scap o înjurătură, pfoai, inima o ia razna.
Este atât de bine portretizat încât devine și demon absolut, până și Satana s-ar transforma, de frică, în lacheul lui, dar și un personaj empatic, pentru că înțelegi la perfecție de ce face ceea ce face.
Dragostea, bat-o vina, este motorul tuturor necazurilor în Baaghi 4. Eroul și răufăcătorul iubesc din toată inima și ar distruge lumea întreagă în numele dragostei.
Ba chiar Chako (Sanjay Dutt – Leo), ăla rău, are un discurs adresat lui Dumnezeu care te cutremură, îl crezi în stare să pârjolească totul în calea lui pentru a ajunge la ființa iubită.
Ce să zic despre personajele feminine? Mă abțin, pentru că dacă încep să le laud pentru frumusețea lor demnă de Afrodita și sex-appeal-ul înnebunitor, dar nu și vulgar, îmi ies vorbe că-s misogin.
💥 Final apocaliptic
De regulă, când zic că se dărâmă clădiri în timpul luptelor dintre personajele principale, e o exagerare, doar că aici nu este.
Confruntarea finală e de consemnat în analele istoriei cinematografiei prin felul în care este redat impactul devastator al loviturilor.
🧠 De la masala la Nolan
Hai că voiam să scriu mai puțin, oricum nu citește nimeni ce comentez despre filme indiene, dar am ajuns la un articol întreg și nici măcar nu am pomenit povestea.
Regizorul A. Harsha a zis să se joace puțin de-a Christopher Nolan. Rezultatul? Un Inception pe stil indian, cu bătăi, foarte stilizat și plin de emoții.
Aș putea zăbovi foarte mult pe poveste, pe felul în care jonglează între prezent și trecut, între halucinație și realitate, dar m-aș întinde prea mult.
Parcă este prea complicată și cu foarte multe răsturnări de situație pentru un film care vrea să fie doar o acțiune tâmpă.
🧍♂️ Tiger Shroff și expresia facială unică
Tiger Shroff își dă silința. E un actor de acțiune impecabil, cu un control corporal care ar face invidios un cascador de la Hong Kong.
Dar când vine vorba de emoție, chipul lui rămâne la fel de nemișcat ca un panou publicitar. Tot ce poate exprima e furie, și aia cu dicție de robot Zen.
🎨 Tehnic impecabil, dar montat haotic
Pe partea tehnică, totul e filmat frumos, avem culori saturate, explozii estetice, cascadorii care ar merita un documentar separat, dar montajul e haotic.
Unele scene par tăiate la întâmplare, iar narațiunea e prinsă între două tonalități: thriller de acțiune cu twist și telenovelă de Kanal D injectată cu adrenalină.
🎶 Muzică, dans și… din nou muzică
Oricât de mult m-am împăcat cu prezența momentelor muzicale în filmele masala, aici se exagerează. Uneori aveam impresia că mă uit la un clip pe MTV, întrerupt de câte o scenă de bătaie.
La dracu, după ce cântă și dansează ăștia, urmează o secvență de film adevărat, ca după trei minute să o rupă iarăși într-un moment artistic.
🏆Verdict
Filmul nu știe dacă vrea să-l vindece pe Ronny sau să-l glorifice.
Începe cu o dramă psihologică, dar se termină cu o succesiune de scene de acțiune de parcă Harsha și-ar fi amintit brusc: „A, stai, fac un Baaghi!”.
Nu am ce să reproșez acțiunii, multe dintre recenziile negative se plâng că are prea multă violență inutilă.
Pentru mine este ceva pozitiv, să fie fără număr și cât mai sângeroasă.
Așa cum am menționat la comentariu, nu e un film prost în sensul tehnic al cuvântului. E bine făcut, arată scump și are momente spectaculoase. Dar îți obosește mintea mai mult decât îți încântă ochii.
E ca un antrenament prea lung la sală, începe motivațional, dar la jumătate realizezi că te doare capul de la atâta efort fizic.
Nu știu dacă acest pas spre o zonă pseudo-filosofică i se potrivește seriei, dar nici nu prea avea unde să se ducă.
Baaghi 4 vrea să fie profund, dar sfârșește prin a fi doar zgomotos. Totuși, m-a distrat pe cinste.
Însă când trag linie, rămâne un film nereușit, pentru că nici eu nu pot să trec cu vederea anumite sincope, oricât de darnic aș fi.
Trailer
