Cinemagie Recenzii de film, seriale, teatru, cărți
Related Articles
O să mă refer la filmul ăsta ca Vaiana.
Vreau să existe o distincție clară față de varianta animată din 2016, dar doresc și evitarea oricărei confuzii neplăcute cu numele unei actrițe italiene porno, pe care o știe toată lumea, dar nu recunoaște nimeni în public. Zic și eu.
📖 Premisă
La bază, avem aceeași poveste de acum un deceniu. Vaiana (Catherine Laga’aia) este fiica șefului de trib, pe o insulă pierdută în Pacific.
Insula face foamea, totul se usucă, iar bunica cea „trilu-lilu” îi spune că e vina lui Maui (Dwayne Johnson – Fast Five), un semizeu cu ego-ul cât casa, care i-a furat inima zeiței Te Fiti acum o mie de ani.
Oceanul, care aparent are simțul umorului și o agendă proprie, o alege pe Vaiana să meargă să returneze piatra aia verde.
Tatăl ei e anti, dar ea e anti-anti, așa că pornește aventura. Dar nu singură, ci cu un cocoșel idiot și, evident, cu Maui cel cu gura mare, mușchii și mai mari, dar cu minte puțină.
💭 Comentariu
Înainte să mă apuc de articolul ăsta, citeam ce aiureli am debitat acum 10 ani despre original.
Mă cruceam și îmi venea să-mi trag palme peste față văzând cât de prost și dezorganizat scriam atunci.
Eh, măcar acum am învățat să îmi așez frumos ideile în text, să am o structură, să nu sar de la una la alta ca o maimuță într-un copac de cocos. Dar tot prost scriu 😊.
Cât despre film? Ei bine, e aranjat frumos, are aceeași structură, aceleași replici, aceleași scene, dar e complet lipsit de viață.
🦀 Disney merge cu spatele
E paradoxal, nu? Disney s-a dezvoltat invers, ca un crab care merge înapoi. În loc să vină cu o versiune și mai reușită decât Moana, a livrat un produs creat nu din inspirație artistică, ci din decizii corporatiste dictate de algoritm.
Cum Moana a fost ani la rând cel mai vizionat film pe streaming din lume și cum Moana 2 a încasat peste un miliard de dolari, era la mintea cocoșului că urma și o versiune live-action, nu?
Din păcate, a copia exact rețeta succesului unei animații nu-ți garantează reușita.
🌊 Oceanul și-a pierdut viața
Din punct de vedere vizual, comparativ cu Moana, Vaiana arată ca o haină ieftină cumpărată de la chinezi de pe un site dubios, spălată de 10 ori la 90 de grade.
Culorile s-au dus, contrastul e șters, totul e sub spectacolul coloristic din animație.
În 2016, animatorii au muncit de le-a secat sudoarea să facă apa aia să strălucească, să-ți taie respirația, să simți cum îți dau lacrimile doar privind o undă.
Acum, în 2026, avem un CGI care arată de parcă l-a făcut un stagiar după o noapte albă.
Pare generat de un AI căruia i s-a terminat bateria. Apa aia? Păi nu mai e marea cea vie și pulsantă; e un fundal de parc acvatic ieftin.
Ce-i drept, scenele filmate la fața locului arată superb. Doar că sunt mult prea puține. În schimb, predomină ecranul verde evident, care mi-a tăiat tot cheful de mers la plajă.
🪨 Maui de la Jumbo
Și apoi e The Rock. Dwayne Johnson. În ceea ce privește interpretarea, supranumele i se potrivește mânușă.
Ce să zic, actoria lui este de bolovan. Stă acolo, masiv și transpirat, cu costumul ăla fals cu mușchi, dar nu are niciun farmec.
În loc de semizeul plin de duh și aroganță care te făcea să râzi, avem un bodybuilder de 50 și ceva de ani, cu o perucă atât de proastă, încât jur că o vedeam mișcându-se independent de capul lui. Omul încearcă disperat să fie carismatic, dar dă senzația că e obosit.
E cu două decenii prea bătrân să mai sară și să facă scheme. Îl vezi cum aleargă pe plajă și simți cum îi pocnesc genunchii. Nu e Maui, e Dwayne Johnson într-un costum de Halloween luat de la Jumbo.
🧮 Aceleași cifre, rezultatul zero
Ce e cel mai dureros e că este fix același film. Nu se abate niciun milimetru de la original.
Și uite-așa, paradoxal, asta e cea mai mare problemă. Pentru că atunci când copiezi cadru cu cadru o animație perfectă, dar o faci cu actori reali și CGI la buget redus, nu faci un omagiu, faci o insultă.
Este ca și cum ai copia tema la mate de la cel mai deștept din clasă, dar scrii de mână urât și greșești toate semnele. Ai aceleași cifre, dar rezultatul e zero.
Faza cu Kakamora, care acum 10 ani m-a făcut să râd cu lacrimi pentru că era inspirată din Mad Max? Acum e o maimuțăreală de CGI, un haos dezordonat fără miză.
🎵 Coloana sonoră e senzațională
Melodiile sunt aceleași. Și cum melodiile alea sunt scrise de Lin-Manuel Miranda, un tip care ar putea să facă și o reclamă la detergent să sune epic, ele sunt, evident, superbe.
Nu contează că le cântă Dwayne Johnson cu vocea lui de bolovan sau că unele interpretări sunt mai puțin inspirate; materialul de bază este atât de puternic încât te prinde ca un vârtej.
Recunosc că, deși încercam să fiu critic și să mă uit cu ochi răi la ecran, piciorul meu a început să bată ritmul de la „How Far I’ll Go” fără să mă întrebe.
Mi-era rușine de mine, dar corpul meu știa mai bine. Iar melodiile de final, cele mai emoționante, în care Vaiana își găsește puterea interioară și tot tacâmul, m-au emoționat ca acum 10 ani.
Pentru că, indiferent cine le cântă, ele au suflet. Așa că, da, coloana sonoră rămâne un punct forte incontestabil.
Și e unul dintre cele două lucruri care țin filmul ăsta deasupra pragului de naufragiu.
🌺 Catherine Lagaʻaia e marea surpriză
Și mi-a mai plăcut Catherine Lagaʻaia. Am văzut atât de multe castinguri Disney unde protagonistul e ales după nume sau după câte like-uri are pe Instagram, încât mă așteptam la un dezastru.
Fata asta este Vaiana. Nu o imită și nu face o caricatură a lui Auliʻi Cravalho. Ea aduce propria prospețime, propria energie.
Are în ochi acel foc mocnit, acea încăpățânare care te face să crezi că ar sta 10 ani să se bată cu un semizeu doar ca să îl convingă să facă ce trebuie.
În scenele emoționante, acolo unde Vaiana ezită sau plânge de frustrare, Catherine este sinceră. Nu o vezi pe actriță, o vezi pe adolescenta aia pierdută în mijlocul oceanului care nu știe dacă e suficient de bună.
Și ce să mai, vocea ei cântată este o încântare. Are o notă caldă și pământeană, care se potrivește excelent cu atmosfera mai „reală” a filmului. Bine, cât o fi meritul ei și cât al Auto-Tune-ului, n-am de unde să știu.
🏆 Verdict
În mod clar, este un remake inutil, steril și vizual destul de anost.
Dar povestea din spate este atât de bună, încât nici măcar muntele acesta de bani aruncați aiurea n-a reușit să o strice complet.
Mai exact, copiii mici, care n-au văzut originalul, o să fie fascinați de culorile (deși estompate) și de cocoșelul ăla bleg.
Dacă vrei să vezi cu adevărat Moana, mai bine dă drumul pe Disney+ la varianta din 2016 și economisește-ți banii de popcorn.
Acolo e filmul adevărat, aici e doar umbra lui.
Sper doar să nu aflu peste cinci ani că Disney va face un remake animat al live-action-ului care e remake la Moana. Cu Șoarecele Lacom orice este posibil.
Trailer
