Cinemagie Recenzii de film, seriale, teatru, cărți
Related Articles
Nu aveam cum să văd versiunea dublată în română a filmului The Sheep Detectives, așa că am purces în transhumanță spre București.
📖 Premisă
George (Hugh Jackman – Logan) e un cioban, dar n-are echipă de fotbal, ci o turmă de mioare la care ține ca la ochii din cap.
Nu doar că are grijă de ele, dar în fiecare seară le citește cărți polițiste.
Când păstorul lor e găsit mort, fix ca-n romanele alea, oile nu rămân cu lâna-n fund.
Își bagă coada și încep să cerceteze. Trupa e formată din Lily (Julia Louis-Dreyfus – Thunderbolts*), un fel de creier al operațiunii, un veritabil Sheeplock Holmes, Sebastian (Bryan Cranston – Godzilla), oaia neagră, la propriu, plus alte exemplare cu personalitate proprie.
Practic, e ca un Knives Out cu iarbă și behăituri.
💭 Comentariu
✍️ Scenariul care te păcălește
Dialogurile dintre oi sunt scrise cu talent. Și nu este de mirare. Scenaristul este nimeni altul decât Craig Mazin, cel care a scris The Last of Us și Chernobyl.
Par idioate la început, dar pe măsură ce ancheta înaintează, îți dai seama că fiecare are o logică a ei.
Una gândește ca un detectiv bătrân și cinic, alta e genul care trage concluzii din bălării, iar a treia e mema aia cu „băi, habar n-am ce se întâmplă, dar mă bag și eu”.
Mi-ar fi ușor să fac o grămadă de glume proaste de sorginte ovină, dar încerc să nu mă dau cu turma.
Scenariul răstoarnă preconcepția că oile sunt proaste de li se încâlcesc căcărezele în lână.
Încă din start ne dăm seama că realitatea este cu totul alta. Sau poate oile australiene au o altă genă. Ele sunt critici literari ambulanți și reușesc să rezolve cazurile înainte ca George să termine de citit.
Nu e nicio glumă. Dacă oile astea ar fi fost în România, probabil ar fi găsit-o pe Elodia înainte să termini de recitat prima strofă din Miorița.
Lânoasele au ascultat atâtea romane polițiste încât au dezvoltat nu doar instinct de detectiv, ci și cultură juridică.
Mopple (aia cu memoria de elefant) e ca un hard disk extern cu toate plot-twist-urile.
🧠 Memoria – adevărata anchetă
Apropo de memorie, aici scenariul devine profund, chiar dacă este o comedie la bază.
Filmul m-a prins pe picior greșit. Oile au harul (sau blestemul?) de a alege să uite ce le e incomod.
Una dintre oi, însă, are o „afecțiune”. Nu poate uita. Și asta o face să poarte singură amintirile tuturor.
Ea e martora. Ea știe ce s-a întâmplat în trecut, în timp ce restul turmei trăiește într-un prezent imaculat, curățat de orice disconfort emoțional.
N-ai cum să rămâi nemișcat de treaba asta. Pentru că și noi, oamenii, facem același lucru, dar nu la comandă.
Avem negare, avem represiune, avem „lasă că n-a fost așa rău”. Oile însă duc asta la nivel de superputere: pot decide colectiv să șteargă o întâmplare din memorie, ca pe o poză din telefon. E ca un buton de resetare emoțională, un fel de „nu e real dacă nu-mi amintesc”.
De ce insist pe asta? Este simplu. Filmul te pune pe gânduri: e asta o binecuvântare sau un blestem?
⚖️ Fericire sau autoamăgire?
Pe de o parte, oile sunt fericite. Nu au traume, nu au coșmaruri, nu stau noaptea să se uite în tavan gândindu-se la ce le-a zis șeful acum trei zile.
Pe de altă parte, uitatul ăsta le face vulnerabile. Pentru că dacă uiți ce ți-a făcut rău, poți să cazi în aceeași capcană de douăzeci de ori.
Aici e cheia. Uitatul complet te scapă de durere, dar și de bucurie. Dacă nu ai memorie, nu ai nici identitate. Nu știi cine ești, de unde vii, cine te-a iubit. Și, mai grav, nu-i poți salva pe ceilalți, pentru că nu știi ce pericol i-a amenințat în trecut.
Filmul sugerează, subtil, că există un preț pentru pacea minții. Oile aleg să uite pentru că „așa sunt făcute”. Dar Mopple, care nu poate uita, e de fapt cea mai înțeleaptă. E ca un orb care vede mai bine decât toți ceilalți.
Câți dintre noi nu am spus „lasă, uită de asta” după o discuție urâtă? Câți dintre noi nu am ales să îngropăm o amintire ca să nu ne doară? E un mecanism de supraviețuire.
Dar câți dintre noi au avut curajul să spună „nu, nu uit, pentru că asta înseamnă că tot ce s-a întâmplat n-a contat”?
Hai că am dat-o în sesiune la psiholog, dar pentru mine ăsta a reprezentat punctul forte din The Sheep Detectives.
🕵️ Mister slab, personaje excelente
Misterul în sine este destul de slab construit. Am ghicit criminalul după 20 de minute. Practic, scenariul ți-l spune pe litere.
Nu știu dacă e pentru că am văzut prea multe filme sau pentru că regizorul a lăsat indicii cu lopata, dar mirosea de la o poștă. Zici că aveam nas de câine ciobănesc, nu de om.
Bine, că n-am nimerit motivul real, asta este altă discuție, dar identitatea criminalului este mai străvezie decât conținutul Știrilor de la ora 17:00.
Hugh Jackman este capul de afiș, dar nu are un rol prea mare. Adună cam 15 minute de ecran în total, pentru că moare repede. Cu toate astea, reușește să-ți lase impresia că era sufletul locului.
Însă oile sunt vedetele filmului. Sunt atât de bine conturate, încât le-am învățat numele și personalitățile.
Cloud e diva obsedată de frumusețea ei. Dacă avea cont de TikTok, ar fi făcut ravagii printre adolescentele pentru care contează cum arată, nu cum gândesc.
Zora e curioasă și pune întrebări existențiale, din alea de copil enervant.
Sir Ritchfield este înțeleptul venerabil, care știe să explice tot.
Mopple este melancolica grupului, cea care ține minte tot, iar Sebastian e singuraticul care poartă cu el traumele trecutului.
Și apoi e Lily. Ea este creierul, are o minte care zbârnâie, dar nici măcar ea nu este infailibilă.
❤️ Emoție neașteptată
Mă credeți dacă vă zic că e și emoționant? Sunt momente care te lovesc cu o tristețe de nu-i adevărat. Într-o comedie cu oi care vorbesc. Ăsta chiar e lucru rar.
Sunt câteva replici care te lovesc direct în piept, ca atunci când îți amintești de bunicul tău și de mâna lui caldă.
Nu am plâns cu lacrimi, dar am avut acel nod în gât pe care îl ai când vezi un cățel bătrân că se uită la tine și știi că a fost loial toată viața.
Și dacă după ce-l urmărești nu ai măcar o strângere de inimă când vezi o turmă pe câmp, atunci înseamnă că ești făcut din piatră. Sau poate că ești oaie și ai uitat.
🏆 Verdict
De ce mi-a plăcut The Sheep Detectives?
Sunt mai multe motive. Chestia cu uitatul e cea mai tare invenție a scenariului. Pentru că transformă niște oi aparent simple în ființe tragice. Ele sunt fericite pentru că nu-și amintesc.
Dar fericirea lor e construită pe goluri. Și când vine un moment de criză (nu zic ce fel), uitatul devine o problemă, nu o soluție.
Pentru că Hugh Jackman moare ca un erou și reapare doar în amintirile oilor, iar alea te fac să-l plângi mai mult decât l-ai plânge pe Wolverine. (Știu, am spus-o. Dați cu pietre.)
Pentru că un film despre oi detectivi nu are dreptul să fie atât de bun. Și totuși, este.
Păcat că a fost extrem de previzibil în ceea ce privește identitatea criminalului, pe care l-am ghicit mult prea devreme.
Trailer
