Cinemagie Recenzii de film, seriale, teatru, cărți
Related Articles
Abia după ce am terminat de citit David Jackon: Don`t make a sound am aflat că nu este o carte de sine stătătoare și că-i episodul cu numărul 3 din serie DS Nathan Cody.
🎬 David Jackson: Don`t make a sound – Premisă 🕮
O umbră misterioasă pătrunde noaptea într-o casă liniștită. Nu este soțul întors de la o beție cu prietenii sau soția care tocmai a terminat o partidă de scrabble cu amicele.
Este un hoț care o fură din pat pe Poppy, o fetiță de 6 ani, răpind-o din căminul ei fericit.
Nenorocitul este Malcolm, un instalator cu probleme mintale care are acasă o nevastă la fel de dereglată ca el, dar și o fată de 10 ani pe nume Daisy. Care, evident, nu este a lor.
Poliția se pune pe căutat răpitorul care are un „modus operandi‟ prea specific pentru a acționa la întâmplare.
Dar Cody și colegii lui nu sunt capabili să facă progrese satisfăcătoare.
Oare vor fi găsite fetițele la timp?
💭 David Jackson: Don`t make a sound – Comentariu 🍿
Romanul, destul de scurt pentru gustul meu, că l-am gătat în vreo 5 ore, ne duce în două planuri narative.
Pe de o parte, suntem alături de copoii neajutorați care se dau de ceasul morții să descopere făptașii înainte de a fi prea târziu.
Aici se simte că este o continuare a unei povești de lungă durată pentru că personajele aveau relații deja stabilite, aveam impresia că am picat ca un intrus în mijlocul lor.
Nu că eram pierdut în spațiu și nu am putut urmări interacțiunea dintre protagoniști, dar îmi lipseau anumite informații.
Pe de altă parte, autorul ne duce cu forța chiar în casa răpitorilor și le urmărim acțiunile psihopate în ideea de a le înțelege motivele din spatele acestor fapte reprobabile.
Că vor să aibă o familie, chiar așa dereglată cum este, cu iubire forțată și abuzuri fizice când cele mici le ies din cuvânt, am priceput, că nu este mare dezvăluire.
Marea întrebare este de ce tocmai acele fetițe au fost sustrase prin acțiuni atât de periculoase și îndrăznețe.
Nu știu dacă mă laud singur, că altcineva n-o face pentru că nu are motive s-o facă, dar m-am prins destul de repede de marea surpriză, mai ales că prezentarea cărții dă prea multe afară din casă.
Aș fi vrut ca echipa de promovare să aibă mai multe lacăte la degete și să nu prezinte aproape mură-n gură acea răsturnare de situație care reprezintă punctul forte al romanului.
De adus ceva nou în peisaj nu aduce, este o rețetă clasică și bine bătătorită în care niște curcani jumuliți de tot norocul trebuie să pună cu botul pe labe niște monștri cu chip uman.
Când suntem cu eroii, tonul este ceva mai lejer, se fac multe glume, oamenii se tachinează între ei, mai ales că mai există ceva parfum de amor care plutește printre partenerii de serviciu.
Se face vorbire despre un eveniment tulburător din trecut, presupun că a fost punctul culminant al uneia dintre cărțile anterioare, dar replicile jucăușe sunt la ordinea zilei.
Investigația este cea tipică, migăloasă și fără piste solide, nu există vreun Sherlock Holmes care să descopere culpabilul după ce s-a uitat cum raza de soare a căzut în pieziș pe o frunză de o nuanță diferită și așezată altfel pe craca din copacul de vizavi.
Și cum noi, cititorii, deja cunoaștem cine este de vină, creierul nu are de muncă în încercarea de a fi cu un pas în fața poliției.
Când ne mutăm atenția pe antagoniști, aici atmosfera este una apăsătoare, sinistră, de pușcărie, pentru că fetițele nevinovate chiar sunt la închisoare.
Comportamentul celor doi soți săriți de pe fix este imprevizibil, volatil și periculos.
Cum mintea le este șubredă, nu știi din ce motive le sare țandăra și apoi Dumnezeu cu mila, că furia este dezlănțuită ca un uragan într-un oraș construit din carton.
Aici autorul excelează în redarea stării de teroare permanentă în care se regăsesc fetițele inocente smulse cu brutalitate din siguranța căminului și aruncate într-o temniță necunoscută de către niște demoni înfiorători.
🏆 David Jackson: Don`t make a sound – Verdict 👍 sau 👎?
Eu sunt obișnuit cu inteligența romanelor lui Jeffery Deaver (The Watchmaker`s hand)în care surprizele sunt cu duiumul, iar indiciile sunt obținute după o muncă detectivistică asiduă și logică.
Aici mai mult întâmplarea duce la găsirea unor dovezi care să-i îndrepte pe polițiști pe calea cea bună.
Dar poate nu ăsta este miezul narativ, poate ideea principală este tragedia prin care trec acele copilandre private de liberate de la o vârstă atât de fragedă.
Este un roman care se citește repede, care m-a prins în vâltoarea acțiunii, dar nu-i vreo reușită de renume care să mă determine să continui seria sau să mă apuc de primele 2 cărți.
De aceea am să-i cumpăr doar 7 buchete cu margarete și maci.
(3,5 / 5)
