Cinemagie Recenzii de film, seriale, teatru, cărți
Related Articles
Am terminat o altă carte cu tentă religioasă, Guido Mina di Sospiro & Joscelyn Godwin: The Forbidden Book, dar din start spun că nu-i vreo mare reușită în domeniu.
📖 Premisă
Leo este un profesor universitar care-și face veacul în USA, dar gândul lui zboară mereu în Italia, la Orsina, o asistentă superbă care i-a căzut cu tronc.
Ea este nepoata unui baron influent cu o avere colosală care are niște practici ce l-ar împodobi instantaneu cu o pereche de cătușe și un loc la carceră.
Orsina însă s-a măritat cu un prosper om de afaceri britanic și acum se pregătește să ia în primire o moștenire de familie.
Cartea interzisă, scrisă pe la începutul secolului al XVII-lea de către Cesare della Rivera, urmează să ajungă în posesia ei și, aparent, conține niște secrete inimaginabile.
În acest timp, Europa este zguduită de atentate teroriste, opera unor musulmani radicali, atentate care-l fac pe Papă să ia o decizie care nu este deloc pe placul supușilor săi.
💭 Comentariu
Am pus mâna pe această carte, care zăcea de mult timp în biblioteca mea fizică, pentru că mi-a fost deschis apetitul de altă scriere cu un subiect asemănător, Evanghelia după Satana.
🐌 Ritm și direcție
Din nefericire, romanul nu a reușit să mă captiveze sau să mă pasioneze cine știe ce pentru că este, mai degrabă, o aventură romantică prin peisajul superb al Italiei.
Deși toarnă o fundație interesantă pe palier religios, atacând o temă care azi arde mai mult decât oricând, prima jumătate se pierde în prea multe detalii inutile.
Atâtea dantelării narative care valsează pe lângă subiectul principal mai rar mi-a fost să citesc prin cărți.
Cum, însă, am mania asta, uneori nesănătoasă, de a termina ce am început (de cele mai multe ori, că nu-s perfect), nu m-am dat bătut și am continuat să mă lupt cu plictiseala ce se scurgea printre rânduri.
⚔️ Teme și execuție
Exagerează cu descrieri de podgorii, cu prea multe repetiții ale unor pasaje din cartea interzisă, cu multiple interpretări ale unor baliverne fantasmagorice și, per ansamblu, cu aspectul ezoteric al subiectului.
Eu credeam că acțiunea se va concentra pe iminentul război dintre musulmanii radicali și extremiști, care vor să transforme Europa într-o uriașă moschee, și creștinii care, conform Bibliei, întorc mereu obrazul din pricina lașității UE care o să moară cu diversitatea în brațe.
Este atins doar în treacăt acest subiect potent care este în atenția noastră, mai ales că nu suntem departe de momentul în care Europa se va transforma într-un continent musulman.
Conform datelor publicate de Oficiul Național de Statistică (ONS) din Marea Britanie, în 2023, cel mai frecvent nume atribuit nou-născuților de sex masculin în Anglia și Țara Galilor a fost Muhammad, un nume get-beget britanic.
🔥 Când începe, în sfârșit, ceva
Nu este, însă, o carte neapărat contra islamului sau musulmanilor, are niște comentarii deloc cuminți și la adresa catolicismului, romanul fiind echilibrat în înfierarea celor două religii care sunt, în realitate, arme de manipulare în masă.
Abia partea secundă devine ceva mai alertă, când încep să moară oameni, să se bage pe fir și poliția, să fie întreprinse ședințe de transcendentalism, iar scenele interesante încep să predomine.
🤷 Finalul impresiei
Dar nimic care să mă dea pe spate deoarece cartea este atât previzibilă, cât și foarte fantezistă, aproape că aveam impresia că face parte din universul Harry Potter.
Nici măcar scenele de sex care sunt prezente la datorie nu mi-au făcut imaginația să zburde pentru că-s deloc unele senzuale, le-aș caracteriza mai mult ca viol ocult.
Iată o expresie pe care nu o auziți/citiți prea des.
🏆 Verdict
Credeam că va fi mai ancorată în realitate decât în basme pline de baliverne spirituale care sunt împinse dincolo de limita acceptabilului.
Pot trece cu vederea anumite exagerări, dar rațiunea are și ea limitele ei, chiar nu am cum să înghit că personajele, oricât de înzestrate sunt de la Mama Omida, ar fi capabile de acțiunile descrise în carte.
Subiectul este unul de actualitate, pe el aș fi vrut să se axeze romanul, pentru că acolo potențialul era imens.
În schimb, a tot bătut potcoava pe povestea de iubire neîmpărtășită dintre doi fraieri care s-au tot sorbit din ochi, dar nu au avut curaj să rostească, atunci când trebuia, două cuvinte magice: Te iubesc.
M-a dezamăgit suficient de mult încât nu pot să-i pictez mai mult de 6 tablouri.
(3 / 5)
