Șandor Vlad, The Movielizer, recidivează cu un alt scurtmetraj, Fear, care se concentrează pe Al Doilea Război Mondial.
🎬 Fear – Premisă
Rătăcim fără scop prin munții Tatrei acum fix 80 de ani, în martie 1945.
Nu pribegim prea mult pentru că ne împiedicăm de linia de front, iar românii și nemții se pregătesc de o confruntare mai mult pe moarte decât pe viață.
Mai presus de ordinele primite de la superiori, soldații sunt conduși de altceva în război: de frică.
💭 Fear – Comentariu 🍿
Șandor continuă să se joace cu tema acestui război, pare-se că este atras foarte mult de subiect, anterioara lui realizare, Where the ravens fly, având acțiunea plasată tot în WWII.
Dacă acolo a inserat elemente folclorice care s-au îmbăiat în supranatural, aici atenția i se concentrează pe aspectul psihologic.
Abordarea este una filozofală și marșează pe sentimentele care îi încearcă pe soldații puși față în față cu conștientizarea propriei mortalități.
La o durată de nici patru minute, filmulețul reușește să transmită niște mesaje dureroase legate de futilitatea războiului, condamnând astfel de manifestări violente.
Din păcate, sunt niște povețe care trec razant deasupra noastră din cauza unei societăți complet stricate la nivel intelectual.
Este lesne de înțeles că pe inițiatorii conflagrațiilor îi doare fix la bască pentru că ei stau la căldurică, în birouri comode sau buncăre blindate, departe de pericol.
Pentru ei nu contează că mor zece oameni sau milioane de soldați, importantă este victoria care să le aducă un strop suplimentar de putere.
Singurii care sunt gâtuiți de frică sunt soldații a căror viață atârnă de un cui de grenadă sau de un glonț rătăcit, o viață fără valoare pentru cei care urlă ordine și trasează granițe.
Să nu credeți că scenariul își alege o tabără anume, nici vorbă, este echidistant, demască teroarea prezentă în ambele tabere.
În fața morții nu contează că ești român căruia îi tremură nădragii de teamă sau neamț care mormăie rugăciuni de izbăvirea.
Doamna cu Coasa nu discriminează, orice suflet este numai bun de extras din trupurile care funcționează pe post de sicrie fizice până la eliberarea din închisoarea carnală.
Trist este faptul că aceste războaie, indiferent de perioada în care sunt purtate, antichitate sau actualitate, se folosesc de carne de tun nevinovată.
Ce ar fi ca astfel de confruntări să se decidă între căpetenii la un șoc de șah sau un duel bărbătesc astfel încât să nu mai fie vărsat sânge inocent și îngrășat pământul cu nutrimente umane?
Cer prea mult?
Bineînțeles că este doar o utopie, cei mai mari lași sunt inițiatorii războiului și tocmai ei cer sacrificii unor oameni care, de cele mai multe ori, nici măcar nu știu de ce și pentru ce se omoară între ei.
Aici, românii și nemții nu sunt dușmani, ci doar îndeplinesc ordine fără să crâcnească, mânați de un spirit de supraviețuire primordial.
Deși ar vrea să fie oriunde altundeva, nu au de ales și acțiunile lor sunt mânate de o frică ancestrală care le înfige în cap un singur gând, crud, dar asta nu-l face mai puțin adevărat.
Decât să plângă mama, mai bine plânge maică-ta.

Cine are dreptate, cine greșește? Ei bine, toți au dreptul fundamental la viață, doar că suntem deja obișnuiți, deși nu ar trebui, că asemenea drepturi sunt intangibile doar pentru cei de sus.
Plebea este dispensabilă, așa a fost, așa este și așa va fi în vecii vecilor.
La nivel tehnic, scurtmetrajul este senzațional. Poate ar fi fost mai bine ca saturația culorilor să fie un pic redusă, prea arată totul vibrant, de zici că suntem la un festival indian, nu în mijlocul războiului.
În rest, însă, nu am ce comenta, costumele și armele imprimă o puternică senzație de verosimilitudine, ceea ce dovedește multă pasiune pusă în acest proiect.
Mai mult decât atât, pentru un film românesc, sunetul este nemaipomenit, am aflat direct de la sursă că este tras la fața locului și bibilit ulterior în studio, este o lecție dată multor producții îmbuibate cu bani de la CNC al căror sunet se aude ca din butoi.
De asemenea, efectele speciale se prezintă deosebit de bine. Atenție, vorbim despre un filmuleț realizat de un tânăr pasionat, nu de producții grandioase, așa că mă raportez ținând seama de acest aspect.
Să nu vă așteptați la spectacol marca Saving private Ryan, dar exploziile și flama armelor arată impecabil.
Trebuie menționată și coloana sonoră, compoziție proprie a regizorului, una de impact care complimentează perfect vizualul sumbru.
Și, nu în ultimul rând, jos pălăria pentru dialogurile vorbite atât într-o română presărată cu regionalisme, cât și într-o germană fără cusur.
Ascultam replicile cu un zâmbet pe buze pentru că gândul îmi zbura la engleza vorbită de toată lumea în Napoleon, cred că și caii, dacă puteau glăsui, tot în limba lui Shakespeare se exprimau.
Apropo, deși nu ai crede asta având în vedere durata scurtă, numai bună de fiert un ou, Fear are timp să detoneze și o rostogolire de situație care nu face altceva decât să întărească și mai mult relevanța mesajului.
🏆 Fear – Verdict 👍 sau 👎?
După ce am urmărit deja patru scurtmetraje semnate de Șandor, pot spune că acesta este cel mai ambițios din punct de vedere tehnic.
Are multe personaje, se folosește de recuzită diversă și a fost nevoie și de o post-producție complexă, cel puțin așa presupun.
Cu fiecare film crește calitatea vizuală, iar scenariile sunt mici bijuterii care ar face de râs pelicule de sute de milioane de dolari.
În doar patru minute Fear a venit cu o pildă cutremurătoare legată de natura omului, cea care este inundată de frică atunci când ființa umană este pusă față în față cu perspectiva morții iminente.
Și atunci, dacă tuturor ne este frică de moarte, de ce mama naibii acceptăm, ca niște oi spălate pe creier, să luăm parte la fel și fel de războaie născute din mania stupidă și mintea seacă a unor descreierați?
Nu tratați Fear așa cum ați face cu un alt film pe aceeași temă, este diferit conceptual și este realizarea unui tânăr regizor care promite multe în viitor.
Eu nu am altceva de făcut decât să-mi așez în raniță 9 grenade să le am pregătite.
(4,5 / 5)

Cinemagie Recenzii de film, seriale, teatru, cărți
