Related Articles
Iată că a venit momentul mult așteptat de o planetă întreagă, lansarea lui Snow White, o reinterpretare modernă a celebrului basm semnat de frații Grimm.
🎬 Snow White – Premisă 📖
Știu că par lovit de amnezie de vă povestesc ce se petrece în film, dar trebuie să-mi fac datoria.
Într-un tărâm îndepărtat liniștea este spulberată de regina mașteră (Gal Gadot – Wonder Woman) căreia nu îi mai place ce-i turuie oglinjoara magică.
Atâta amar de vreme a fost cea mai frumoasă din tot regatul și, brusc, altcineva a depășit-o la acest capitol.
Știu că este greu de crezut, dar Snow White (Rachel Zegler – Y2K) a detronat-o pentru că nu-i vorba despre cum arăți pe afară, contează doar ce ai în suflet.
Șucărită din cale afară, regina dă ordin ca fătuca să fie mătrășită în pădure, dar știți prea bine că este lăsată să trăiască.
Ajunge în casa unor pitici, oameni de statură redusă, persoane deficitare longitudinal (cum să le zic să nu se ofenseze careva?), iar aici mă opresc cu amănuntele.
💭 Snow White – Comentariu 🍿
Vă așteptați să spun că este un dezastru nuclear devastator, nu?
Că asta credeam și eu înainte de a-l vedea și nu mă învăț deloc minte că nu este în regulă să intru cu prejudecăți la un film, oricare ar fi el.
Încep mai întâi prin a-mi rostogoli bolovanii așezați pe inimă și a face pe plac piticilor de pe creier care sunt nerăbdători să cârcotească pe seama acestei pelicule.
Unele temeri mi s-au adeverit, nu am nimic cu diversitatea în filme, cea care vine natural și își are rostul în poveste, dar aici dă năvală fără consimțământ.
Regatul este mai divers decât Arca lui Noe și turnul Babel la un loc, toate națiile posibile și imposibile sunt reprezentate aici, mai lipsea un român să dea drumul unei chiuituri și era tacâmul complet.
Să nu mai zic că arată și prea modern, costumele și decorurile par a fi desprinse din zilele noastre, nu dintr-o perioadă temporală nedefinită.
Măcar nu mi-au fost ochii scoși cu această distribuție pestriță, doar există și atât, fără alte explicații.
Un alt aspect care iese prea mult în evidență este numărul mare de momente muzicale.
Se cântă frumos pe alocuri, piesele clasice nu degeaba sunt unele clasice pentru că nu s-au demodat, continuă să fie excelente. Pentru mine, Heigh-ho rămâne top, este compoziția care îmi place cel mai mult din animație/live action.
Au fost create unele noi pentru filmul de față, dar nu m-au încântat, și s-a ajuns ca aproape o treime din film să fie pe versuri.
În sala de cinema mi s-a părut și mai mult de atât, aveam impresia că asistam la un spectacol muzical întrerupt când și când de un fir narativ subțire.
De aici se simte că timpu-i relativ, pe viu chinul auditiv a părut mai lung decât a fost în realitate.
Tirada negativă continuă, bineînțeles că au schimbat originea denumirii de Albă ca Zăpada pentru că Doamne ferește să fie numită așa datorită complexității ei caucaziene, în anul 2025 așa ceva este o blasfemie discriminatorie.
Poate cea mai nefericită alegere artistică este realizarea computerizată a piticilor, iar rezultatul a fost oribil, au ieșit niște creaturi de coșmar a căror existență nu are logică.
Nu sunt nici atât de bine făcuți încât să arate realist pentru a păcăli creierul că ar fi prezenți în scenă, tangibili, dar nici nu tind spre o animație caricaturizată care să-i facă să semene cu niște zglobii drăgălași.
În loc să fim întâmpinați de niște făpturi fermecătoare și memorabile, suntem asaltați de grămezi de pixeli CGI care generează mai mult teroare.
Deși știu că originea lor nu este explicată în basm sau în animația originală, aici, din nu știu ce motiv, mă tot întrebam de unde au apărut. S-au materializat din aer sau au fost născuți pe cale naturală?
De asemenea, actrițele alese pentru rolurile principale nu sunt deloc potrivite.
Una are o mutră etern nemulțumită, alta habar nu are să joace. Nu mă mai leg de înfățișarea lor fizică, hai să zic că înțeleg de ce Alba ca Zăpada de aici poate fi considerată mai frumoasă decât mă-sa vitregă pentru că nu exteriorul primează, ci sufletul pur.
Poate am o țăcăneală în cap, impresionat în subconștient de gargara stupidă ieșită din gura actriței Rachel Zegler, dar Albă ca Zăpada nu mi s-a lipit de inimă, nu am putut să o îndrăgesc.
Ar fi trebuit să-mi trezească sentimente de empatie, dar fie mi se trage de la moaca ei, fie așa a fost scris personajul, cert este că pentru mine Albă ca Zăpada este lipsită de farmec.
Se comportă mai mult ca un pământean obișnuit, nu ca o prințesă dintr-un tărâm de basm, pare mult mai băiețoasă, este autoritară, face mereu pe șefa și strigă ordine în stânga și în dreapta ca un mic dictator.
Este evidentă modernizarea personajului fictiv dintr-un univers imaginat, înțeleg treaba cu emanciparea feministă, cu egalitatea de șanse și de drepturi, dar toate astea au redus din șarmul filmului.
Oare de ce trebuie acum ca orice lume ficțională să aibă aceleași caracteristici precum cea normală? Nu de asta evadăm în alte tărâmuri fantastice, să uităm de cotidian?
Ce ar mai fi de zis despre film? Ah, cum era să uit despre regina cea rea, am crezut că măcar când se transformă în Baba Cloanța devine o ființă repulsivă.
Însă Disney nu a avut curajul să meargă până la capăt, Muma Pădurii nu arată deloc înspăimântător.
Din contră, după 2-3 beri puternic alcoolizate și dacă te uiți mai chiorâș la ea, s-ar putea să-ți pară o participantă la un concurs de Miss și te-ar convinge să-i muști oleacă mărul fără să ai regrete a doua zi.
Cam astea ar fi elementele negative ale filmului care, însă, nu este lipsit de secvențe încântătoare pentru ochi și încălzitoare pentru spirit.
Coincidență sau nu, ele au legătură cu ce s-a păstrat din animație, semn că vechiul rămâne în continuare bun, nu trebuie actualizat.
Interacțiunile prințesei cu piticii și animalele sunt amuzante, piesele legendare reinterpretate sunt senzaționale, iar vizualul se prezintă decent, deși este prea mult CGI, unul cam evident.
Mă declar fericit că scenariul nu deviază de la povestea originală în câteva puncte importante astfel încât să denatureze complet ideea de bază. Măcar atât, ce altceva să spun?
Desigur, vine și cu câteva schimbări majore care nu își aveau rostul, schimbări născute din aceeași manie bolnavă dusă la paroxism de a aduce în contemporaneitate scrieri de acum două secole.
Dar puneți-vă mințile la contribuție și inventați povești noi cu personaje și întâmplări din prezentul nostru, de ce tot umblați la cele vechi? Erau produse ale vremurilor lor, chit că acum nu ne mai convin.
🏆 Snow White – Verdict 👍 sau 👎
Ei bine, nu-i catastrofa pe care mi-o imaginam, dar nici nu-i vreo mare reușită.
Este o altă realizare marca Disney, una care marșează prea mult pe nostalgie și deviază de la simbolistica și farmecul poveștilor inițiale.
Nu are suflet, doar există și nimic mai mult, peste 2 ani va dispărea din memoria colectivă, lumea își va aminti cu drag tot de animația din 1937.
Hai să o recunoaștem, povestea este prea simplă pentru a fi transformată într-un film live action.
Ca animație merge, se mai cântă, se mai hârjonesc personajele, mai o ghidușie, mai un sărut salvator, dar nu există o complexitate aparte care să se preteze la o astfel de producție.
Cu o Rachel Zegler care a imprimat personajului caracterul ei dezagreabil și cu o Gal Gadot care încă nu știe să joace atât de bine încât să primească roluri grele, actoria nu strălucește.
Și, din cauza ei, dar și a scenariului flasc, emoția este zero barat, nu tu o lacrimă, nu tu o jelanie, nimic, secetă ca-n Sahara.
De fapt, prea puține lucruri impresionează cu adevărat, dar cele deranjante nu sunt atât de apocaliptice încât să îngrop filmul în cea mai adâncă mină secată de orice diamant.
Disney se dovedește incapabil de a veni cu idei originale și le reciclează pe cele clasice, dar fără a le adăuga ceva valoros, din contră, diminuează din farmecul lor.
Nici Snow White nu face excepție, nu are o identitate proprie, este o modernizare neinspirată, o mâncare regurgitată de prea multe ori care nu mai are vreun gust.
Tot ce este bun la acest film este rezultatul folosirii bucăților preluate cadru cu cadru din animația originală.
Pe scurt, nu există magie, lipsește pasiunea, este doar un produs robotic, de fabrică, și nimic mai mult, de aceea am să-i pregătesc 5 mere viermănoase.
Nu trebuie să mă credeți pe cuvânt, duceți-vă la film să vă convingeți singuri, poate sunt în asentimentul vostru, poate bat câmpii, este doar opinia mea.
Nu am mai insistat pe miriada de scandaluri și controverse iscate în jurul acestei producții, de la declarațiile stupide ale lui Zegler până la comentariile lui Dinklage despre distribuirea unor oameni de statură mică în rolurile piticilor, deja a fost firul despicat în zece mii, nu în patru.
(2,5 / 5)
