Cinemagie Recenzii de film, seriale, teatru, cărți
Related Articles
Se face schimbarea de ștafetă odată cu acest Star Trek: Generations, iese din scenă echipajul original și facem cunoștință cu cel nou.
🎬 Star Trek: Generations – Premisă 📖
Nu vreau să vă înec navele spațiale încă din start, dar au trecut vreo 8 decenii de la moartea subită a lui Kirk (William Shatner – Star Trek: The wrath of Khan).
La cârma unei nave Enterprise se află căpitanul Picard (Patrick Stewart – Logan) care tocmai află o veste devastatoar despre familia de acasă.
Nu are timp de jelit pentru că primește o misiune, că doar alte nave nu se mai află prin preajmă când vine vorba de câte un pericol iminent, numai Enterprise este scoasă la înaintare.
Știți vorba clasică: facerea de bine…?
Ei bine, i se aplică perfect lui Picard care îl salvează pe Soran (Malcolm McDowell – A clockwork orange) doar pentru a afla că acesta are niște idei distructive adânc plantate în căpșor.
Și unele care lucrează la scară largă, distrugeri de planete și sisteme solare, nu orișicum.
Motivul? Vrea cu tot dinadinsul să se întoarcă în Nexus. Și nu vă spun ce este Nexus, trebuie să descoperiți singuri, că de aia sunteți exploratori.
💭 Star Trek: Generations – Comentariu 🍿
La fel ca la Star Trek: The motion picture, și aici a trebuit să intru rapid în pâine pentru că echipajul nou se comporta de parcă am mers împreună la grădiniță.
Norocul filmului a fost că personajele îmi erau proaspete în minte, cu ele am copilărit în acest univers, visam doar Picard, Riker, Beverly, Data, Geordi și Worf.
De aceea nu mi-a fost greu să mă reintegrez în atmosfera filmului. Ce este drept, m-a lovit nostalgia din plin, abia acum mi-am dat seama cât de dor mi-a fost de aceste personaje.
Plus că, fiind alături de Kirk timp de șase filme, nu am avut cum să nu vărs o lacrimă în memoria lui.
Acum că am trecut peste partea introductivă, trebuie să vă arunc cu capul înainte în poveste.
Am crezut pentru o bună bucată că scenariul va lăsa deoparte discuțiile filozofice și contrele psihologice pentru că părea că se axează pe acțiune stelară la cel mai înalt standard permis de acele timpuri.
Într-adevăr, parcă Star Trek: Generations este mai comestibil din acest punct de vedere, neavând atât de multe momente în care se disecă ideologii complexe și concepte despre viață și moarte.
Soran se grăbește să pulverizeze câțiva sori pentru a-și vedea visul cu ochii. De aceea Picard și ai săi trebuie să bage viteză pentru a-l împiedica pe acesta să distrugă sute de milioane de suflete.
Iar această misiune implică atât confruntări cosmice duse între nave de război, cât și lupte terestre, ups, la sol, că nu suntem pe Pământ, smotoceli în care Picard și Soran o dau parte în parte, dar nu singuri.
Dar să nu credeți că suntem scutiți de niște contemplații meditative care nu mai par atât de futuriste urmărind filmul în 2025.
Dilema principală pe care ne-o ridică scenariul la fileu și cu care ne confruntăm tot mai des este un fel de „Sophie`s choice‟.
Ce alegem între realitatea dureroasă, care nu este deloc așa cum ne-am imaginat-o, și virtualul perfect pe care îl putem construi după pofta inimii?
O întrebare grea, nu? Iar felul în care filmul abordează plusurile și minusurile celor „două pilule‟ te face să oscilezi permanent între variante și să schimbi des taberele.
Pe lângă asta, filmul vine și cu o lovitură emoțională puternică pentru că se vorbește foarte mult despre a înceta să mai fii în viață, poftim expresie modernă menită a nu ofensa anumite sensibilități.
Picard este măcinat de gânduri sumbre și, implicit, m-a făcut să mă gândesc la propria-mi mortalitate.
Iar povața cu care am rămas este una de băgat la cap: trăiește-ți viața la intensitate maximă, trăiește-o pentru tine, nu pentru moștenirea pe care o vei lăsa după ce sufletul va trece în altă dimensiune, că nu vei mai fi prin preajmă să te bucuri de ea.
Despre interpretările actoricești o să am timp să pălăvrăgesc în filmele viitoare, că abia m-am reobișnuit cu acest echipaj, dar trebuie să spun că antagonistul nu-i memorabil.
Este mânat de o pură dorință egoistă, nu are gânduri de preamărire și nici nu-i ahtiat după putere, acel Nexus pe care îl dorește cu orice preț fiind un vis personal.
Există și câteva momente comice generate de emoțiile lui Data care moare de curiozitate să afle pe pielea lui ce simte un om și se înhamă la o muncă grea de înțelegere a sentimentelor care ne propulsează sufletul și mintea.
Din punct de vedere tehnic, deși sunt departe de nivelul filmelor SF moderne, un lucru de înțeles, au trecut mai bine de 30 de ani de la lansare, efectele speciale sunt solide pentru anii ‘90, iar imaginea reușește să surprindă frumusețea spațiului și a peisajelor extraterestre.
🏆 Star Trek: Generations – Verdict 👍 sau 👎
Filmul este o punte de legătură între generații (sic), o tranziție între cele două echipe, reunind două figuri emblematice din acest univers: căpitanul James T. Kirk și căpitanul Jean-Luc Picard.
Momentul în care cei doi se întâlnesc este unul memorabil pentru fanii francizei, chit că se putea ceva și mai de impact, iar dinamica dintre ei este interesantă și captivantă.
Apropo, aveți vreun echipaj favorit dintre cele două? Sau ambele v-au mers la inimioară în egală măsură?
Este un start decent în noul capitol al francizei Star Trek, dar era loc de îmbunătățire precum un nemesis mai bine dezvoltat și o abordare diferită, mai eroică, a ieșirii din scenă a unui personaj legendar.
Nu am pomenit de klingonienii care se dau și ei în stambă, tocmai pentru că vreau să-i păstrez pentru mine, vreau să ucid fix 7.
(3,5 / 5)
