Cinemagie Recenzii de film, seriale, teatru, cărți
Related Articles
O să folosesc titlul în engleză, adică Omniscient Reader: The Prophecy.
Nu vreau să-mi fracturez degetele scriind Jeonjijeok dokja sijeom când mă refer la filmul fantasy sud-coreean pe care îl voi comenta aici.
🎬 Omniscient Reader: The Prophecy – Premisă
Kim Dok-ja (Ahn Hyo-seop – KPop Demon Hunters) este un tânăr corporatist obișnuit, singuratic și ușor cinic.
Citește de ani buni un roman online (am zis bine?) obscur numit Three Ways to Survive the Apocalypse.
Putem spune că omul este unic, deoarece este singurul cititor. Datorită lui, autorul a continuat să-și publice povestea, care începuse promițător, dar pe parcurs și-a pierdut fanii.
După titlu, romanul are legătură cu o apocalipsă, ceea ce nu este nimic ieșit din comun, tema fiind obișnuită.
Problema apare când romanul, în ziua în care se termină, devine realitate.
Monștri odioși, entități supranaturale, jocuri mortale și un erou perfect, tot ce este în roman se revarsă în viața reală.
Și cine-i boss-ul care le știe pe toate pentru că și-a făcut temele? Exact, ați ghicit, Dok-ja.
💭 Omniscient Reader: The Prophecy – Comentariu
Mai are rost să spun că n-am nici cea mică idee despre materialul sursă? Pentru mine este un avantaj, nu am cu ce să compar filmul, așa că voi comenta doar ce am văzut pe ecran, pentru că, la urma urmei, asta contează.
📚 Conflictul central
Ideea de la care a pornit filmul este intrigantă, acel conflict dintre cititor și erou.
Dok-ja (cititorul) știe ce urmează, în timp ce Joong-hyuk (eroul) nu înțelege cine e tipul ăsta care pare să-i ghicească mișcările.
Filmul are și părți bune, dar și unele mai puțin bune, să nu zic proaste.
🌈 Imaginația și conceptul vizual
De departe, cea mai mare bilă albă este imaginația debordantă.
Da, pare că seamănă cu Alice in Borderland, în sensul că Scenariile de aici aduc foarte mult cu jocurile din serial, dar totul este dus la un alt nivel.
Designul vizual și dinamica lumii transformă pelicula într-un spectacol grandios la scară mare. Că n-or fi efectele speciale dintre cele mai reușite, asta e, atât s-a putut cu un buget nu foarte mare.
Sunt câteva momente în care filmul arată mai mult ca o scenă dintr-un joc video, dar nu m-a deranjat acest aspect, nu-s atât de meschin să eviscerez o producție care n-a avut posibilități.
Dar când se pornește scandalul, creaturile grotești impresionează, acțiunea este furibundă, iar scena se transformă într-un haos credibil.
Cel mai important este că efectele sunt coerente, cu un concept vizual uniform, ceea ce, pentru o adaptare coreeană de proporții, e crucial.
⏱️ Ritm și atmosferă
Apoi, ritmul este constant pe parcursul celor două ore. Am urmărit cum se rupe lumea, cum se resetează regulile și cum personajele sunt prinse în capcană.
Și, mai ales, cum oamenii își arată adevărata față, una care lasă deoparte empatia, care nu are ce căuta într-o luptă pentru supraviețuire.
Ce să mai, povestea te prinde, te implică, te face să vrei să vezi ce se întâmplă mai departe.
🤝 Mesajul filmului
Un alt aspect pozitiv este reprezentat de mesajul transmis. Chiar dacă personajele din fundal se calcă-n picioare, la propriu, pentru a avansa în Scenariu, filmul vrea să ne arate că puterea stă în numere.
Șansele de a mai prinde o zi în acest joc mortal cresc cu cât oamenii renunță la egoism și se ajută unii pe alții.
Nu este greu de tras o paralelă cu lumea reală, cea în care am ajuns mai rău decât hienele și abia așteptăm să „moară” cineva pentru a ne arunca asupra hoitului ca să-l sfâșiem.
🎭 Interpretări
Nu în ultimul rând, mi-au plăcut interpretările care împing povestea înainte.
Lee Min-ho, în rolul lui Yoo Joong-hyuk, e exact ce trebuie să fie: un protagonist sau, mai degrabă, un antierou de manual, rece, calculat, cu privirea de oțel și replici puține. Fără filozofii inutile.
Pe scurt: un tip pe care ai vrea să-l păstrezi în echipă când vine apocalipsa.
Ahn Hyo-seop are partea cea mai dificilă: Dok-ja e departe de definiția eroului. E pasiv, e speriat, e adesea nepriceput, într-un cuvânt, e pămpălău.
Dar are un avantaj uriaș față de ceilalți. Deține informația, care este bunul cel mai de preț într-o asemenea situație.
⚠️ Partea problematică
Eh, de acum începe partea problematică. Să zic că este cauzată și de necunoașterea materialului sursă.
Nu știu dacă vinovat sunt eu, pentru că n-aveam habar despre acest univers fictiv, sau scenariul, care vrea să îngrămădească prea multe într-un timp prea scurt.
Ca atare, am rămas cu impresia că sunt sărite multe explicații și, cum nu am citit webromanul, au fost momente de tipul: „Stai, cine e ăsta? De ce a apărut? De ce se întâmplă asta? Ce e un Scenariu? Cine decide regulile?”
Americanii ar spune „worldbuilding issues”, eu spun simplu: „Băi, nu înțeleg logica internă.”
Și nu pentru că ar fi greu de înțeles, ci pentru că filmul sare prea repede prin etape. Eh, și sunt câteva decizii care nu au sens sau reguli care nu sunt duse până la capăt.
Este suficient să urmăriți prima sarcină din tren pentru a vă da seama că este ceva în neregulă.
Filmul începe misterios și apocaliptic, cu catastrofe terifiante, dar pe la jumătate se transformă în acțiune pură și spre final intră într-o zonă de melodramă tipic-coreeană.
Nu e rău, dar nu e nici consistent.
🏆 Omniscient Reader: The Prophecy – Verdict
Ca privitor obișnuit, filmul e distractiv, intens, spectaculos, dar promite mai mult decât poate oferi.
Din ce am citit prin eterul internautic, fanii materialului original nu sunt deloc mulțumiți, ei spun că lipsesc multe elemente esențiale.
Eu ce pot să spun? Doar că Omniscient Reader: The Prophecy se simte ca o poartă de intrare într-un univers uriaș.
E ca o jumătate de poveste, pentru că este evident că nu se termină odată cu genericul de final, frumoasă vizual, dar care are nevoie de spațiu ca să respire.
Și dacă va exista un sequel, atunci filmul ăsta devine instant mai bun, pentru că se vede clar că vrea să construiască, dar e constrâns de durata scurtă.
E un film care merită văzut, mai ales dacă îți place fantasy-ul asiatic, poveștile meta și dinamica dintre erou și antierou.
Un început promițător, dar incomplet, pentru că rămâne doar o felie din prăjitura adevărată.
Trailer
