Cinemagie Recenzii de film, seriale, teatru, cărți
Related Articles
”Apoi am găsit o fotografie veche care părea un instantaneu: trei femei stăteau în curtea fermei și priveau direct spre noi. Imaginea aceea ne-a impresionat profund, pentru că noi eram de cealaltă parte, în prezentul nostru, ca și cum aceste femei ar fi spart the 4th wall și s-ar fi uitat direct la noi din trecut.” O mărturisire fragmetară a regizoarei Mascha Schilinki despre documentarea trăită LIVE la ferma din estul Germaniei.
Există fantome care bântuie Sound of Falling/ Singure sub soare — trebuie doar să știi unde să le cauți. Al doilea lungmetraj de la regizoarea germană Mascha Schilinski oferă un portret impresionist a patru tinere care, pe rând, locuiesc în aceeași casă de-a lungul a aproximativ 110 ani.
Câștigător al Premiului Juriului la Festivalul de Film de la Cannes de anul trecut, Sound of Falling/Singure sub soare ne face cunoștință cu Alma (Hanna Heckt), un copil care trăiește la ferma familiei sale din nordul Germaniei în jurul anului 1910; adolescenta Erika (Lea Drinda), care ocupă casa în anii ’40; cocheta adolescentă din anii ’80 Angelika (Lena Urzendowsky); și Lenka (Laeni Geiseler), o preadolescentă timidă care își petrece timpul cu mama și sora ei în secolul XXI. Filmul nu începe cronologic, deschizând cu Erika, care îl adoră în tăcere pe unchiul ei Fritz (Martin Rother), imobilizat la pat, un amputat al cărui piept păros și buric plin de transpirație o fascinează. Motivul rănirii lui Fritz va fi dezvăluit pe parcursul filmului, regizoarea lasă povestea să se desfășoare lent.
Iată ce spunea regizoarea Mascha Schlinki într-un interviu despre alegerea locației pentru plasarea poveștii din filmul său: “Altmark a fost mereu o parte foarte rurală a Germaniei. Nu se întâmplă multe acolo, dar locul poartă totuși povara istoriei complexe a Germaniei. Este mărginit de râul Elba, care în timpul celui de-al Doilea Război Mondial a marcat limita finală a înaintării armatei ruse, iar după război a devenit parte a Cortinei de Fier dintre Germania de Est și Germania de Vest. După căderea Zidului, oameni din Berlin au început să caute acolo locuri de refugiu pentru weekend, în căutarea liniștii și a spațiilor goale. Pentru că ferma în care am stat fusese abandonată timp de 50 de ani, am putut să trecem prin camere și, într-un fel, prin trecutul ei. Se vedea locul unde fermierul își lăsase lingura pentru ultima dată. Totul era încă acolo. Apoi am găsit o fotografie veche care părea un instantaneu: trei femei stăteau în curtea fermei și priveau direct spre noi. Imaginea aceea ne-a impresionat profund, pentru că noi eram de cealaltă parte, în prezentul nostru, ca și cum aceste femei ar fi spart the 4th wall și s-ar fi uitat direct la noi din trecut.”
Pe parcurs, devine clar în film că între personaje există conexiuni de familie, însă Sound of Falling lasă spectatorul să le descopere singur, fără explicații directe. Tema familiei ocupă un loc esențial în creația regizoarei Mascha Schilinski, deși filmele ei sugerează mai degrabă o privire sceptică asupra acestor legături. Primul ei film, Dark Blue Girl (2017), spune povestea unei adolescente hotărâte să împiedice împăcarea părinților ei separați.
În Sound of Falling/Singure sub soare, temele devin și mai apăsătoare, incluzând relații disfuncționale, gânduri întunecate și dorința constantă de a evada din propria realitate. Deși cele patru protagoniste nu se întâlnesc niciodată, ele sunt unite de o stare comună de neliniște și neîmplinire. Nedumerirea Almei în fața comportamentului ascuns al adulților își găsește ecoul, peste decenii, în vulnerabilitatea Lenkei, care leagă o prietenie cu o fată (Ninel Geiger) aparent mult mai matură decât ea. Filmul ridică o întrebare sugestivă: dacă Alma și Lenka ar putea sta de vorbă, ce și-ar spune?
Sound of Falling/Singure sub soare este acum în cinematografe.
Recenzia mea poate fi citită AICI.
