Cinemagie Recenzii de film, seriale, teatru, cărți
Related Articles
Pare-se că Franța este la putere în ceea ce privește comediile în sala de cinema.
Acum a venit rândul lui Cocorico după ce nu demult am văzut Le larbin.
🎬 Cocorico – Premisă 📖
Doi tinerei se pregătesc de marele pas conjugal, dar mai întâi trebuie să dea vestea părinților.
Ginerele provine dintr-o familie modestă, cu un tată dealer de mașini franceze, Gérard (Didier Bourdon – Alibi.com 2) și mama casnică, Nicole (Sylvie Testud).
Mireasa se află la polul opus, este descendenta unei lungi genealogii de viță nobilă, tatăl Frédéric (Christian Clavier – Qu’est-ce qu’on a encore fait au bon Dieu?) fiind posesorul unui castel uriaș, dar și al unei podgorii impresionante, iar mama Catherine (Marianne Denicourt) se ocupă de vastul domeniu.
Vestea nu cade prea bine cuscrilor mici care nu vor să-și amestece genetica albastră cu toți țăranii cocliți.
Ca un cadou neconvențional, cei doi iubăreți au făcut părinților teste ADN pentru a afla care le este obârșia reală.
Și de aici se declanșează scandalul.
💭 Cocorico – Comentariu 🍿
Hollywood a cam renunțat să realizeze comedii, nici nu mai știu de când n-am mai văzut una pe marele ecran, dar Franța le scoate pe bandă rulantă, aceasta este deja a treia în 2 luni jumătate.
Umorul la care apelează filmul este din categoria care ia în bâză tot ce înseamnă corectitudine politică atunci când vine vorba de naționalități.
Din momentul în care cei patru cuscri află că, în realitate, nu-s get beget francezi, deși se lăudau cu maximă mândrie de asta, încep să curgă poantele insensibile social.
O să vă povestesc doar despre una din cele patru dezvăluiri, că-i prima care iese la înaintare.
Cuscrul mare află că este pe jumătate neamț, el tocmai proclamând anterior cu multă emfază că urăște tot ce este german.
Glumele care sunt făcute de ceilalți pe seama lui sunt ușor de intuit, au legătură cu ideologia ariană, cu un anume mustăcios fluturător de mâini în aer, cu invaziile subite și cu tot ce ține de nazism.
Și acele dume sunt inocente comparativ cu celelalte referitoare la restul de descoperiri genetice.
Ba chiar unele dintre ele scalpează fără menajamente bunul simț și invadează teritoriul rasismului, nu-mi venea a crede că regizorul-scenarist a avut curaj să meargă până acolo.
Apoi mi-am adus aminte că mă uit la o comedie franceză, nu la vreo leșinătură spălăcită de secătură americană scrisă de unii care se tem și de propria umbră.
Cum am scris și la Jimmy Carr – Laugh funny, comedia nu ar trebui să aibă bariere sau limite, în momentul în care ridici un gard, deja umorul intră în moarte clinică.
În ciuda faptului că unele poante sunt brutale și tăioase, nu sunt făcute cu răutate, ci au un scop anume, acela de a scoate în evidență ipocrizia patriotică.
Toți cei patru, după șocul inițial și beștelirea autenticității testelor, încep să ridice în slăvi naționalitățile din care fac parte, deși cu câteva minute înainte o ardeau într-un șovinism de două parale.
Ba chiar se apucă să facă mișto de Franța, uitând că, în realitate, sunt în continuare francezi, că nu contează ce spune o hârtie, nu li se schimbă brusc etnia.
Scenariul se joacă, deloc subtil, cu o grămadă de stereotipuri, le exagerează în mod voit pentru a evidenția cât de penibile sunt.
Deși sunt destul de amuzante gagurile, parcă voiam ceva mai multă inventivitate, sunt folosite unele sudălmi și ocări obișnuite, la care oricine s-ar fi gândit.
Revenind la neamț, nu-i așa că primul lucru în sens negativ care ne vine în minte este legat de Hitler?
Din acest punct de vedere, scriitura este un pic dezamăgitoare pentru că mă așteptam la replici mult mai inspirate, snoave din astea mucalite scriam și eu, și tu, și oricine, că sunt la îndemâna oricui.
Cu toate astea, actorii reușesc să le crească efectul ilar prin sincronizarea perfectă a livrării poantei de final.
Chit că erau bălăcăreli obișnuite, tot au reușit să mă facă să râd.
🏆 Cocorico – Verdict 👍 sau 👎?
La suprafață dă senzația că este o caterincă ieftină și umilitoare pentru cei luați în colimator, dar în profunzime se vrea o satiră acidă la toate stereotipurile penibile care ne conduc viața.
Nu o anume legătură ADN ne modelează comportamentul, ci educația și caracterul.
Poți să fii cel mai sărac somalez sau cel mai bogat lord englez, nu contează dacă ai un caracter infect.
Apropo, pe undeva este pomenită și România când vine vorba de ADN.
Nu vă entuziasmați, nu are vreo influență asupra filmului, doar apare într-un colț, dar cât să crească pipota în mine, deși dacă aș face un test ADN, aș ieși vreo 75% bulgar.
Pe lângă simplitatea dumelor, Cocorico mai are o problemă, durează foarte mult construcția premisei, până se ajunge la marele moment al desfacerii plicurilor se duce o treime din film.
Dar, una peste alta, filmul m-a distrat suficient de mult cât să beau 7 pahare de Porto în cinstea lui Cocorico.
(3,5 / 5)
