Cinemagie Recenzii de film, seriale, teatru, cărți
Related Articles
Reacher a ajuns repede la sezonul 3 după ce anul trecut primeam sezonul 2, un lucru rar în era streamingului.
Este un serial disponibil pe Amazon Prime. Deja am comentat pe Facebook despre primele sezoane, dar am zis că acum este cazul să îi dedic și un articol pe site.
🎬 Reacher – Premisă 📖
Nimic nou sub soare în ceea ce privește povestea din sezonul 3. Ca de obicei, Reacher se dosește într-un orășel pe care nici locuitorii săi nu-l găsesc pe hartă, ceva gen Fofoloanca Smotocită.
Și nu apucă bine să pună piciorul pe acolo, că necazurile se lipesc instantaneu de el.
Un tânăr este răpit chiar sub ochii lui și Reacher nu avea cum să stea cu mâinile în sân, așa că împiedică acest act mișelesc.
Surpriză mare, cel scăpat de dubă este fiul unui mare mahăr de pe acolo, negustor de covoare (sanchi), baștan care-l ia pe Reacher sub aripa lui protectoare ca recompensă pentru că i-a salvat pămpălăul de fiu sensibil.
Cum matahala noastră simpatică miroase lucruri necurate pe moșia binefăcătorului său, începe să umble prin toate oalele care fierb și care ar fi trebuit să fie departe de nasul lui.
💭 Reacher – Comentariu 🍿
Hm, deja începe să fie redundantă rețeta aplicată acestui serial pentru că nu mai sunt mari surprize la orizont.
După 2 sezoane deja știu mersul acțiunii mai ceva decât mersul trenurilor pe vremea când ele chiar mergeau și nu stăteau mai mult prin gări.
La fel ca în sezonul 2, Reacher lucrează în echipă, dar cu personaje noi care sunt pe urmele aceluiași vânzător de carpete ce par a fi făcute din aur pentru că șeful are o avere colosală. Nici din cânepă magică de erau confecționate și tot nu îi aduceau o asemenea bogăție.
Continuă evoluția personajului principal în sensul că devine un pic mai sensibil în acest sezon 3, încetul cu încetul îi este sculptată și o personalitate sufletească dincolo de fizicul său impresionat de munte de granit impenetrabil.
Nu că ar jeli sau ar râde cu gura până la urechi, dar anumite conexiuni cu cei din jur arată că există o inimă care bate în pieptul puternic, iar licăririle emoționale din ochi transmit sentimente care dau să iasă la suprafață.
De asemenea, dacă la sezonul 2 a fost doar o impresie, acum pot spune că este o certitudine reducerea gradului de violență.
Spre deosebire de sezonul de căpătâi pe care l-am găsit a fi brutal, aici Reacher nu apelează la atâtea activități contondente devastatoare pentru nefericiții care îi ies în cale.
Bineînțeles că-și face în continuare loc printre grupurile de naivi care cred că se pot lua la trântă cu Everestul uman.
Mai remodelează cranii, mai joacă Jenga cu picioarele adversarilor, mai testează rezistența oaselor, mai stoarce niște creieri ca pe strugurii pentru vin, dar nu la nivelul pe care îl așteptam.
Nu că nu mi-ar fi plăcut să-l văd pe Reacher metamorfozând fără avertizări prealabile structura anatomică a adversarilor, dar parcă plăcerea nu a mai fost atât de mare ca la primul contact.
Sau poate, așa cum am pomenit și la sezonul 2, este doar o obișnuire cu brutalitatea specifică serialului și acum mi se pare doar normală și nu ieșită din comun.
Povestea este una clasică și, după ce trecem de surpriza din primul episod, se transformă într-una tipică pe care simt că am mai văzut-o.
Reacher se apucă de investigat și peripețiile sale îl aduc în diverse situații periculoase și pe muchie de cuțit din care trebuie să iasă basma curată.
Și o face mereu în ultima secundă, ceea ce devine obositor după câteva sezoane pentru că lipsește imprevizibilul.
Nu că m-aș fi așteptat să moară, că doar există cel puțin încă un sezon confirmat, dar aici repetiția nu mai este mama învățăturii, ci moartea pasiunii.
Măcar sunt câteva scene în care caracterul mucalit al lui Reacher fură lumina reflectoarelor și generează destule hohote zgomotoase pentru că unele acțiuni și replici ale tancului uman sunt de așa natură încât nu am avut cum să nu râd.
Și, în sfârșit, Reacher are un adversar pe măsură. Deși este greu de crezut, iată că realizatorii serialului au găsit o namilă și mai mare decât Alan Ritchson, anume Olivier Richters (Borderlands) care este de 2 ori mai bine clădit și mai solid decât acesta.
Așadar, se coace de-o confruntare epică pentru că mă uitam la Reacher, îl credeam mare, apoi mă uitam la Paulie și dintr-o dată Reacher părea doar un bob de fasole pus pe lângă un pepene pârguit.
Cine va avea câștig de cauză? Nici nu mai contează, că este ușor de ghicit cine va triumfa, dar anticipația pentru această luptă este cea care a menținut interesul pentru sezonul 3.
Și confruntarea nu dezamăgește deloc, ultimul episod din S3 fiind de-a dreptul epic.
Este suficient să menționez că dacă Reacher este King Kong, atunci Paulie este Empire State Building.
Se lasă cu multe distrugeri arhitecturale și trupești în urma ciocnirii acestor doi coloși.
Alan Ritchson (Fast X) evoluează în actorie, dar se simte că este mai mult mușchi decât minte.
Degeaba se dau fanii cu fundul de patul plin de cuie, nu are ce căuta acest actor pe lângă personajul Batman.
Poate că s-ar potrivi în rolul eroului justițiar, că nu trebuie să vorbească prea mult, dar este departe de șarmul unui Bruce Wayne.
🏆 Reacher – Verdict 👍 sau 👎?
Deși al treilea sezon este, per ansamblu, unul bun, parcă se duce tot mai mult din farmecul incipit.
Trebuie ceva nou, ceva altfel, ceva deosebit pentru a nu cădea de tot în banalitate. Oricât de satisfăcător este să-l văd pe Reacher snopind cu bătaia hoarde de hăndrălăi, intervine rutina.
Până și caviarul negru ajunge să fie văzut ca untura pe pâine dacă mănânci mult și des din această delicatesă.
Povestea este una de serviciu și nimic mai mult, nici nu contează cine-i ăla rău, ce mișculații face și ce legătură are cu Reacher, este acolo să-i dea eroului un motiv să bumbăcească la foc automat.
Personajele secundare care-l ajută pe Reacher, deși sunt oameni ai legii, nu-s atât de interesante, plus că par și oleacă proaste, luând niște decizii pe care un purtător de uniformă în toate facultățile mintale nu le-ar lua.
Se simte din cuvintele pe care le-am așternut o oarecare urmă de dezamăgire pentru că în afara de prezența colosului Paulie care-i dă de furcă lui Reacher, cu adevărat de furcă, sezonul 3 nu impresionează cu ceva anume.
Însă nici nu gafează critic pe undeva, iar sfârșitul sezonului este magnific, de aceea o să-mi mențin verdictul de la început și voi cumpăra 8 discuri de vinil.
Oare ce adversar îi vor găsi producătorii pentru sezonul 4? Pentru că Paulie mi s-a părut apogeul titanic al ființei umane, mai mare și mai puternic decât el nu cred că există.
Poate, totuși, vor schimba complet macazul și-l vor pune pe Reacher față în față cu cineva plin de creier, de data asta, nu cu mușchi.
(4 / 5)
1. Zice la un moment dat că are mai mult creier decât antagonistul.
2. In acest sezon, mai mult ca în celelalte ia piuitul omuștenilor fara mare greață lucru care produce mirarea sinceră a agentei partenere care a lucrat aproape singură tot sezonul lucru foarte greu de crezut.
3. Partea intimă a fost forțată , pusă că să fie acolo spre deosebire de celelalte sezoane unde sentimentalismul feminin a fost construit un pic.
4. Nu mă pot obișnui deloc cu mersul personajului/actorului. Nu am mai văzut nicăieri un astfel de mers. Sunt curios daca așa merge actorul.
5. Pentru cineva care visează armele mi s-a părut extrem de trasă de păr faza din ultimul episod când antagonistul nu recunoaște modelul de pistol cu care este amenințat. Mă uit la fii-mea de 21 ani care a jucat counter Strike și Pub G la greu și știe orice arma apare în orice film instant!
Per total au fost niste chestii noi binevenite sper că scenariștii să păstreze fierbinte subiectele
1. De asta am scris la final ca sper ca in S4 sa ii gaseasca pe cineva nu mare si puternic, ci inteligent. Ca mai mare decat Everestul de Paulie nu are cu cine sa se bata.