Cinemagie Recenzii de film, seriale, teatru, cărți
Related Articles
După un start de an 2025 ratat în comedii românești, 3 la rând dezastre planetare, oare Hoții de subiecte să fie filmul care sparge acest tipar?
🎬 Hoții de subiecte – Premisă 📖
Un cvartet de adolescenți pune la cale o afacere ce se anunță bănoasă, fiind final de ciclu liceal și BAC-ul dă târcoale la colț.
Alex (Ștefan Iancu – Un pas în urma serafimilor) are pile la minister, tatăl lui lucrând acolo, și spune că poate obține în timp util subiectele pentru examen.
El este ajutat de Amalia (Ana Toda), iubita lui, fată de bani gata, care poate atrage clienții, Sofi (Karina Jianu), experta în IT, și Tomiță (Dragoș Prundeanu), vedeta echipei.
Însă lucrurile nu sunt atât de simple pe cât par la prima vedere, operațiunea este una complexă și rămâne de văzut dacă echipa va fi capabilă să ducă la bun sfârșit o asemenea învârteală digitală.
Între timp, relațiile dintre ei, dar și cu părinții, suferă modificări drastice, că așa-i-n adolescență, hormonii o iau razna ca la un sprint cu multe bifurcații pe traseu.
💭 Hoții de subiecte – Comentariu 🍿
M-am simțit ca un dinozaur în sala de cinema relativ plină pentru o comedie autohtonă care nu purta pecetea lui Selly sau a lui BRomania, cei mai mulți spectatori fiind copii sau adolescenți.
Mi-a fost clar că nu am nimerit bine la acest film care nu îmi era destinat, dar pasiunea m-a plantat în rândul 1.
Și, surpriză, nu am regretat deloc banii dați pe bilet pentru că Hoții de subiecte are multe părți pozitive.
Povestea este ceva original în peisajul actual al filmelor românești care se învârt în jurul a două-trei subiecte mari și late și se încadrează în două genuri opuse.
Am zis actual pentru că dacă sap mai adânc prin istoria cinematografiei românești dau de un Liceenii cu care filmul de față seamănă foarte mult.
Practic, Hoții de subiecte este un Liceenii mulat pe sensibilitățile și comportamentului generației Z.
Problemele sunt, în mare parte, aceleași, doar soluțiile sunt diferite ca urmare a evoluției tehnologice și societale.
Filmul este lipsit de acele flatulențe artistice atât de dragi unor regizori, vă asigur că nu veți urmări 15 minute cum o picătură de rouă se prelinge filozofic de pe o frunză de stejar.
Ritmul este alert, la obiect, fără timpi morți, fiecare scenă are utilitatea ei, vopseaua nu are vreme să se usuce pe pereți, este ca un bolid aflat pe o autostradă germană fără limită de viteză.
De asemenea, deși producția are foarte mulți sponsori înșirați în genericul de start, ghiciți ce? Pe parcursul filmului au existat fix 0 scene cu reclame nesimțite sau plasări de produse, ceea ce a fost mirobolant.
La rândul lui, sunetul a fost excelent, nu am avut probleme în a pricepe dialogurile, ceea ce reprezintă o mare laudă având în vedere deficiențele evidente pe care le au producțiile neaoșe din acest punct de vedere.
Cât despre ceea ce se petrece efectiv în film ar fi destule de spus, dar o să mă rezum la câteva idei principale.
Poate aici să zic că identific câteva bile negre pentru că face un compromis lipsit de riscuri, îmbinând drama nu prea lacrimogenă cu o comedie nu extrem de amuzantă.
Scenariul alege să fie destul de banal prin abordare, ceea ce nu este neapărat un lucru rău, dar se putea și mai bine, parcă atinge superficial anumite teme care meritau aprofundate mai mult.
Cele patru personaje principale reprezintă tot atâtea tipologii diferite, iar acest aspect le conferă o individualitate inconfundabilă.
Alex este băiatul sărac, venit dintr-o familie monoparentală, el trebuind să aibă grijă de fratele mai mic pentru că tata este mai mereu la muncă.
Are un fitil scurt și caută motive să-și reverse nervii pe oricine are cutezanța să-l deranjeze, dar este ținut sub papuc de iubita lui.
Dacă tot am pomenit de ea, Amalia este „bagaboanta‟ grupului, fufa cu aere de divă și tupeu de borfașă ca urmare a stării materiale excelente a tatălui care o îngroapă în cadouri.
Politician cu influență, acesta îi face toate poftele și nu-i cere decât un singur lucru în schimb, ca Amalia să ia BAC-ul.
Ușor de zis, greu de făcut pentru că fata este proastă de bubuie într-un asemenea hal încât are stofă de prim-ministru.
Sofi, cealaltă fată a trupei, se află la polul opus, este extrem de inteligentă, tocmai a fost acceptată la o facultate de prestigiu din Elveția, dar mama ei nu-și permite taxele școlare.
Băiețoasă din fire, s-ar încumeta mai degrabă la un meci de Overwatch decât la o ieșire în club sau o atârnare prin mall.
Tomiță este celebru pe Internet, fiind un streamer cu sute de mii de urmăritori, care se descurcă mult mai bine în mediul virtual decât în cel real.
Pentru a-și ascunde stinghereala socială, el apelează des la glume, fiind un fel de clovn care te amuză când supărarea îți dă târcoale.
Acum mi-a picat fisa, poate nu rețin bine, dar toți patru au doar câte un părinte. La doi dintre ei sunt sigur de asta, că au menționat expres acest lucru, dar nici la ceilalți nu cred că au pomeniți ambii, ci tot câte unul.
Deși nu rupe târgului prin inventivitate în situații, filmul mi-a plăcut pentru că este bine înfipt în actualitatea noastră, existând multe trimiteri către realitatea de acum.
Plus că limbajul este unul modern, o romgleză pe care o aud rostogolindu-se deloc elegant din gura tinerilor, iar atitudinea și gesturile parcă-s rupte din lumea noastră.
Toate astea luminează filmul cu o pronunțată aură de autenticitate, de asta a și fost ușor de digerat.
Este doar părerea mea, poate cei de 18-22 de ani îl vor găsi depășit, eu mă raportez doar la experiențele avute cu cei mai tineri decât mine.
Sunt destule momente amuzante generate de acțiunile pripite ale tinerilor care, puși în situații dificile, concep planuri complicate și greu de executat.
Avem și câteva personaje secundare care vin la pachet cu glume simpliste, dar eficiente tocmai pentru că ele sunt opera unor interacțiuni mucalite la care nu mă așteptam.
Drama rezultă din subiectele clasice abordate de scenariu și care se leagă de probleme amoroase la o vârstă fragedă, certuri cu părinții din cauza unor mentalități diferite și belele cu școala care nu este chiar pe placul tuturor.
Pe mine m-au sensibilizat scenele în care Sofi discuta cu tatăl ei jucat de cine altcineva în afară de Șerban Pavlu (Marocco).
Sunt două secvențe, în start și la final, care m-au făcut să mă simt ca și când inima îmi era mângâiată de 100 de pene pline de puf mătăsos și aproape că era să plâng.
Și mai am un lucru de bine de spus despre film.
Distribuția este formată din actori get beget, mulți dintre ei aflați la început de drum, dar actori care trebuie încurajați pentru că ei reprezintă viitorul în acest domeniu.
Măcar aici am scăpat de mizeriile de vedete de carton, de gunoaiele de „influenceri‟ și de lăturile semianalfabete care ajung prin filme pentru că au sute de mii sau milioane de urmăritori și nu pentru că ar fi loviți de talent.
Jos pălăria pentru cine a ales distribuția și a respectat arta filmului, necedând tentației de a apela la lighioanele care se autointitulează modele de viață, dar le curg balele printre dinți dacă rostesc un cuvânt complex format din mai mult de 2 silabe.
🏆 Hoții de subiecte – Verdict 👍 sau 👎?
Nu este un film perfect, nici pe departe, gafează destul de grav în anumite momente, nu des, dar suficient cât să-mi distragă atenția.
Acum, pe bune, să zicem că puneți mâna pe subiectele de la BAC, le-ați vinde cu doar 20 de euro? Serios? 100 de lei să iei BAC-ul? Cred că și 1.000 de euro ar fi prea puțin.
Planul pus la cale de cei patru are multe lacune logistice, iar rezolvările unor sincope neprevăzute sunt cam fantasmagorice.
Norocul scenariului este că nu se concentrează pe asta, este doar un pretext, de bază sunt relațiile personale și problemele cauzate de prăpastia ideologică dintre generații.
Unii părinți au dificultăți în a-și struni odraslele, fie din neputință, fie din lipsă de timp.
Iar soluțiile găsite sunt nepotrivite, fiecare aruncarea cu bani crezând că necazurile vor dispărea, fie certurile zdravene, fără violență, care nu fac altceva decât să caște și mai rău schisma din sânul familiei.
Este un film cu lipici, iar personajele sunt carismatice și, deși ne despart 2 decenii de viață, am achiesat la năzuințele și ofurile lor.
Momentele emoționante care mi s-au cuibărit în suflet mă determină să declar, cu multă bucurie, că Hoții de subiecte este un film bun din punctul meu de vedere.
Sper ca tot mai mulți producători, scenariști și regizori să ia aminte la această peliculă, de astfel de abordări proaspete avem nevoie, nu de drame comuniste și comedii tâmpe.
De aceea, mă ambiționez și vreau să strâng cât mai repede 8 stickuri unde să-mi țin portofelele cu cripto-monede.
(4 / 5)
