Related Articles
Într-un final de săptămână cu multe premiere la cinematograful local, în program am dat și peste Le larbin.
Tradus corect ar fi fost Sluga/Lacheul/Servitorul, dar titlul ales pentru piața noastră a fost Când ți-o iei fără să vrei.
🎬 Le larbin – Premisă 📖
Louie (Audran Cattin) este răzgâiat, răsfățat, nesimțit, superficial, cocalar, arogant, un băiat de bani gata care nu cunoaște semnificația unor cuvinte precum muncă, sărăcie sau iubire.
Sătul până peste cap de fițele lui, tatăl bogat (Kad Merad – La ch’tite famille) se decide să îi dea o lecție.
Până acum premisa seamănă cu cea din Mentorii, dar aici pedeapsa aplicată odraslei obraznice este una originală.
Îi este înscenată o călătorie înapoi în timp cu peste 300 de ani, pe vremea regelui Ludovic al XIV-lea.
💭 Le larbin – Comentariu 🍿
Filmul este o adaptare franceză a comediei rusești Kholop din 2019, un lucru pe care l-am aflat abia acum, când aștern aceste rânduri.
Conceptul de la care pleacă este unul interesant și cu un potențial uriaș de a genera multe scene amuzante.
Și chiar dacă nu este prea bine văzut, pe mine m-a făcut să râd în câteva momente cheie pentru că Louie chiar are dificultăți în a se adapta unei lumi necunoscute lui.
Tac-su este și al dracului, îl transformă într-un servitor cu o atribuție degradantă, este nevoit să stea la fundul stăpânului său. Și nu este un eufemism, ci la propriu, nu degeaba este denumit valetul budei.
De aici apar câteva situații ilare, chit că uneori destul de grosolane prin tipul de umor folosit, cel din genul „toilet humor‟ pentru că, ei bine, nu putea fi vorba de alt tip de glume având în vedere că vorbim despre o toaletă ambulantă.
Scenariul este neobosit în misiunea lui de a-și imagina cele mai țăcănite încurcături, lucrând la foc automat în acest sens.
Nu există deloc momente de relaș, nu suntem lăsați să ne tragem sufletul, bombardamentul glumelor este unul intens și neîncetat.
Unele poante își ating ținta, altele sunt doar niște fâsâieli serbede, dar aici ține și de gustul fiecăruia în materie de comedie. Eu zic că sunt dume pentru toată lumea, ce unuia i se pare sec, poate pe altul îl va amuza.
Eu am râs cu gura până la urechi, de parcă eram un Joker descreierat, la vreo două secvențe care m-au făcut praf, una dintre ele fiind dansul ursului.
Nu pentru că ar fi scenariul inteligent în ceea ce privește replicile, dar contextul în care se petrece respectivele scene și modul de interpretare au fost de așa natură încât gura mi-a explodat mai ceva decât fundul după o șaorma stricată, să rămân în ton cu atribuția valetului.
De la mirarea interminabilă a lui Louie care nu mai știe ce să creadă și care se lovește de fel și fel de obstacole cu care nu este obișnuit și până la disfuncționalități în rândul echipei de filmare, Le larbin nu duce lipsă de momente umoristice.
Pe lângă acest aspect, care este de bază într-o comedie, filmul vine și cu o povață despre importanța aprecierii lucrurilor mărunte în viață.
Într-adevăr, este bine să o huzurești fără să muncești, dar așa nu știi dacă ești apreciat pentru tine sau pentru moștenirea financiară.
Și asta încearcă tatăl să-și învețe fiul, modestia, bunul simț și cumpătarea, fără ele o să fii văzut ca un derbedeu care merită doar să râcâie rahatul întărit de la fundul porcului.
Bineînțeles că există și o poveste de dragoste, una izvorâtă din sentimente reale, nu bazată pe bling-bling-uri scumpe și câte zerouri are contul bancar.
🏆 Le larbin – Verdict 👍 sau 👎
Aș fi preferat și câteva glume inteligente, parcă prea se bazează pe un umor de situație urât mirositor, poantele despre rahat fiind ca sindromul diareic, când te apucă, nu te mai lasă.
S-ar putea să deranjeze și modalitatea destul de brutală folosită pentru a da o lecție unui personaj nesuferit, dar cu care eu am fost pe deplin de acord.
Nu poți să-ți bați joc în halul ăsta de o panteră neagră fără să-ți iei o pedeapsă pe măsură.
Plus că este destul de greu de empatizat cu protagonistul care se face foarte repede extrem de antipatic.
Nu-i una dintre comediile franțuzești chiar reușite, dar m-a distrat sănătos prin caterinca la care este supus Louie și prestațiile fizice ale unor actori.
Eu, unul, mă declar mulțumit și mă ofer voluntar să-i golesc 7 găleți pline cu știți voi ce.
(3,5 / 5)
