Un alt personaj animat legendar a intrat în domeniul public și, evident, că a devenit rapid subiectul unui film horror, în cazul de față Popeye the Slayer Man.
Știți deja la ce se referă povestea.
🎬 Popeye the Slayer Man – Premisă 📖
O clădire abandonată lângă niște docuri urmează să fie cumpărată pentru a fi demolată.
Până să se întâmple asta, niște tineri profită de securitatea inexistentă și se pun să tragă un documentar despre o legendă sinistră care circulă din gură în gură.
Cică pe acolo bântuie un marinar macabru care bagă spanac la greu și mătrășește la foc automat prostovani care se încumetă să-i calce pragul.
Și ce să vezi? Mitul este real.
💭 Popeye the Slayer Man – Comentariu 🍿
Bineînțeles că filmul este praf și pulbere din aproape toate punctele de vedere, mai ales în ceea ce privește scenariul și actoria.
Povestea este inexistentă și se rezumă doar la o combinație de replici stupide, menite a aduce personajele în preajma lui Popeye, și omoruri sângeroase.
Nici nu contează care-s motivele pentru care destui prostălăi se preumblă prin acea construcție tenebroasă în care niciun om cu mintea la cap nu ar pune piciorul.
Tot ce trebuie să știți este că Popeye este urât cu spume, și nu oricum, cu spumele tuturor oceanelor și-i face acordeon pe toți nefericiții care cred că se pot pune cu el.
Că nu se potrivesc severitatea rănilor cu forma geometrică a obiectelor contondente folosite pentru provocarea vătămărilor, nici nu mai contează, important este că se moare la greu.
Personajele sunt catastrofal de imbecile, așa că eu țineam cu Popeye, măcar omul era consecvent, după o conservă cu spanac se răcorea cu un omor măcelăresc.
Când vezi că vine spre tine un ditamai monstrul cu mușchii brațelor cât ancorele Titanicului o rupi la fugă de zici că te-a făcut Usain Bolt, nu te apuci să-l provoci la un meci de box.
Măcar realizarea tehnică este una aproape practică, este folosită multă recuzită scârboasă constând în intestine aburinde, membre smulse și căpățâni sfărâmate.
Sângele este și el unul tot practic, cred că într-o singură ipostază a fost folosit cel digital, în rest curgea în râuri reale, ceea ce a fost un punct în plus pentru film.
Sunt, însă, secvențe ridicole când îți dai seama ce parte a trupului este reală și ce parte este doar manechin, fapt ce contribuie la accentuarea absurdității peliculei.
Actorii sunt groaznici, nici dacă erau luați la pachet la ultima reducere de pe Temu nu jucau atât de slab, iar expresiile lor unidimensionale m-au făcut să nu mă intereseze de soarta lor.
🏆 Popeye the Slayer Man – Verdict 👍 sau 👎?
Chiar dacă este un dezastru narativ, nu că mă așteptam să fie altfel, trebuie să recunosc că filmul are momentele sale în care devine distractiv.
Popeye este odios și de neoprit, odată ce a pus ochii pe tine nu mai ai scăpare, iar spanacul atotputernic îi dă o forță fenomenală.
Ce-i drept, arată destul de fals, cu masca oribilă și latexul ăla pe post de mușchi, dar măcar designul este inconfundabil, știi cine este fără să ți se spună.
Are și o mică surpriză ușor de ghicit, nu trebuie să-ți pui prea mult mintea la contribuție, dar asta arată că s-a depus ceva efort pentru a creiona o poveste care să nu fie gunoi radioactiv.
Că rezultatul final nu a fost cel scontat, asta este altă discuție, mie mi s-a făcut, între timp, o foame de lup și mă duc să devorez 4 porții de spanac hrănitor.
Probabil că va continua această modă pentru că filmele de genul acesta, precum cel de față și Winnie the Pooh: Blood and honey sunt ușor de făcut și au publicul lor.