Cinemagie Recenzii de film, seriale, teatru, cărți
Related Articles
Am fost la A Minecraft movie mai mult să mă bag în seamă pentru că eram de mult tras pe dreapta în domeniul jocurilor video când drăcovenia asta începea să facă furori printre copii.
🎬 A Minecraft movie – Premisă 📖
Steve (Jack Black – Weird: The Al Yankovic story) a visat de mic să devină miner, iar la maturitate dorința i s-a împlinit.
Tot dând cu târnăcopul în măruntaiele unui munte descoperă un artefact mistic, o sferă cubică (joac-o p-asta), și, cum este curios din fire, activează obiectul magic.
Astfel, este transportat într-un tărâm magic unde este capturat de un popor malefic.
După ceva vreme, în lumea reală, dăm peste Garrett (Jason Momoa – Dune: Part one), un ratat imatur cu gândul rămas la vremurile lui de glorie din adolescență.
Alături de el se strâng ca muștele la miere alte personaje precum Henry (Sebastian Hansen), Natalie (Emma Myers) și Dawn (Danielle Brooks).
Toți ajung în aceeași lume pătrățoasă și sunt nevoiți să se alieze cu Steve pentru a învinge răul și a găsi drumul înapoi spre casă.
💭 A Minecraft movie – Comentariu 🍿
N-o să fac nicio comparație cu jocul pentru că l-am butonat la fel de mult cât au votat românii la turul 2 din decembrie 2024, adică deloc.
Îi las pe alții mai în temă să-și dea cu părerea dacă respectă sau nu firul narativ din Minecraft, asta dacă există vreunul principal.
Din câte am putut să-mi dau seama, lumea digitală este una infinită în care tot ce contează este propria imaginație. Orice gândești poți construi, așa că posibilitățile sunt nelimitate.
Forșpanul nu m-a încântat deloc, ba chiar mi-a stins și mica flăcăruie de anticipație care mai pâlpâia prin suflet.
Ei bine, ce să vezi? Filmul este unul amuzant, zglobiu, alert, colorat și distractiv.
Deși este o peliculă destinată în mare parte celor care mai au ceva ani până să se gândească la ce facultate se vor înscrie, destule glume au o pronunțată tentă amoroasă, lucru care m-a luat pe nepregătite.
Poantele nu sunt deloc subtile și este destul de ușor să le prinzi sugestiile vulgare care se ascund în dosul unor replici ce par inocente la prima vedere.
Bine, eu m-am și dus cu gândul la prostii când am pus ochii pe un personaj animat cu o formă specială care exploda zgomotos când atingea momentul culminant de extaz.
Pe lângă aceste snoave destinate adulților, există destule momente hazlii în care toată lumea râdea cu gura până la urechi datorită pățaniilor țăcănite prin care treceau protagoniștii.
De mare ajutor a fost aici relația specială dintre cei doi masculi alfa ai filmului care își încrucișau privirile fioroase ori de câte ori aveau ocazia, fiecare crezându-se mai presus de celălalt.
Umorul nu este chiar inteligent, dar își atinge ținta cu destul de mult succes, iar reacțiile oamenilor uluiți de lumea în care au aterizat au născut scene isterice.
La bază, povestea nu este vreo piatră de căpătâi în acest gen parcă blestemat, al filmelor adaptate după jocuri video, zici că-i o combinație Warcraft și Jumanji.
Are, însă, un farmec aparte datorită inventivității bogate care poate crea clădiri, arme și alte obiecte ajutătoare la secundă, singurul obstacol fiind o minte lipsită de creativitate.
Filmul este doldora de scene alerte în care personajele principale trebuie să înfrunte fel și fel de pericole sub formă porcină, cap de listă fiind scroafa Malgosha ce te sperie ca ANAF-ul când te întreabă despre averile ilicite.
Am apreciat că secvențele nu sunt repetitive tocmai datorită decorurilor diferite care pornesc de la câmpii cu iarbă geometrică și ajung până la peșteri periculoase pline de monștri hămesiți.
Violența este prezentă peste tot și, în condiții normale, ar fi fost exagerată și prea brutală, dar modul în care este prezentată pe ecran nu traumatizează audiența tânără.
Spre exemplu, când un porc este sacrificat, dar nu de Ignat, ci în luptă, acesta se transformă într-o halcă suculentă de carne numai bună de pus pe grătar.
De fapt, s-ar putea ca vegetarienii să iasă de la Minecraft cu niscai coșmaruri din acest punct de vedere.
Este suficient să spun că personajele nu se hrănesc cu păpădie sau conopidă, ci cu orice altceva care fuge sau zboară – fără discriminare gastronomică.
Dacă nu am avut tangențe cu jocul, unde tineretul e expert, ei bine, m-am descurcat excelent în vânarea numeroaselor trimiteri la neastâmpărații ani ’90 ai secolului XX, referințe pe care cei sub 20-25 de ani nu aveau cum să le prindă din zbor.
Unde am dubii în a comenta cu siguranță-n cuvinte este la partea tehnică, mă refer la bucata vizuală.
Nu știu dacă efectele speciale sunt perfecte, redând cu fidelitate lumea butucănoasă din joc și imaginea, dinadins, este atât de pixelată, sau producătorii s-au zgârcit la bani și au lăsat-o mai moale la acest capitol.
Tind să cred că prima variantă este corectă, dar tot trebuie să beștelesc îmbinarea nereușită dintre fundalul cu ecran verde și actorii din prim-plan.
S-a văzut cu ochiul liber o discrepanță care a deranjat creierul ce nu s-a lăsat păcălit de împreunarea șubredă a celor două planuri separate.
Actorii s-au distrat de minune în rolurile create de scenariul care a născut niște personaje ridicole și exagerate.
În special Jason Momoa interpretează cu mult entuziasm un tăntălău carismatic a cărui micime a creierului este invers proporțională cu mărimea mușchilor. Și știți și voi cât de bine făcut este actorul.
Despre cum se comportă celelalte nume din distribuție vă las pe voi să descoperiți, doar vă mai spun că se și cântă, să nu fiți luați prin surprindere.
Dacă avea și niște scene emoționante care să atingă coarda sensibilă a inimii, iar muzica ar fi fost aleasă mai cu talent, atunci aș fi fost și mai darnic cu filmul.
🏆 A Minecraft movie – Verdict 👍 sau 👎
Ținând cont că așteptările mele se situau undeva între un gunoi nereciclabil și plăcerea de a mânca o friptură din soia și tofu care se preface că e carne, pot spune că filmul m-a impresionat.
Am primit o porție zdravănă de relaxare, nu una perfectă, și nu am regretat niciun minut din experiență.
Ba chiar am prins drag de personaje și aș vrea ca A minecraft movie să aibă succesul scontat astfel încât această proprietate intelectuală să se transforme în franciză.
Apropo, un lucru m-a sâcâit pe parcursul filmului, poate veteranii în acest joc mă pot lămuri, de ce ăla mic este strigat când Henry (este numele lui), când Hank.
Ori este o scăpare a scenariului, ori este cu schepsis, ori pe la americani cele două nume sunt sinonime, cert este că nu mi-am dat seama care-i șmecheria.
Nu m-aș fi supărat dacă se renunța la un fir narativ secundar care se desfășoară în lumea noastră, unul care nu are vreun scop anume și nici nu este atât de amuzant încât să-și justifice existența.
La final, după ce am pus în balanță bunele cu relele, am ajuns la concluzia că trebuie să mă antrenez astfel încât să pot construi o clădire în formă de 8.
(4 / 5)
