Casino Royale

admin 02/04/2025 Comedie Leave a comment

Facem o pauză de la seria oficială James Bond pentru a prezenta primul Casino Royale, film din 1967 care este o producție neoficială din universul spionului 007.

🎬 Casino Royale – Premisă 📖

Sir James Bond duce o viață plină de huzur, ca orice pensionar special, doar că el își merită pe deplin această titulatură după ce ani și ani a spionat în numele Marii Britanii.

N-are, însă, parte de pace pentru că în lume se întâmplă o nenorocire: tot mai mulți agenți sunt asasinați de o organizație terifiantă.

Și nu doar MI6, ci toate serviciile de spionaj suferă de pe urma acestei năpaste, CIA, serviciul francez, chiar și KGB.

Așa că, în lipsă de soluții, se apelează la James Bond pentru a-i scoate pe toți din bucluc și a depista cine este în spatele maleficei SMERSH.

Inteligent din cale afară, James Bond (David Niven – The guns of Navarone) vine cu un plan ciudat: toți agenții, indiferent de sex, orientare, specie sau rasă, să poarte numele său și indicativul 007.

Astfel, dușmanul încă necunoscut va fi băgat în ceață.

💭 Casino Royale – Comentariu 🍿

Așa cum am menționat în preambul, filmul de față este o producție neoficială cu James Bond, nu și ultima, iar povestea din spatele realizării filmului este fascinantă.

Autorul romanelor, Ian Fleming, a apucat să vândă drepturile asupra primei cărți, Casino Royale, înainte ca EON să preia toată seria.

Așa că deținătorul acestor drepturi a încercat o colaborare cu EON care a refuzat, așa că producătorul Charles Feldman a ales să facă filmul de unul singur.

Și a luat o decizie riscantă care s-a dovedit stupidă și neinspirată: să transforme povestea din carte într-o parodie.

Ideea în sine nu ar fi fost rea dacă era și bine executată, doar că rezultatul final a fost un haos incoerent și lipsit de orice amuzament.

Există o linie foarte fină între parodie și prosteală, iar Casino Royale a trecut-o de multe ori astfel încât filmul mai mult m-a enervat decât m-a făcut să râd.

Scenariul încearcă să satirizeze genul spionajului, dar mai mult se screme din cauza unei inspirații constipate și foarte rare au fost momentele care au reușit să-mi smulgă un zâmbet.

Când era luată în bâză franciza originală și se făcea mișto de Bond-ul oficial jucat la acea vreme de Sean Connery, filmul se ținea bine pe picioare prin tonul mucalit afișat.

Că nu erau glumele dintre cele mai inteligente, este adevărat, nivelul lor intelectual erau de elev de clasa a șaptea lovit de un ușor retard (ups, cuvânt interzis), dar își atingeau ținta chit că nu erau deloc subtile.

Însă asta este tot ce pot spune de bine despre film fără să par un superficial misogin pentru că mai există și câteva desfătări vizuale care au bucurat nespus de mult ochiul.

Parcă pentru a face în ciudă filmelor EON cu James Bond de până atunci, Casino Royale adună o grămadă de frumuseți la un loc, pelicula colcăind de femei superbe în diferite costumații menite să înfierbânte imaginația.

Dacă mă întrebați câte femei frumoase sunt în film, răspunsul ar fi unul evaziv: toate și încă pe atât.

Iar numele lor sunt extrem de sugestive, cu trimiteri evidente la cele din franciza oficială, dar și cu multiple posibilități de interpretări lascive care duc cu gândul la sex.

Interesant este faptul că au reușit să o convingă pe Ursula Andress să apară în film, știut fiind faptul că ea este întâia „Bond girl‟, apărând în Dr. No din 1962.

Mai trist decât tot ce am menționat până acum este că distribuția impresionantă la acea vreme este irosită din cauza unui scenariu oribil.

Pe lângă David Niven, mai apar nume legendare precum Peter Sellers, Orson Welles (Citizen Kane), Woody Allen (Annie Hall), Jean-Paul Belmondo sau William Holden (Network), dar fiecare pare că joacă în propriul film.

Sellers (Dr. Strangelove) pare plictisit și deranjat că trebuie apară pe platourile de filmare, iar Orson Welles, într-un rol clasic de inamic al lui Bond, este redus la o maimuță de circ, cu câteva trucuri de magie și replici seci.

🏆 Casino Royale – Verdict 👍 sau 👎

Am înțeles ce s-a dorit să se facă, doar că a rezultat o parodie de prost gust, complet dezlânată, cu accente de absurd și o incoerență narativă greu de descris.

Îmi permit să folosesc o expresie neortodoxă și spun că regia este de-a dreptul schizofrenică pentru că în scaunul regizoral au stat 5 persoane diferite, fiecare ocupându-se de o parte din film.

Și când în bucătărie sunt mai mulți șefi cu idei proprii iese un meniu alandala, cu atât de multe gusturi încât nu-i nicio diferență între ce bagi în gură și ce iese la polul opus.

Nu este de mirare că rezultatul final este un potpuriu de stiluri contrastante și tonuri diferite care nu se armonizează deloc.

Tranzițiile dintre scene sunt bruște, secvențele par lipite la montaj fără vreun plan bine conceput, iar ritmul este inconsistent și haotic, când prea lent de te ia somnul, când prea rapid de te ia durerea de cap.

Nu-i decât o ciorbă reîncălzită de gaguri obosite, povești trunchiate și personaje care apar și dispar fără sens.

Cât despre logică… ei bine, lipsește cu desăvârșire.

O parodie funcționează cu adevărat doar dacă este și inteligentă, ceea ce aici, evident, nu este cazul. Am avut parte de un umor obosit, multe glume sexuale gratuite, care au ajuns să mă deranjeze până și pe mine, și o caricaturizare excesivă a lui James Bond.

Cele mai multe momente de așa-zisă comedie sunt atât de ridicole încât nu știam dacă trebuie să râd cu filmul sau să râd de el. Unele glume erau ofensatoare chiar și atunci, dar acum… e și mai rău.

Cu siguranță este o producție greu de uitat, fiind complet diferită de cele oficiale cu care se aseamănă dintr-un singur punct de vedere: are o melodie memorabilă interpretată de Dusty Springfield: The look of love.

Am să-i pregătesc 3 cărți speciale de bacara pentru puținele poante reușite, pentru deliciul vizual și pentru melodia principală.