Cinemagie Recenzii de film, seriale, teatru, cărți
Related Articles
Top AFI 100
Locul 035 – Annie Hall
1977
Am ajuns la momentul de care nu mi-e deloc drag, nu-l sufăr pe Woody Allen nici ca om (dezgustător specimen), și nici ca regizor, așa că este de la sine înțeles că nu voi avea multe lucruri plăcute de scris despre Annie Hall.
🎬 Annie Hall – Premisă
Deși filmul are un titlu feminin, povestea se concentrează pe martalogul Alvy Singer (Woody Allen), un comediant ratat, ajuns la criza vârstei mijlocii.
Este un ofilit ce se crede mare intelectual și care ia în bâză tot ce nu îi este pe plac, adică pe oricine și orice.
Este obsedat de moarte, iar faptul că merge la psiholog de 16 ani spune multe despre piticii care dansează conga în creierul lui.
Dar așa pămpălău și miștocar cum este, iată că Alvy (ce arată ca o primă încercare eșuată a divinității de a crea viață) pune mâna pe o bunăciune de duduie, ergo Annie Hall (Diane Keaton – Book club).
Este singura care îi suportă cât poate și ea de bine mofturile abramburitului vaccinat cu filozofie de baltă.
💭 Annie Hall – Comentariu 🍿
Filmul documentează într-un stil propriu și original (asta nu am cum să trec cu vederea) problemele perpetue și fără rezolvare ale acestui cuplu.
În același timp, mă fericește în permanență și cu viziunea despre viață pe care Woody Allen, că filmu-i despre el, nu despre un personaj imaginar, ține cu ardoare să mi-o împărtășească.
Asta deși nu l-a întrebat nimeni de sănătate.
Annie Hall este un film creativ, are o tentă nolan-escă presărată cu mult dărâmat de ziduri (primele trei ziduri sunt lăsate în pace, cu al patrulea are ce are), dovadă că nu Deadpool a inventat asta.
Dar structura lui nu mi-a dat impresia unui tot unitar, mi s-a părut lipsit de coeziune, iar povestea în sine este haotică, sare de la una la alta cât ai clipi.
Ținând cont de aversiunea mea față de Woody Allen și de totalul dezinteres pentru stilul său care îmi strepezește dinții, sunt mult prea subiectiv, de asta mătur cu el pe jos.
Dar asta este, nu am ce să fac, Annie Hall a reușit să mă enerveze enorm prin marea doză de plictis și inutilitate din narațiune pe care mi-a servit-o.
Filmul este despre toate și, la final, reușește marea performanță de a fi despre nimic.
Pare un Seinfeld ratat, lipsit de haz, nu m-a făcut să scot la iveală tartrul de pe dinți pentru că glumele sunt seci, de până și deșertul Atacama, la vizionarea filmului, ar fi exclamat: Ce arid e Annie Hall!!!
Îmbină multe elemente de fantezie pentru că este un film suprarealist pe alocuri.
Aici trebuie să-i dau Cezarului ce este al Cezarului.
Din punct de vedere tehnic și imaginativ, Annie Hall este de lăudat, chit că nu mi-a plăcut deloc pelicula, dar trebuie să recunosc că este plin de tehnici destul de noi la acea vreme.
Modul în care alege să filmeze multe scene te face să te îndoiești ce este realitate și ce este fantezie, iar subliminalul este atât de prezent încât părăsește subsolul subconștientului și devine majoritar cu drept de vot absolut.
Dacă mă întrebați ce gen este Annie Hall, nu aș putea să dau un răspuns definitiv.
Comedie nu mi s-a părut a fi, umorul, uneori subtil, alteori grosolan, nu m-a amuzat deloc.
Dramă nici atât, că nu are elemente specifice, poate să zic că este un film romantic mai ciudat.
Știu că a luat 4 Oscaruri, că i-a luat fața lui Star Wars pentru cel mai bun film, iar Woody Allen l-a lăsat pe Steven Spielberg cu ochii în soare la regie cu al său Close encounters of the third kind.
Dar tot nu mă impresionează cu această panoplie de premii, încă o dovadă că încă de pe atunci premiile Oscar nu mai erau relevante.
Nici măcar nu știu ce dracu a căutat Woody Allen printre nominalizații la actorie, pentru că nu joacă nimic, doar se autointerpretează, evident fiind faptul că Alvy Singer este totuna cu Woody Allen.
Măcar sunt de acord cu Oscarul dat lui Diane Keaton, ea face un rol excelent, de anduranță, că trebuie să fii călită să suporți ifosele cu accente melodramatice împroșcate de Woody Allen.
🏆 Annie Hall – Verdict 👍 sau 👎?
Tot ce este posibil să nu fi înțeles eu filmul.
Deși am cam dibuit meandrele ascunse, adânc penetrate în Annie Hall, că nu-s chiar atât de afon pe cât par la prima vedere.
Însă nu-mi schimb părerea.
Poate unii îl consideră unul dintre cele mai bune filme, și asta este perfect în regulă, fiecare are părerea lui.
Pentru mine însă nu are ce căuta în Top 100 AFI și nici statuetele alea nu le merita.
A fost un chin să-l termin pentru că reușea performanța ca dialogul neîncetat plin de pseudo-povețe adânci despre viață să-mi creeze somnolență din minut în minut, așa că nu pot să-i trosnesc mai mult de un 3.
(1,5 / 5)
