Puterea probabilității

admin 26/03/2025 Thriller 2 Comments

Moldova e la putere și lovește din nou cu un film cu o poveste interesantă, Puterea probabilității, film disponibil pe Max.

🎬 Puterea probabilității – Premisă 📖

Vlad (Bogdan Bîtlan) și Afina (Valery Moon) formează o echipă la serviciu, copoi fiind amândoi.

El speră că în curând vor forma și una conjugală, dar încă nu are curaj să-i pună inelul pe deget.

Cei doi investighează un caz de răpiri de copii care a îngrozit Moldova, mai ales că numărul copiilor dispăruți crește, dar pistele și informațiile stagnează.

💭 Puterea probabilității – Comentariu 🍿

Filmul este straniu ca realizare tehnică, de parcă două echipe de producție au lucrat separat atât la partea audio-vizuală, cât și la scenariu.

Sunetul este unul care alternează într-un fel enervant pentru timpanele mele.

Sunt momente în care actorii zici că sunt împușcați în gât și vorbesc gutural de nu pricep cuvintele și trebuie să completez eu spațiile goale, imaginându-mi ce ar fi putut spune.

Dar în alte secvențe totul se aude normal, replicile sunt clare și nu am avut dificultăți în a desluși dialogurile.

Subiectul abordat este unul interesant, așa cum reiese din titlu, se bazează pe probabilități, iar primul act este foarte inteligent construit în jurul acestei teme.

Când mi-am dat seama ce se întâmplă și cum sunt structurate anumite secvențe, am rămas impresionat.

Nu că ar fi ceva original, pentru că am mai văzut așa ceva pe la americani, dar pentru spațiul româno-moldav chiar este ceva ieșit din comun.

Bine, nu are rost să bag România în aceeași găleată cu frații de peste Prut, pentru că ai noștri cineaști nu au încă talent pentru asemenea povești.

Din păcate, actul secund se transformă într-o producție banală și foarte prost încropită, plină de clișee obositoare și cu un joc actoricesc execrabil.

Fără să glumesc, interpreții își rostesc replicile cam cum îmi citesc comentariile de pe foaie când filmez câte un clip video pentru YouTube.

Crispați, inexpresivi și lipsiți de emoție, așa joacă în bucata asta care strică și acțiunea cu niște împușcături blege, cu arme de jucărie, fără recul, fără flamă reală, fără nimic palpitant.

Partea aceasta mi-a scufundat interesul mai repede decât s-a dus la fund sub… dar este încă devreme să fac o astfel de glumă nesimțită.

Norocul filmului este că revine în forță pe ultima turnantă cu un final al naibii de emoționant, dar și confuz.

Fără să divulg prea multe surprize, există o alegere scenaristică atât curajoasă, cât și ciudată, fie este una dintre cele mai neinspirate, fie una care bate la porțile genialității.

O să descoperiți la ce mă refer dacă veți avea curiozitatea de a urmări această peliculă care are o durată destul de lungă, vreo două ore și un sfert.

Nu știu dacă am înțeles finalul pentru că încă nu m-am decis care este finalul, el putând fi interpretat în două moduri distincte.

La fel ca pisica lui Schrödinger, ambele pot fi reale și false simultan.

Misterul este generat de modul ingenios în care este spusă povestea, dinadins suntem aruncați pe niște piste false ca urmare a felului cronologic în care sunt îmbinate scenele, și deja am scris prea mult.

Filmul ne ridică la fileu o dilemă pe care trebuie să o rezolvăm, iar răspunsul parcă nu-i atât de simplu pe cât pare la prima vedere.

Oare destinele noastre sunt guvernate de o forță cosmică pe care mintea noastră nu este în stare să o identifice, să o perceapă și să o priceapă? Întâmplarea să nu fie deloc întâmplătoare și totul să fie prestabilit conform unui plan bine pus la punct?

Sau deznodământul destinului nostru este doar rezultatul unui haos pe care nu-l putem controla și care decide totul în funcție de cât noroc ai sau de lipsa acestuia?

🏆 Puterea probabilității – Verdict 👍 sau 👎?

Ce să zic? Felicitări Moldovei pentru idee și pentru felul în care regizorii și scenariștii ei văd filmele.

Bine, nici nu am urmărit foarte multe de la ei, doar Carbon și Omul fără linia vieții, dar ambele au fost niște producții excelente, cu abordări diferite față de astea de la noi.

În România avem fie filme făcute pe bani privați, în general comedii infecte pline de non actori care se scălâmbăie grotesc, fie filme realizate cu bani publici, drame bășinoase care se umplu de premii, dar pe care le urmăresc doar neamurile regizorilor pentru că au primit invitații, altfel nu ar cumpăra bilet.

Conceptul de la care pleacă Puterea probabilității este unul excelent, doar că se simte că producția este una, în mare parte, amatoricească, gafând în multe instanțe. Și nu o spun cu răutate, spun doar ce am văzut.

O asemenea idee intrată pe mâinile unui scenarist mai atent la detalii și ale unui regizor care să elimine anumite erori ar duce la un film fenomenal.

Sunt conștient că, din punct de vedere tehnic, Puterea probabilității este destul de stingher, merita o soartă mult mai bună, dar ideea captivantă mă determină să fiu mai blând cu verdictul și să-i cumpăr 7 bomboane pe băț.