Cinemagie Recenzii de film, seriale, teatru, cărți
Related Articles
Avalanșa biografiilor muzicale continuă cu Monsieur Aznavour, povestea unuia dintre cei mai celebri artiști francezi.
Nu zic cel mai celebru pentru că există și Édith Piaf.
🎬 Monsieur Aznavour – Premisă 📖
Povestea îl are în centrul ei pe Shahnour Vaghinag Aznavourian, un copil de origine armeană, provenit dintr-o familie săracă, dar iubitoare.
Lovit de microbul scenei încă din fragedă pruncie, tânărul care va deveni mai târziu Charles Aznavour, visează să cucerească Franța și, ulterior, lumea prin cântecele sale.
Fiind o biografie, nu am ce rânduri să mai compun despre conceptul artistic care a stat la baza acestui film, că deja suntem invadați în ultimii ani de asemenea producții.
Tot ce mai pot menționa este că ne prezintă o bună bucată din viața lui Aznavour, dar nu doar pe cea muzicală, ci și pe cea personală.
💭 Monsieur Aznavour – Comentariu 🍿
N-o să mă prefac că-s mare fan al artistului, l-am prins în ultimii ani ai carierei și nu rețin decât o singură piesă din repertoriul lui, She.
Ar trebui să-mi fie rușine că sunt incult din acest punct de vedere, omul având vreo 1.200 de compoziții, dar am fost mai aproape de Édith Piaf decât de el.
Eu îl aveam în minte ca pe un bătrânel simpatic, de aceea am fost curios să aflu mai multe amănunte despre el, iar filmul mi-a satisfăcut doleanțele.
Pot spune că a avut o viață ce merita transpusă pe marele ecran, încă din copilărie s-a lovit de multiple greutăți, începând cu cele financiare și continuând cu cele sociale.
Săraci lipiți, părinții lui s-au chinuit să le ofere copiilor, Charles și Aïda (Camille Moutawakil), un confort decent, chit că uneori nu aveau ce să mănânce.
De aici pornește lunga călătorie a lui Charles spre culmile gloriei artistice, un drum presărat cu multe hârtoape, mai ales că nu era considerat vreo mare frumusețe fizică demnă de a urca pe scenă.
În acele vremuri nu exista o mașinărie industrială care te transforma peste noapte în vedetă, trebuia să muncești chiar și zeci de ani până a obține recunoașterea meritată.
Și asta a făcut Azvanour, filmul urmărindu-i zbaterile, ce par uneori futile, de a ajunge cineva, de a se impune și a depăși toate obstacolele care păreau de netrecut mai ceva decât Zidul Berlinului în zilele lui infame.
În căutarea unui stil propriu care să-i imprime o unicitate inconfundabilă, Aznavour trece prin mai multe etape ale vieții, fiecare prezentată sub forma unui capitol botezat după câte o piesă de-ale sale.
Filmul nu pornește chiar captivant, mă așteptam ca startul să fie unul modest, al artistului, că din sărăcie se nasc marile voci, deci nu spunea ceva nou, dar nu am renunțat și bine am făcut.
Pe măsură ce înainta în vârstă, ambiția lui creștea exponențial și i-a devenit combustibilul care l-a propulsat mereu spre mai bine.
Când își punea ceva în cap, nu se lăsa până nu ajungea la final, chiar dacă asta însemna sacrificii materiale și familiale.
Cum nu cunoșteam cine știe ce despre el, multe informații și amănunte au fost surprinzătoare, iar asta nu a putut decât să mă bucure. Iată un film din care chiar am învățat ceva.
Nu știam că Édith Piaf (Marie-Julie Baup) l-a luat sub aripa ei protectoare, mirosindu-i instantaneu talentul, sau că, la rândul lui, a fost un mentor pentru Johnny Hallyday, un alt artist celebru din Franța.
Apropo, ca o mică paranteză, mi se pare ciudat că o țară atât de bogată cultural ca Franța să aibă atât de puțini artiști de renume mondial.
Dacă aș primi un test în care să enumăr 10 nume sonore din Hexagon nu cred că aș completa mai mult de jumătate. Pe lângă trioul legendar pomenit, i-aș mai menționa pe Jean Michel Jarre și Mylène Farmer.
Revenind la film, acesta nu îl prezintă pe Aznavour ca pe un sfânt imaculat, a avut și el parte de controversele sale, rupându-se de cutumele învechite ale industriei și făcând niște alegeri îndrăznețe pentru perioada respectivă.
Nici pe plan familial nu a fost cuminte, și-a împărțit cu mărinimie notele muzicale sexului frumos, fiind căsătorit de mai multe ori și participând la procrearea a șase copii.
Nu mai dau din trompetă să nu spulber surprizele dacă nu sunteți la curent cu ele, mai spun că prin peisaj apar și alte nume celebre ale muzicii din trecut, Frank Sinatra vă spune ceva?
El a cochetat și cu actoria, dar filmul nu se leagă de acest aspect, asta deși a jucat în foarte multe producții, dar am înțeles această omisiune, de bază a fost cântăreț și compozitor.
Actorul care-l interpretează face o treabă excelentă, Tahar Rahim (Napoleon) seamănă cu el și este credibil, atât ca joc, cât și ca înfățișare aflată în permanentă schimbare de-a lungul anilor.
Muzica este și ea prezentă la tot pasul, dar nu pot spune că m-a impresionat, nu zic că este rea, ci că nu este pe gustul meu, dar este fascinant procesul prin care melodiile prind viață.
Are aproape două ore și un sfert și, cu toate astea, pare un film grăbit pentru că era imposibil să cuprindă pe îndelete o carieră de 80 de ani într-un timp atât de scurt.
De aceea se trece foarte repede peste anumite momente importante din viața lui și, având în vedere necazurile cu care s-a confruntat, ar fi trebuit să fie și foarte emoționant, dar respectivele scene sunt doar o notă de subsol.
Aceasta este cea mai mare și, de fapt, singură hibă a filmului, cred că povestea lui Charles Aznavour se potrivea unei mini serii de 6-8 episoade pentru a aprofunda cum trebuie o asemenea carieră colosală.
🏆 Monsieur Aznavour – Verdict 👍 sau 👎?
Deși la prima vedere nu ai crede că a avut un destin turbulent, probabil fanii înrăiți cunosc aceste amănunte, filmul ne prezintă un Charles Aznavour mistuit de pasiunea pentru cântat.
Scena i-a fost amantă fidelă, nu a părăsit-o decât în momentul morții, a fost prezent pe ea timp de 8 decade, iar ea l-a răsplătit cum se cuvine, transformându-l într-o legendă nemuritoare.
Se simte că a fost pusă pasiune în realizarea filmului, tehnic este la superlativ, se vede excelent, se aude fantastic, decorurile par autentice, atenția la detalii este ireproșabilă, chiar nu am ce cârcoti din acest punct de vedere.
Pe alocuri, ca fapt divers, sunt inserate și imagini de arhivă pentru că artistul era pasionat și de filmat și a realizat o cronică extinsă a celor mai importante momente din viața lui.
Este un omagiu adus unuia dintre titanii muzicii mondiale, filmul merită să fie văzut de către toți iubitorii de muzică, fie că-l iubiți pe Aznavour, fie că nu aveți tangențe cu el.
Dacă era și mai detaliat de atât, ar fi fost chiar excelent, dar tocmai graba de a trece în viteză prin etapele carierei lui mă determină să-i ofer cadou doar 8 carnețele numai bune scris versuri în ele.
(4 / 5)
