Cinemagie Recenzii de film, seriale, teatru, cărți
Related Articles
Drishyam 3 mi-a trebuit, Drishyam 3 am primit.
📖 Premisă
După ce personajul principal, Georgekutty (Mohanlal) le-a dat iar cu flit copoilor în partea a doua, pare-se că lucrurile s-au liniștit.
Filmul lui are mare succes și omul tot caută un ginerică, pentru că vrea s-o mărite pe aia mare.
Însă niște documentariști vor să facă un reportaj senzațional despre cazul care a declanșat această franciză. Așa că încep să împungă cu bățul prin gard.
Și cum ăștia sunt băgăreți din cale afară, pe Georgekutty îl cam iau transpirațiile, pentru că e prins în ofsaid, indiferent după ce reguli ne luăm.
Cam atât îți spun, pentru că dacă-ți dau mai multe detalii, stric farmecul.
💭 Comentariu
🧭 Nebuloasa celor două Drishyam
Nu puneți mâna pe telefon să sunați la salvare. Nu am luat-o razna. Știu că în primele două filme pe erou îl cheamă Vijay și e jucat de Ajay Devgn.
Acele filme erau remake-urile hindi; cel de față face parte din trilogia originală, cea în limba malayalam. Și ca să nu mă uit ca președintele la guvernul demis, am băgat și producțiile cu Mohanlal, chiar dacă poveștile sunt identice.
Mai vreți una tare? Pe 2 octombrie 2026 apare și Drishyam 3 în hindi. Bineînțeles c-o să-l văd și pe ăla. Bine, probabil pe Netflix, după câteva luni, pentru că ai noștri distribuitori au boală pe filmele asiatice.
Acum, că am lămurit nebuloasa asta cu două francize cu același nume, dar vorbite în limbi diferite, hai să trec la film.
E clar din primul cadru că nimeni nu mai e interesat să ascundă cadavre fizice, ci să ascundă adevărul de propria conștiință. Și asta, domnule, e cheia filmului.
🧠 Georgekutty după ce s-a întors roata
Georgekutty nu mai e ăla șmecher care văzuse toate filmele și știa toate planurile posibile și imposibile. Pare omul care a uitat unde a pus telecomanda fix când începe finalul.
Dacă până acum el era mintea strălucită, care inventa fel și fel de strategii ca să păcălească legea, aici este un om frânt, epuizat, cu ochii încercănați și cu o teamă în privire, pentru că s-a întors roata.
Un inamic din trecut, din primul film, s-a trezit cu tărâța umflată și vrea răzbunare. Dar nu oricum, ci în stil mare, cu matrapazlâcuri machiavelice demne de Cartea Recordurilor.
Iar Mohanlal joacă la perfecție personajul care a dormit 25 de ani cu un schelet în dulap, dar scheletul ăla efectiv i s-a urcat în pat lângă el.
Nu mai e calculat, nu mai e rece. E un om care pare că nu mai poate ține pasul cu avalanșa de acuzații care se abat pe capul lui.
Iar timpul necesar pregătirii apărării se tot scurtează până ajunge să dureze cât propunerea unui premier în România.
🎭 Realism fără gel de păr
Știți ce nu mi-a plăcut la actorie la modul general? Nu că interpretările sunt slabe, ci toți arată prea a indieni pe stil vechi. Sună aiurea, dar eu eram învățat cu glamourul Bollywood, cu bărbații macho și femeile scoase parcă din reclame la parfum.
Aici distribuția are altă textură: mai pământeană și mai puțin cosmetizată, semn că realismul bate gelul de păr. Toți au fețele rotunde și constituția durdulie, dovadă că prin părțile alea se mănâncă bine.
👻 Teme și mesaj
S-a schimbat genul filmului. Nu mai este un thriller mindfuck, ci o dramă psihologică.
Nu mai e vorba de „cum scapi de cadavru”, e vorba de cum trăiești cu minciuna aia gigantică și cum îți mănâncă zilele.
Trecutul nu moare niciodată și, oricât de deștept ai fi, fantomele te găsesc oriunde ai încerca să te ascunzi.
E un film despre vinovăție, despre costul psihologic al protejării familiei cu orice preț. E un joc de-a șoarecele și pisica, dar șoarecele de data asta e obosit și aproape că vrea să se predea doar ca să scape de coșmaruri.
Cum rolurile sunt inversate și Gică indian gustă din propriul medicament, Drishyam 3 reușește să mențină franciza proaspătă, chiar dacă își pierde un pic din gust.
🐌 Ritmul sau buba mare, neagră și dureroasă
Aici e problema. Am simțit că Drishyam 3 se deplasează cu ritmul unui melc cu artrită. E lent. E frustrant de lent.
Pe lângă faptul că avem flashbackuri lungi din trecut, ca să-și aducă aminte spectatorul cum stă treaba, există și secvențe întregi în care nu se întâmplă nimic spectaculos. Nu contribuie cu nimic la bunul mers al poveștii.
Spre exemplu, o lungește cu filmul de mare succes, care se vrea a fi ceva meta, dar uite așa se adaugă o jumătate de oră de pomană.
Meta, meta, dar la un moment dat simți că și oglinda din oglindă s-a plictisit să se mai uite la ea însăși.
Tot firul secundar cu lansarea lui Drishyam se duce pe apa Gangeului când Georgekutty se prinde că-i dă cineva târcoale ca să-i bage tot neamul la pârnaie.
💥 Ultimele 30 de minute schimbă placa
Puteți să-mi scuipați în curry, dar trebuie s-o zic. Filmul este salvat de ultimele 30 de minute. Serios, finalul ăla șocant m-a lăsat cu gura căscată. E curajos, e dureros și te lovește unde trebuie.
În schimb, partea proastă e că lipsește acel „moment wow” ingenios din filmele trecute.
Nu există un plan șmecher de salvare, ci o confruntare directă și o decizie disperată luată pe loc.
E ca și cum l-ai vedea pe Kasparov începând să mute piese aiurea pe tabla de șah, sperând că va nimeri mișcarea câștigătoare. Sau, cel puțin, așa dă impresia. Pam-pam!
Indienii nu au percutat prea bine la ce s-a întâmplat în final și se zvonește că în varianta cu Ajay Devgn se schimbă complet direcția tocmai din cauza reacțiilor publicului.
🏆 Verdict
Acum, strângând toate astea la un loc, la ce concluzie am ajuns?
Păi, Drishyam 3 nu este chiar filmul pe care îl așteptam, dar este filmul de care franciza avea nevoie ca să nu ajungă să-și mestece singură propriile trucuri.
Nu mai are precizia aia diabolică din primele două părți, nu mai are senzația că Georgekutty joacă șah cu poliția în timp ce restul lumii încă învață regulile de table, dar are altceva: greutate emoțională.
Este un film mai lent, mai apăsător și, pe alocuri, enervant de lungit. Sunt momente în care simți că scenariul se uită prea mult în oglindă și se felicită singur pentru cât de meta este.
Dar când ajunge unde trebuie, mai ales în ultima jumătate de oră, lovește serios. Acum mintea nu mai ajunge. Acum, trecutul vine cu nota de plată.
Mohanlal ține filmul în spate cu o interpretare excelentă, iar schimbarea de direcție, de la thriller ingenios la dramă psihologică, mi se pare justificată. Nu perfect executată, dar necesară.
Drishyam 3 pierde din spectaculozitate, însă câștigă în amărăciune.
Și, până la urmă, poate că ăsta era singurul drum logic pentru Georgekutty: să simtă, în sfârșit, cât cântărește minciuna pe care a cărat-o atâția ani.
Trailer
