Related Articles
Drishyam este un film indian (din 2015), al patrulea remake în 2 ani al originalului de la Mollywood cu același nume lansat în 2013.
Aceasta este varianta de la Bollywood pe care am găsit-o pe Netflix.
🎬 Drishyam – Premisă
Vijay (Ajay Devgn – RRR (Rise roar revolt)) este un om simplu de la țară, abia a absolvit patru clase, dar asta nu l-a împiedicat să-și facă o familie frumoasă cu o soție superbă și 2 fete cucuiete.
Are chiar și o afacere care îi permite să-și satisfacă pasiunea, aceea de a urmări filme, multe filme.
Deși pare distant față de cele trei ființe feminine care îl așteaptă acasă, preferând mai degrabă compania peliculelor, Vijay le iubește incredibil de mult, chiar la un nivel „domtastic‟.
Când poliția îi ia în vizor familia pentru investigarea dispariției unui tânăr, fiu de mare șef cu multe trese, Vijay se activează și va depune toate eforturile pentru a-i proteja pe cei dragi de abuzurile la care sunt supuși.
💭 Drishyam – Comentariu 🍿
Surprinzător pentru un film Bollywood de aproape trei ore, în Drishyam lipsesc cu desăvârșire momentele cântate picate din neant.
Producția este una extrem de serioasă, așa că nu se pretează deloc la așa ceva, fiind o dramă intensă cu multiple accente de thriller sofisticat.
Probabil că mai puteam dezvălui ceva din premisă, că oricum este cunoscută, dar am preferat să fiu mai enigmatic pentru că filmul este unul atipic.
Răstoarnă cumva firul narativ obișnuit printr-un tertip care intervine destul de devreme în desfășurarea acțiunii care ne va da întreaga lume peste cap.
Scenariul este atât de controversat și îmbârligat încât te va bulversa în totalitate pentru că nu știi, chiar nu știi, partea cui s-o iei.
Temele pe care le ia în colimator sunt vaste, dar voi menționa doar două care mi s-au părut a fi principale.
Prima o reprezintă corupția din poliție care se întinde ca o molimă incurabilă care acaparează tot.
Mai grav este faptul că devine chiar normalitate astfel încât nimeni nu mai este siderat când copoii cer mită fără jenă, în văzul tuturor, sau când procedurile sunt încălcate cu o lejeritate de nu-ți poți imagina.
Cu toate astea, filmul nu este părtinitor, scoate în evidență și partea bună a acestei instituții, că nu-i toată așa, dar cei care-și fac treaba ca la carte sunt tot mai puțini și tind să fie înghițiți de către cei mânjiți.
A doua se referă la un cuvânt care a devenit atât de uzitat în perioada recentă cinematografică încât pare că-și pierde din însemnătate: familia.
Poate că Vijay nu și-l arată zi de zi, dar devotamentul pe care îl simte în suflet pentru familia sa este unul titanic.
Și va avea ocazia să îl demonstreze în momentul în care mica oază de liniște din căminul lui este tulburată de invazia turmei de curcani.
Dacă este justificată sau nu respectiva anchetă, aici am preferat să îngrop adânc răspunsul pentru a vă oferi șansa să-l descoperiți singuri.
Dar nu veți investiga prea mult, deoarece misterul va fi elucidat destul de repede.
Filmul este plin de chichițe inteligente la care nu m-am gândit deloc pentru că nu anticipam să fie atât de inteligent.
Când scenariul simțea că încep să strâmb din nas la anumite acțiuni care păreau neverosimile mă lumina cu niște explicații care mă lăsau ca vaca-n mijlocul drumului comunal.
Tot ce pare improbabil devine rapid posibil pentru că, deși nu ai crede, Vijay are un căpșor în care zace un motor cerebral foarte eficient.
Mintea îi funcționează la capacitate maximă și scoate niște planuri/soluții/idei care transcend cu mult cele patru clase absolvite.
Nu pot să fiu mai amănunțit de atât pentru că nu mă lasă filmul, însă ideea este că avem o confruntare între doi părinți aflați în tabere opuse.
Unul vrea să afle cu orice preț ce s-a întâmplat cu odrasla dispărută, mergând până la călcarea cu bocancii murdari a legii.
Altul se duce până-n pânzele albe pentru a-și proteja comorile pe care le-a crescut cu multă trudă, apelând la decizii care vor isca destule discuții.
Păcat că zici că filmul a fost produs în Lungulețu pentru că trage un pic de timp în partea de început.
Nu știu dacă erau necesare atâtea minute pentru caracterizarea personajelor, una excesivă, pentru că îți dai rapid seama ce hram poartă fiecare.
🏆 Drishyam – Verdict 👍 sau 👎?
Este un film care nu trebuie ratat, probabil orice versiune indiană merită urmărită.
Are capacitatea de a-ți sfâșia sufletul și împărți creieru-n două pentru că nu știi cine are dreptate și cine greșește.
Oare există vreun răspuns definitiv în ceea ce privește moralitatea acțiunilor unuia sau altuia?
Te pune să cugeți la o întrebare dificilă, poate chiar fără răspuns:
TU CE AI FACE ÎN LOCUL LUI VIJAY???
Acțiunile sale sunt, simultan, justificabile și condamnabile și aici rezidă, chiar pot să spun asta și am curajul să spun asta, genialitatea poveștii.
În mintea mea conflictul dintre ideea de moralitate și loialitatea față de familie este în plină desfășurare, încă nu știu cine va avea câștig de cauză.
Dar un lucru este sigur, Drishyam este un film aproape perfect la nivel scenariului.
Cred că doar o singură bubă că am descoperit, în rest nu are erori de logică sau de continuitate, ceea ce este un lucru destul de rar în zilele noastre.
Urmează în curând și Drishyam 2, dar pentru moment mă opresc aici deoarece trebuie să cumpăr 9 bilete de autobuz.
Ați priceput? Dacă nu, o repet, NOUĂ BILETE DE AUTOBUZ.
(4,5 / 5)
