Cinemagie Recenzii de film, seriale, teatru, cărți
Related Articles
Son of Godzilla este un film apărut în anul 1967 și-l pune pe celebrul monstru la treburi părintești.
🎬 Son of Godzilla – Premisă 📖
Un grup de cercetători japonezi s-a aciuiat pe o insulă despre care se credea că este pustie pentru a efectua niște experimente.
Oamenii știu că peste un secol populația va deveni atât de numeroasă încât nu va putea fi hrănită, așa că se încearcă găsirea unei metode de a controla vremea.
Motivul? Transformarea unor teritorii aride în pământ fertil, numai bun de cultivat haleală.
Însă insula nu-i deloc una părăsită pentru că pe acolo se preumblă niște călugărițe uriașe (insectele, nu slujitoarele Domnului) care o pun de-un fotbal cu un ou.
Doar că nu-i un ou obișnuit, din el iese un mic pui de Godzilla, sfrijit vai mama lui, care este luat imediat la bătaie de mai marii lui adversari.
Ghiciți cine-i sare în apărare?
💭 Son of Godzilla – Comentariu 🍿
Mă temeam de acest film pentru că este considerat printre cele mai nereușite din franciză și de ce mi-a fost frică nu am scăpat.
Producția nu este rea din cauza poveștii care nu se deosebește prea mult de cele anterioare, ci ca urmare a realizării tehnice execrabile.
Designul copilului este groaznic, îi zic așa pentru că se comportă ca un puradel râzgâiat. Costumul este atât de urât încât până și mama lui ar avea dificultăți în a-l iubi.
În special căpățâna este material de coșmar nocturn, are trăsături de parcă zici că a fost topit cauciucul din care este confecționat acel costum.
De asemenea, există o discrepantă mare în ceea ce privește dimensiunile lui Godzilla, și asta din cauza perspectivei forțate care când este prezentă, când regizorul uită s-o mai folosească.
De aceea, sunt momente în care monstrul este colosal, tronând imperial pe deasupra copacilor care abia îi ajung pe la genunchi, dar sunt și scene în care era doar un om în costum care putea să se adăpostească la umbra acelorași pomi.
La rândul lor, luptele sunt destul de blege, nu au deloc intensitate și sunt lipsite de inventivitate.
Dușmanii lui Godzilla sunt insecte uriașe cu multe picioare și se vedea că membrele sunt mișcate cu ajutorul unor fire invizibile, pocitaniile nu se deplasau natural, iar asta a distrus fărâma de verosimil care și așa era pe ducă.
Poate cel mai deranjant element vizual a fost modul ridicol în care tatăl și fiul interacționează, celor doi le sunt imprimate niște comportamente umane exagerate.
Iar asta nu a făcut altceva decât să pulverizeze senzația de sălbăticie pentru că aveam impresia că asist la un vodevil prea caricaturizat despre educație.
Apropo de asta, Godzilla ar putea fi tras la răspundere pentru folosirea unor metode de educație considerate a fi învechite și chiar brutale.
În contextul filmului ele sunt eficiente pentru că ăla mic învață ce trebuie să învețe, chit că-și mai ia din când în când câte o scatoalcă peste ceafă.
Kaiju-ul nostru drag ar fi fost condamnat instantaneu de către societate dacă era om, deși era evident că buscularea fiului pornea din inimă și nu dorea altceva decât să-l întărească rapid pentru a face față pericolelor unei lumi dure.
Că dacă îl lua cu răsfăț și puf, era halit imediat de lighioanele care îi dădeau târcoale.
De regulă, filmele din această serie excelau la capitolul distrugeri miniaturale, dar și aici gafează pentru că nu am avut parte de așa ceva.
Cele câteva secvențe de răfuială au loc printre copaci și nu-s deloc impresionante pentru că nu se petrece mare lucru având în vedere că fiul era implicat. Și el încă nu știa să se bată.
Când intră în scenă Godzilla conflictul se termină destul de repede pentru că acele creaturi nu se pot măsura cu forța lui, nici măcar nu s-a scremut prea mult să-și adjudece victoria.
Ups, hai că m-am avântat și am povestit prea în detaliu ce se petrece în film, dar nu cred că-și închipuie cineva că este un scenariu plin de surprize.
🏆 Son of Godzilla – Verdict 👍 sau 👎
Povestea este prea șchioapă pentru a primi laude din partea mea, în afară de ideea interesantă care va da apă la moară conspiraționiștilor, nu are altceva atractiv.
Oamenii sunt de pomană prin peisaj, doar cască ochii, la fel ca spectatorii, la luptele dintre Godzilla și cei care amenință integritatea corporală a fiului încă în scutece.
Parcă a știut regizorul că nu are la dispoziție un scenariu captivant, așa că a introdus un element superb care va acapara atenția ori de câte ori inundă ecranul cu o frumusețe răpitoare.
Este mai mult un film pentru copii, așa l-am perceput, dar Minya (așa este botezat mini Godzilla) este extrem de enervant, fix ca un puradel cu creierul nedezvoltat care vrea să i se facă pe plac și urlă când nu primește ce vrea.
Într-adevăr, este una din adițiile nefericite ale francizei, bine că am scăpat de acest hop, sper ca următoarele filme să crească în calitate pentru că este greu de imaginat că se poate și mai rău de atât.
În concluzie, nu pot să-i lansez în atmosferă mai mult de 3 baloane experimentale.
(1,5 / 5)
