Related Articles
Este al treilea film intitulat Godzilla pe care îl iau în vizor, după cele 2 americane, dar aici vorbim este originalul de la Toho lansat în 1954.
Așadar, alb-negru și de o seamă cu tataia.
🎬 Godzilla – Premisă 📖
Japonia post Hiroshima și Nagasaki a rămas cu sechele după atacurile cu bombă nucleară, cadou nedorit de la americani.
Și aceste sechele nu sunt doar la nivel mintal, să nu poți dormi noaptea, dar capătă și formă fizică.
Din adâncurile oceanului este trezit din hibernare monstrul preistoric drăgăstos poreclit Godzilla.
El nu știe prea multe, doar că este deranjat de niște furnici minuscule care îl tot sâcâie cu înțepăturile lor ineficiente.
Ce-i de făcut? Pentru că dacă Godzilla a supraviețuit unor bombe atomice, atunci cum poate fi distrus?
Sau măcar există ceva atât de puternic încât să-l extermine odată pentru totdeauna?
La aceste întrebări încearcă să găsească un răspuns câțiva profesori stimați, eminențe cenușii în domeniul lor.
💭 Godzilla – Comentariu 🍿
Având în vedere epoca în care a fost lansat filmul, la nivel tehnic este rudimentar, dar asta nu este o critică adresată producției.
Poate să-l beștelesc un pic pentru faptul că este alb-negru și în secvențele nocturne abia dacă distingi ceva, deși am pus mâna pe o versiune remasterizată.
Dar nah, pretențios sunt, acelea erau timpurile, nu pot să analizez filmul de atunci cu percepția de acum.
Deși este demodat din cale afară, am simțit multă măiestrie în realizarea lui când a venit vorba de secvențele de acțiune.
De fapt, sunt generos când folosesc pluralul pentru că a fost una singură în adevăratul sens al cuvântului.
Însă combinația dintre trucurile de cameră pentru a-l face pe Godzilla (un om într-un costum de cauciuc) să pară gigantic și miniaturile folosite pe post de arhitectură (clădiri, ziduri, rețele de electricitate, turnuri de televiziune) a generat o producție palpitantă.
Piesa de rezistență, cea în care Godzilla calcă totul în picioare și pogoară urgia înflăcărată asupra clădirilor pe care le nimicește, se ține destul de bine, fiind în continuare intensă și spectaculoasă.
Uneori scenele erau atât de bine realizate încât nu îmi dădeam seama dacă-i totul la scară normală sau sunt machete create cu multă migală și atenție la detalii.
În schimb, editarea este șubredă, sudura scenelor nu este deloc așa cum trebuie, cadrele sunt fragmentate în mod vizibil și ritmul este, pe alocuri, sacadat ca și când ar lipsi microsecunde din film.
Las aspectul tehnic deoparte, că am scris destul despre el, și mă concentrez acum pe poveste.
Una care nu este neapărat despre Godzilla, ci mai degrabă despre ideea de Godzilla și ce efect ar avea asupra societății producerea unui eveniment de acest gen.
Și nu mă refer neapărat la un monstru antediluvian trezit din somnul cel de moarte, ci la un cataclism de o asemenea magnitudine ce ar zgudui din temelii o țară întreagă.
Am asistat la o confruntare pe muchie de cuțit între diplomație și adevăr, concepte care de cele mai multe ori sunt opuse.
Pe lângă aspectul politico-social există și o luptă ideologică în domeniul științific.
Unii ar dori să-l studieze pe Godzilla datorită abilităților sale extraordinare de supraviețuire, alții să-l ucidă din cauza pericolului pe care îl prezintă, putând face praf cu ușurință ditamai Japonia.
Mai terifiant decât amenințarea nucleară, că asta reprezintă metaforic acest Godzilla, este comportamentul haotic al speciei umane.
Cei în funcții sus-puse uită de binele general și se zbat să-și acopere urmele, să iasă basma curată, să le fie lor bine.
Asta în timp ce plebea rămâne în beznă intelectuală, servită fiind cu tot felul de dezinformări grosolane și supusă unor manipulări nesimțite.
Iată o tematică perenă care va rămâne relevantă până când un asteroid ne va rade de pe fața pământului. De fapt, sunt șanse mai mari să ne autoexterminăm dintr-o ambiție prostească.
Uneori insistă prea mult pe acest război dus la masa negocierilor, de unde și o oarece senzație de plictis, că săracul șopârloi titanic își face cam rar apariția în scenă.
Dar asta este o marcă înregistrată a acestei francize care deține și recordul omologat de Guinness ca fiind cea mai longevivă serie de filme aflată în continuare în activitate.
Atmosfera este foarte sumbră, fără pic de glume, adoptă un ton extrem de serios, un lucru de apreciat acum, când fiecare mare film ține neapărat să insereze glume de neam prost.
M-a cutremurat un pic gândul de a trăi în acea perioadă, fix când era în vogă folosirea nuclearelor.
Oare cum o fi să ai în permanență această teamă că din neant îți trântește vreo țară inamică un focos care te va pulveriza instantaneu?
Având în vedere situația geopolitică de acum, sunt șanse mari ca într-un viitor apropiat să aflu pe propria-mi piele ce înseamnă să te pui la somn cu frica terifiantă că poți fi atomizat din senin.
🏆 Godzilla – Verdict 👍 sau 👎
Setându-mi, pe cât posibil, așteptările la nivelul anului 1954 am rămas impresionat de film pe toate palierele sale.
Știu că nu-i color, că nu-i ultra HD, că-i imaginea granulată și efectele speciale acum par ridicole, dar atunci au fost chiar colosale și o bună parte din ele își păstrează savoarea.
De ce?
Pentru că erau reale.
Desigur, Godzilla se mișcă precum un om gârbovit sub greutatea unui costum și este adevărat că toate construcțiile făcute scrum sunt din carton și hârtie.
Cu toate astea, practicitatea efectelor speciale a asigurat păstrarea impactului sau, cel puțin, ciuntirea cât mai puțin din uimirea inițială explodată pe fețele spectatorilor din cinema.
Iar povestea tragică prezentată sub forma unei alegorii deloc subtile îți pune un nod în gâd și te face să meditezi la propria-ți mortalitate.
Oare o să apucăm să o mierlim din cauze naturale sau într-o zi vreun șef țăcănit al unui mare stat se trezește cu dosul în vreun dildo diplomatic și apasă cu năduf butonul roșu?
Să nu mai zic că pe turnantă vine în mare viteză un alt gând: care este următoarea armă de distrugere în masă care va fi inventată?
Deja filmul devine prea întunecat, și la propriu și la figurat, și nu vreau să vă înec toate corăbiile filozofice, așa că închei aici comentariul.
Împreunarea dintre scenariul matur și distrugerile pe săturate din scena cap de afiș a filmului mă îmbie să fac 9 călătorii până în Japonia înainte să fie distrusă.
De Godzilla sau de bombe.
(4,5 / 5)
