Cinemagie Recenzii de film, seriale, teatru, cărți
Related Articles
Insidious 2 a ieșit din dulap pentru a transforma primul film într-o franciză. Care încă mai are combustibil.
🎬 Insidious 2 – Premisă
Filmul reia povestea fix de unde s-a gătat cel dintâi născut.
După ce familia sufletistă bântuită de drăcoveniile moarte a scăpat de belele ar fi trebuit să avem liniște, nu?
Ei aș, altfel nu mai apărea Insidious 2.
Întors de pe meleaguri întunecate, Josh (Patrick Wilson – Aquaman) se comportă de parcă a rătăcit niște rotițe din căpșor pe drum.
Hm, oare de ce credeți?
Mare surpriză (da` de unde?), Josh nu-i deloc Josh deoarece un pasager clandestin s-a tupilat în sufletul lui.
Așa că o luăm de la cap cu descântece menite de a exorciza demonii, cu ședințe de spiritism și mai dăm și cu zarul, de parcă am fi la barbut la colțul străzii.
💭 Insidious 2 – Comentariu 🍿
Încearcă să profite de succesul avut de primul film care cu un milion și jumătate de dolari buget a avut încasări de 100 de milioane.
Dar ceva s-a pierdut pe drum, farmecul poveștii din prima parte s-a disipat, suspansul generat de necunoscut n-a mai răspuns la strigarea catalogului.
Când deja știi care este șmecheria care a reprezentat atracția principală, parcă a doua oară nu mai este atât de captivant și incitant.
Voiam să fac o analogie cu o virgină, dar îmi dau seama că este cam de prost gust, dar vă dați seama la ce mă refer.
Așadar, revin la datorie bântuirile care n-au efect decât însoțite de… deja mi-e silă să mai scriu… cele mai puternice zgomote posibile.
Iar faptul că acum știm ce hram poartă Josh și unul din copiii săi a spulberat suspansul pentru că previzibilul este tot mai prezent după fiecare colț și poți să intuiești relativ ușor ce se petrece.
M-a enervat faptul că în film mulți sunt morți, dar toți trăiesc, astfel încât frica pentru soarta unor personaje scade în intensitate.
Apelează la tertipul enervant de tip „marvelian‟ în care morțile nu prea sunt definitive, așa că n-are rost să consumi niște lacrimi în memoria vreunui răposat dacă îl vezi teafăr în următoarele scene.
Dar Insidious 2 are, totuși, ceva care m-a îmbunat substanțial, a venit cu o înfloritură în scenariu care mi-a bucurat cerebelul, abordând o temă dragă mie.
Iar acel șpil narativ a reușit să lege cu fundiță acest film de primul într-un mod destul de iscusit.
Filmul încearcă, dar nu izbutește suficient, să ne sperie apelând la toate trucurile clasice care au funcționat în Insidious.
Însă dacă atunci unele dintre ele m-au surprins nepregătit, aici deja știam când, cine, ce și cum.
Astfel, efectul de boohoohoo a fost mult diminuat și am tresărit doar pentru că timpanele mi-au fost supuse unor chinuri auditive destul de groaznice.
Nu se ridică nici pe departe la nivelul primului film, aici până și personajele au devenit și mai imbecile cât ai bate din palme.
Păi bine mă familie traumatizată, ai plecat dintr-o casă bântuită și te-ai mutat într-o alta la fel de plină de spirite malefice, deși știai clar că de acolo a pornit tot tărăboiul supranatural?
Adică pe bune acum, abia scapi cu chiu, cu vai, de la Guantanamo și găsești ca fiind oportun să te cazezi la Auschwitz?
🏆 Insidious 2 – Verdict 👍 sau 👎?
Nu pot spune că-i un film nereușit, că nu face erori grave, în afară de eternele decizii luate de niște tăntălăi fără minte.
În schimb, regia este una foarte bună pentru o asemenea producție care, de regulă, arată ieftin și amatoricesc.
Îi lipsește acel bob de originalitate pe care l-am regăsit în Insidious și care m-a captivat suficient de mult încât să laud filmul.
Aici mă uitam ca Elveția, neutru din toate punctele de vedere, așteptam să se termine să îl bifez și pe ăsta în lista producțiilor urmărite.
Pare și un pic grăbit spre final, ca și cum erau presați de timp și produsul trebuia livrat cât mai repede, așa că au trântit un deznodământ neglijent.
Având în vedere toate aceste aspecte, la nivel spectral nu cred că am curaj să fac mai mult de 6 pași în lumea de dincolo.
(3 / 5)
