Cinemagie Recenzii de film, seriale, teatru, cărți
Related Articles
Se pare că 2026 este anul filmelor regizate de oameni care s-au făcut remarcați pe YouTube.
A venit rândul lui Iron Lung să iasă la tablă.
🎬 Premisă
Lumea s-a dus pe apa sângelui. La propriu. Un eveniment apocaliptic, numit „The Quiet Rapture”, a făcut praf totul.
Gata, au dispărut toate stelele și planetele, ca o țigară stinsă într-un pahar cu poșircă.
Oamenii rămași, de fapt niște birocrați triști cu nave spațiale ruginite, trimit un condamnat într-un submarin numit „Iron Lung” să exploreze.
Au găsit ei o lună îndepărtată acoperită de un ocean de sânge și au nevoie de un fraier să adune probe.
Așa că-l găsesc pe Simon (Mark Fischbach), un pușcăriaș căruia i se promite libertatea dacă reușește să se întoarcă teafăr.
Deși e cam convins că-i trimis acolo doar pentru că e dispensabil, Simon nu are de ales.
💭 Comentariu
🎥 One-man show horror
Filmul este opera lui Markiplier, un cunoscut youtuber, cu zeci de milioane de abonați. El a strâns banii, chitit să facă un film pe gustul lui.
L-a scris, regizat, produs, jucat și editat. A fost, practic, un fel de Sean Baker al genului horror. Și pentru asta merită tot respectul din lume.
Ah, să nu uit. Filmul este o adaptare a jocului creat de David Szymanski.
🔩 Claustrofobie industrială
Hai să încep cu lucrurile bune.
Stilul vizual m-a spălat pe creier în sensul bun. Acțiunea are loc într-o singură încăpere a submarinului.
Pereții sunt ruginiți, aparatura zici că-i de acum 100 de ani, submarinul are crăpături prin care se preling fel și fel de lichide dubioase, iar senzația de claustrofobie te strânge de gât.
Ai impresia că și tu ai intrat într-un lighean ud și rece. Nu e „frumos” în sensul de wallpaper, ci e urât într-un mod intenționat, ca o rană netratată.
N-am să mint, m-am uitat la unele cadre și am zis „bă, asta e artă, nu film de groază de pe YouTube”.
Viziunea regizorală a lui Markiplier m-a surprins. Se vede că omul a stat și s-a gândit la fiecare unghi de cameră. Nu e genul „hai să pun camera aici că merge”.
Atmosfera claustrofobică e vedeta filmului. Totul se petrece în submarinul ăla îngust, care arată ca un coș de gunoi sudat cu resturi de nave.
Nu ai aer, nu ai spațiu, nu ai scăpare. Ecranul e aproape mereu același: un tunel, niște butoane, un geam în față.
Dacă te ia panica de fiecare dată când te urci în lift, s-ar putea ca Iron Lung să-ți dea palpitații.
Regizorul folosește claustrofobia aia ca pe un personaj. Peretele e aproape de fața ta tot timpul și simți că și ție ți se termină oxigenul, deși ai ferestrele larg deschise.
Când personajul respiră greu, și tu începi să respiri mai sacadat. Asta e măiestrie, nu bani aruncați pe efecte.
E un film care vrea să te sufoce. Și reușește. Regizoral, e mult peste ce mă așteptam.
🩸 Ultimul act
Sar direct la ultimul act, ăla sângeros (fără spoilere, promit). Când începe nebunia, maică, nu se glumește.
Sângele nu e doar decorativ, ci devine parte din acțiune, curge, pulsează, e aproape viu. Sunt niște cadre în care am stat cu gura căscată pentru că era prea mult.
Nu glumesc, pentru un film independent, efectele practice ale sângelui sunt mai bune decât 90% din blockbusterele care au buget cât un program de înarmare a României.
⏳ Problema ritmului
Dar cam atât cu laudele, schimb baricada și mă duc în opoziție.
Premisa e interesantă, da. Un ocean de sânge, o creatură, un condamnat singur. Dar scenariul nu știe cum să o dezvolte, iar rezultatul este o poveste dezlânată și lungită excesiv.
Până la actul trei m-am plictisit enorm din cauza lentorii ritmului.
De exemplu, discuțiile lui Simon cu șefa misiunii sunt atât de seci și de repetitive încât ai impresia că au fost scrise trei pagini de dialog și apoi copiate de zece ori.
Nu-s atât de naiv încât să nu mă prind că radioul care funcționa în hopuri era o simplă strategie de a lungi dialogurile.
Cum replicile nu se auzeau prea bine sau se întrerupeau, inevitabil ajungeau să fie repetate de două sau trei ori.
Apoi, pentru umplerea timpului, primim aceleași scene cu un Simon panicat, care apasă în disperare butoane și citește jurnale vechi.
Nu există material pentru un film de 2 ore. Putea lejer să fie un scurtmetraj de 50 de minute sau un episod dintr-un serial.
Știu că mă repet și eu, dar trebuie să fiu în ton cu Iron Lung. Sunt scene care sunt reluate obsesiv: aceleași unghiuri, aceleași zgomote, aceleași priviri pierdute ale lui Simon.
Înțeleg, vrei să arăți rutina și singurătatea. Dar după a zecea oară când văd același monitor ruginit, începe să mă doară capul.
🎭 Regizor bun ≠ actor bun
Acum vor sări toți fanii Markiplier cu furcile pe mine, dar hai să fim serioși. Gagiul e simpatic pe YouTube, are carismă și are o voce nemaipomenită. Dar nu e actor.
Îl simți că se uită la cameră de parcă ar face un vlog. Jocul lui e rigid, tonul monoton, iar în momentele de criză, când ar trebui să fie terifiat, el face ochii mari și cam atât.
Există un motiv bun pentru care Scorsese și Spielberg nu joacă în filmele lor. Știi de ce? Pentru că nu sunt actori. Regizor bun nu înseamnă automat actor bun.
Markiplier trebuia să rămână în spatele camerei și să aducă un actor adevărat, care ar fi reușit să dea mai multă greutate materialului.
Un tip gen Caleb Landry Jones sau chiar un necunoscut, dar cu experiență.
Altfel, ai senzația că te uiți la un experiment social de genul „hai să-l punem pe YouTuber-ul să joace singur într-o cutie”. Nu funcționează.
🏆 Verdict
E un film care merită văzut pentru atmosferă, viziune și ultimul act sângeros. E o experiență vizuală claustrofobică, realizată de un tip care știe ce vrea.
Dar povestea e trasă de coadă, filmul devine repetitiv, iar personajul principal e jucat de un om care nu prea are treabă cu meseria de actor.
Pomenesc din nou, toate respectele pentru ce a reușit să facă. Mark Fischbach a avut un vis, a luptat pentru îndeplinirea lui și acum se poate lăuda că a creat un film de mare succes.
Merită felicitat. Acum, că nu mi-a plăcut prea mult Iron Lung, e altă discuție.
Suferă de aceeași problemă ca Backrooms: ideea e prea subțire pentru a se preta la un lungmetraj.
Dar talentul regizorului este indiscutabil. Sper să mai realizeze alte filme, dar poate ar trebui să-i lase pe alții să le scrie și să le joace.
Trailer
