Cinemagie Recenzii de film, seriale, teatru, cărți
Related Articles
Trec rapid prin seria Insidious, că stă să apară partea cu numărul 5.
Pff, când a ajuns și franciza asta la atâtea filme?
🎬 Insidious – Premisă
Sună foarte cunoscut, dar asta pare a fi premisa de bază când vine vorba de bântuiri.
Una bucată familie se mută în casă nouă.
Soțul Josh (Patrick Wilson – Aquaman), profesor, își face de treabă la serviciu.
Soția Renai (Rose Byrne – Jexi), pianistă casnică, are grijă de cei trei copilași.
Din senin, Dalton, unul dintre băieți, pică bolând la pat.
Dar nu așa, de la o mică julitură sau lovit de vreun pojar, ci intră într-o comă profundă de niciun doctor nu știe ce este cu el.
Eh, dacă n-au habar medicii, ne dăm noi seama rapid că este vorba de ceva zdrăngănitori de lanțuri de dincolo de lumea asta care vor să pătrundă pe teritoriul celor vii.
💭 Insidious – Comentariu 🍿
Până să invadez povestea cu cârcotelile sau laudele mele, fac un mic ocol, pentru că am un preambul de care vreau să scap.
Mereu m-am minunat de cât de bine o duc americanii din filme dacă o familie cu atâția membri și doar unul dintre părinți cu serviciu își permite o ditamai căsoaie cu parter, etaj și mansardă.
Și nici nu sunt slujbe din astea super mega bine plătite precum popă prăduitor sau politician plagiator.
Povestea din film este clasică în ceea ce privește scânteia care aprinde acțiunea, aceleași eterne duhuri demonice care vor și ele să se înfrupte la un „spa all inclusive‟, dar au nevoie de bilet de intrare.
În ciuda acestui amănunt care poate scădea interesul pentru urmărirea lui Insidious, modul în care este prezentată povestea aduce cu sine și sperieturile eficiente.
Și, de ce nu, chiar un strop de originalitate, dovadă că scenaristul chiar a depus efort în a veni cu altceva mai proaspăt.
Într-adevăr, pe măsură ce puneam informațiile cap la cap îmi dădeam seama că nu am de-a face cu o altă flatulație inertă de film de groază care nu știe decât a-mi bubui timpanele.
Bine, nu scap nici aici de nivelul crescut de decibeli de mă simt ca la un concert de manele ținut după programul normal.
Deja sunt obișnuit și împăcat cu ideea că nu se poate groază fără sunet puternic.
Aș vrea să aibă cineva tupeul să încerce și ceva pe silențios, să ne lase pe noi să se speriem în mod natural, nu să fim forțați somatic să o facem.
Da-n rest, trăgea-m-ar în poză fără voia mea, că tare m-a mai îngrozit în câteva momente bine ticluite la nivel narativ și pe palier tehnic.
Camera de filmat este bine poziționată pentru a surprinde așa cum trebuie cadrele cele mai terifiante și chiar dacă uneori știi că vine vreo odraslă a lui Belzebut tot te prinde cu nădragii-n vine.
Iar sentimentul de groază este accentuat de un tertip scenaristic destul de mișelesc, dar care a dat roade, acela de a pune în pericol un copil inocent care rătăcește fără voia lui în mijlocul demonilor.
Asta duce la un grad mai mare de empatie față de personaje, pentru că-ți vin toți dracii nervoși pe acele creaturi diabolice care n-au altă treabă decât să bântuie un puradel drăgălaș.
Dar un Biden ce avea dacă îl luau în colimator? Nu zic de Iliescu, că nu m-au supărat chiar în halul ăla și nu vreau să-mi bat joc atât de mult de ele.
🏆 Insidious – Verdict 👍 sau 👎?
Ceea ce lucrează în favoarea filmului este povestea bine lucrată, nu-i deloc una banală, se simte că este mai cizelată decât gogomăniile turnate câte 10 pe lună de care avem parte la foc automat.
Bineînțeles, există și decizii stupide cu care nu m-am împăcat prea bine.
Încă n-am născut, că nu mă identific cu o gravidă, dar sunt sigur că nici o mamă nu ar reacționa atât de pasiv precum cea din film.
Iar asta a mai tăiat din avântul care-mi intrase sub aripile virtuale de eram pregătit să-mi iau zborul de cât de bun era Insidious.
Plus că este și oleacă previzibil, fiind prea transparent cu anumite aspecte pe care insistă suficient de mult pentru a ne da seama că vor avea o însemnătate mai târziu.
Rămâne un horror care se cocoață pe rafturile de sus ale panopliei cu produse din acest gen, fiind în mod clar o reușită calitativă care dă lecții multor filme de două parale.
Hai că am trecut de primul hop din această aventură prin universul Insidious, am plecat că aud o voce care mă roagă să fac rost de 8 becuri nearse.
PS. Deși n-am văzut nici măcar un cadru din trailerul pentru Insidious: Red door, deja știu la ce se referă.
(4 / 5)
