Cinemagie Recenzii de film, seriale, teatru, cărți
Related Articles
L`ultima notte di Amore, întâia noapte de război, zici că este titlul romanului de Camil Petrescu care mi-a dat bătăi de cap la o teză la română în liceu, că nu mi-a plăcut deloc.
🎬 L`ultima notte di Amore – Premisă
Amore (că-i nume propriu, nu iubire) este un copoi aflat la ultima lui noapte de serviciu, de aici și titlul filmului.
Nevasta îl așteaptă acasă cu o petrecere surpriză care numai surpriză nu este, dar Amore n-are chef de celebrat.
Că nah, slujba-i corvoadă chiar și în ultima zi, nu te lasă șefii nici măcar să respiri o țigară la botul calului.
Este chemat la un caz de crimă cu victime multiple.
Printre ele se află și colegul lui de arme.
Amore (Pierfrancesco Favino) o ia personal, poate prea personal, și vrea să rezolve această debandadă înainte să ponteze de ieșire pentru ultima oară din tură.
💭 L`ultima notte di Amore – Comentariu 🍿
După cum pornește acest thriller italian, perspectivele nu se arătau prea roz deoarece începe în stilul acela enervant care ne arată ceva apoi ne întoarcem în trecut.
Și vreo jumătate de film am urmărit evenimentele care au precedat startul și abia din a doua parte am trecut efectiv la investigație.
Dar scenariul este plin de surprize și m-a prins în flagrant cu mâna pe nestemate într-un magazin de bijuterii pentru că modul în care desfășurarea acțiunii m-a adus la linia de pornire este tensionat și imprevizibil.
Ideea este că la mijloc se bagă niște chinezi, mulți chinezi, care au ceva de împărțit cu Amore, dar nu din dragoste, ci din alte considerente pecuniare.
Misterul care învăluie premisa nu este neapărat unul greu de pătruns, cel puțin nu o parte din el, că noi, ca privitori, deja știm ce s-a petrecut în acel tunel nenorocit.
Și Amore știe ce s-a întâmplat, dar încă nu s-a prins și cine a fost în spatele acelei lucrături infernale, și asta îl mână să investigheze mai pe șuștache, că este luat și el în colimator.
Filmul se pricepe de minune să construiască o tensiune extraordinară pentru că toată lumea se poartă suspect, fiecare are bănuiala sa, iar reacțiile celor din jur emană orice, numai inocență nu.
Însă nu pot fi toți vinovați, nu?
Sau???
Recunosc că prima treime nu mi-a suscitat vreun interes, nu m-a gâdilat la căpșor și am catalogat filmul drept plictisitor.
Și rău am făcut pentru că ulterior devine palpitant și greu de anticipat, la mijloc fiind angrenate multe rotițe, fiecare învârtindu-se într-o cu totul altă direcție.
Punctul culminant se coace la foc mic și deveneam tot mai nerăbdător să aflu cui aparține mintea machiavelică născătoare a acelui plan de reducere a populației clandestine a orașului Milano.
Nu se bazează foarte mult pe acțiune, are o singură scenă clădită pe împușcături și nici aia nu mi s-a părut prea bine realizată.
Nu la nivel tehnic, că acolo totul este în regulă, ci la nivel realist.
Acum serios, cât de haini să fie oamenii la suflet? Mă uitam la acea secvență și mă gândeam că și de ar fi fost roboți în acele mașini, tot ar fi oprit cineva să dea o mână de ajutor.
Plus că unele dintre reacții (mai degrabă lipsa lor) demonstrează că sunt interpretate niște roluri într-un film pentru că în lumea reală oamenii nu s-ar comporta așa.
Cel puțin sper, că mai am o flăcăruie de speranță în bunătatea rasei noastre.
Actorul principal mi s-a părut excelent, a întruchipat un personaj despre care ni se tot spunea că este pâinea lui Dumnezeu, incoruptibil și curat ca lacrima, dar avea o sclipire în ochi care contrazicea acele calități.
Nu știam ce să cred, dovezile tangibile ce-mi erau prezentate sau intuiția mea care-mi trăgea un semnal de alarmă.
În schimb, m-a sâcâit nevasta lui, îi turuia gura de ar fi terminat de citit dicționarul chinezesc în 60 de minute.
🏆 L`ultima notte di amore – Verdict 👍 sau 👎?
Startul este mai leneș din punct de vedere narativ, dar filmul devine tot mai bun pe măsură ce se scurge timpul, dovadă că participam la un maraton, nu la un sprint.
Din film am învățat că este adevărat proverbul clasic „Pacerea de bine este putere de mumă‟ (înlocuiți p cu f, că nu vreau să fiu vulgar în direct).
Per total este un thriller bun, salvat în special de partea secundă care scoate la înaintare tot armamentul din dotare.
În schimb, băgatul în marșarier, chit că a fost util pentru construcția atmosferei, a durat cam mult și a împiedicat filmul să termine clasa și cu coroniță.
Senzația asta de lentoare inutilă a fost amplificată și de introducerea infernal de lungă cu o dronă care mi-a filmat în slow motion tot orașul Milano.
Nici nu mai este nevoie să-l vizitez, că am văzut toate obiectivele turistice.
Are și un final ambiguu sau poate mintea îmi joacă feste.
Și nu știu dacă asta este de bine sau de rău, mai trebuie să mă gândesc un pic la ce înseamnă ultimele 2 secunde de dinainte de generic.
M-am ușchit de aici, că a venit furnizorul meu de obiecte de lux și vreau să achiziționez 8 ceasuri scumpe.
(4 / 5)
Referitor la final, cumva se vedea cineva venind din dreapta inspre mașina lui Amore?:(
Da, la acel final m-am referit cand nu stiu daca e de bine sau de rau, e lasat in aer dar cred ca nu-i de bine.