Cinemagie Recenzii de film, seriale, teatru, cărți
Related Articles
De câțiva ani, Guy Ritchie nu mai face filme noi. Face variațiuni ale aceluiași trailer.
De la Aladdin încoace, regizorul scoate pe bandă rulantă aceleași combinații de mercenari, replici șmechere și explozii filmate cool, iar In the Grey este episodul lui pe 2026.
🎬 Premisă
Un despot nemilos (știu, e pleonasm) a fraierit pe cineva cu un miliard de dolari.
Cine renunță la atâția bani? Nimeni. Așa că nu doar clanul Cămătaru trimite recuperatorii. Dar cum să sperii un lord criminal căruia i se rupe de poliție?
Ei bine, trimiți o avocată șmecheră, unsă cu toate alifiile și în costum Gucci, să-l amenințe pe Salazar cu sechestru pe avere.
Dar Rachel nu vine singură, are o echipă întreagă în spate, în frunte cu Sid (Henry Cavill – Man of Steel) și Bronco (Jake Gyllenhaal – Nightcrawler).
Dar nici Salazar (Carlos Bardem – n-au avut bani pentru fratele Javier) nu-i ultimul prost, are și el câțiva ași în mânecă.
Așadar, ce începe ca o misiune aproape sinucigașă, o serie de proceduri și încercări, escaladează într-un război strategic.
💭 Comentariu
🎞️ Trailerul spune tot
Filmul are multe probleme. Și-mi pare rău că trebuie să încep cu negativism comentariul, dar nu am ce face.
Știți vorba aia care umblă printre cinefili cum că trailerul arată tot filmul? Ei bine, după ce am văzut In the Grey, pot spune că expresia este adevărată în acest caz.
Nu zic care din scene e culpabilă, dar FINALUL filmului este prezentat în trailer. De fapt, tot ce ține de acțiune vine din actul al treilea. De ce? Pentru că prima oră este o lungă planificare.
Nu exagerez. Efectiv, personajele ne explică în cele mai mici amănunte cum se pregătesc să încheie cu succes misiunea.
Aici punem niște țepușe, dincolo săpăm o groapă, pe drumul ăla așezăm mine, în clădirea aia ascundem un lunetist, apoi ne antrenăm de mama focului ca să învățăm pe dinafară traseele de extracție.
Și asta durează exact 60 de minute. Filmul era oricum previzibil, dar așa? A devenit un deja-vu enervant.
Dacă-ți spune cineva că Barcelona urmează să joace cu Chindia, deja știi la ce să te aștepți, la un succes clar al catalanilor.
Dar din felul în care Ritchie a ales să scrie povestea, ai impresia că urmărești meciul în reluare și știi și minutele când Barcelona marchează cele 10 goluri. Nu a rămas nici măcar un simulacru de surpriză în tot filmul.
🧨 Scenariu cusut cu ață subțire
Apoi, să mă ierte Ritchie, dar scenariul e cam neîngrijit. După ce mă bați la cap că pe insula respectivă mare șef este Salazar și că nimic nu mișcă fără știrea lui, ce faci?
Îmi arăți cum băieții buni se antrenează peste tot nestingheriți, fără să fie deranjați de miliția mituită sau de armata tiranului?
Nu e ca și cum eroii se ascund într-o debara și completează sudoku. Nici vorbă, provoacă deranj mare, folosesc excavatoare, fac curse cu motocicletele, dar nimeni nu-i bagă în seamă.
🧩 Continuitate aruncată în aer
Nu în ultimul rând, și cu asta închei cârcoteala, atenția la detalii și continuitate a fost lăsată undeva, într-un dosar ascuns prin cine știe ce birou prăfuit.
Nu-i posibil să arunci în aer ditamai cisterna, care zboară prin aer, aterizează zgomotos, ca în cadrul următor să mi-o arăți la locul ei, de parcă nu s-a întâmplat nimic.
Nu este un ou de cuc încât să nu-mi dau seama că nu-i unde trebuie, este un obiect imens. Sesizezi eroarea, chiar dacă ai dioptrii cât fundul de borcan.
Se simte că filmul a fost terminat în grabă și apoi nu s-au mai sincronizat calendarele actorilor pentru tragerea unor scene suplimentare. Nu intru în detalii, dar In the Grey a avut mult de suferit în post-producție.
De la imposibilitatea unor refilmări și până la distribuitori care au dat bir cu fugiții, In the Grey este un alt exemplu de film care nu a ieșit cum trebuie și aproape nimeni n-a mai vrut să se atingă de el.
🔥 Când începe, chiar funcționează
Astea fiind scrise, filmul este cât de cât distractiv când, în sfârșit, se urnește acțiunea. Doar că este mult prea târziu, iar respectiva scenă este rezultatul repetițiilor insistente din prima oră.
Funcționează și chimia dintre Jake Gyllenhaal și Henry Cavill. Gyllenhaal e cel mai deștept din cameră și pendulează între sarcasm și ceasuri elvețiene, iar Cavill face pe tipul tăcut și dur cu mușchi.
Se completează perfect și au replici care chiar amuză. Din păcate, personajele în sine sunt niște cartoane fără viață interioară sau personalitate, ceea ce e păcat.
Eiza González e la fel ca în celelalte filme semnate de Guy Ritchie. Cei doi se văd mai des decât se întâlnea Guy cu Madonna, pe când erau căsătoriți.
💥 Marca înregistrată Guy Ritchie
La partea tehnică filmul stă cel mai bine. Mașinile sunt zgomotoase, exploziile grandioase, gloanțele zboară ca lăcustele biblice.
Adică avem marca înregistrată Guy Ritchie. Ritm infernal și acțiune bătrânească, făcută bine. Dar nu mai este suficient pentru un film bun.
🏆 Verdict
E Ritchie la un nivel mediu, undeva pe același palier cu Fountain of Youth și The Ministry of Ungentlemanly Warfare, dar departe de strălucirea originală din Snatch.
Distribuția de excepție duce în spate un scenariu previzibil, dar nici actorii nu pot face mai mult cu o asemenea poveste.
Vizual arată bine, acțiunea livrează târziu ce promite trailerul, iar distribuția încearcă sincer să țină totul în picioare.
Problema este că Guy Ritchie pare blocat într-o buclă în care filmează aceeași idee la nesfârșit, doar cu alte costume, alte arme și alți actori celebri.
De fapt, începe să recicleze și distribuția. Cu Eiza González este deja la al treilea film, iar Henry Cavill a ajuns și el la al doilea. Și asta în doar doi ani.
Trailer
