Ladies first

admin 6 zile ago Comedie Leave a comment

Nu mai văzusem de ceva vreme un film american pe Netflix, așa că mi-am făcut curaj cu Ladies First.

📖 Premisă

Damien Sachs (Sacha Baron Cohen – The Trial of the Chicago 7), misoginul suprem, specimenul perfect al ideologiei defecte a fraților Tate, tocmai se pregătește să devină șeful unei mari companii.

Pentru a păstra un contract bănos, trebuie să angajeze o femeie ca director de creație. Așa că o alege la întâmplare pe Alex (Rosamund Pike – Now You See Me: Now You Don’t).

În fine, ea află că a primit postul doar pentru că e femeie, nu pentru calitățile ei, așa că-și dă demisia.

Disperat, bădăranul cocalar fuge după ea, face buba la cap, leșină și se trezește într-un univers paralel unde lucrurile sunt pe dos.

Femeile sunt la putere, iar bărbații sunt otrepele societății, fără șanse de promovare și prestând cele mai penibile meserii.

💭 Comentariu

🎬 O idee bună, executată prost

Știu că există și o versiune franceză a filmului, am aflat după, dar oricum nu prea contează. La cât de prost e ăsta, mi-e greu să cred că versiunea originală e mai răsărită.

Povestea pornește de la o idee lăudabilă, aceea de a scoate în evidență tratamentul abject la care sunt supuse femeile.

Ele sunt desconsiderate în permanență, tratate ca niște ființe inferioare și nu sunt luate în calcul ca egale ale bărbaților. Singurul lor avantaj este sexul, doar pe baza lui își pot obține drepturile cuvenite.

🔄 Schimbarea rolurilor, aceeași mizerie

Din păcate, scenariul alege să-și impună punctul de vedere în cel mai stupid mod cu putință. În acea lume fictivă, schimbul de roluri vine la pachet și cu schimbul de mojicie.

Practic, acolo femeile sunt la fel de rele, impertinente, abuzatoare și nenorocite ca bărbații din lumea reală.

Dacă filmul vrea să fie feminist până-n măduva oaselor și să arate că suntem cu toții egali, a reușit. Doar că în sens negativ.

Eu mă așteptam ca lumea să fie una perfectă, cu femeile ca gen dominant, să curgă lapte și miere, nu să fie aceeași societate superficială, în care deciziile sunt luate de persoane incompetente, care gândesc cu ce au în chiloți, nu în creier.

🎪 Satiră fără umor

Nu este nimic amuzant, nu este nimic inspirat și nu există urmă de subtilitate sau umor inteligent.

Și aici e marea problemă a lui Ladies First: vrea să fie satiră, dar nu are curajul să fie sinceră.

O satiră bună ar trebui să râdă de toată lumea, inclusiv de noii stăpâni ai puterii. În schimb, filmul îi tratează pe bărbații din această lume paralelă exact așa cum este criticată societatea reală pentru felul în care tratează femeile.

E misandrie la fel de stupidă precum misoginia pe care pretinde că o combate. Rezultatul? Nici feministele nu râd (pentru că e prea ieftin), nici bărbații (pentru că sunt doar bătuți în cap).

🎭 Personaje șablon și replici de Reddit

Sacha Baron Cohen face ce poate cu un personaj, Damien, care este redus la o singură trăsătură: un afemeiat nesimțit care habar n-are să spele o farfurie sau să schimbe un scutec.

El trece dintr-un univers patriarhal caricatural într-unul matriarhal la fel de caricatural, iar filmului i se pare că asta e suficient pentru o comedie. Nu este.

Rosamund Pike, deși o actriță formidabilă, primește replici scrise cu furia unui utilizator Reddit din 2014.

Personajul ei, Alex, este șefa lui Damien într-o lume unde femeile conduc totul: politică, afaceri, sex.

Bărbații poartă jartiere și sunt obligați să zâmbească frumos la birou. Ea îl umilește sistematic, iar filmul vrea să ne convingă că asta e „răsturnarea de situație”. De fapt, e aceeași mizerie, doar inversată.

📢 Activism cu pancarte

Regizoarea Thea Sharrock creează aici un fel de activism de doi bani. Personajele nu sunt oameni, ci pancarte ambulante cu mesaje pseudo-intelectuale.

Filmul mai este și previzibil până la lacrimi. Damien învață să fie „mai bun”, iar Alex îl iartă. Nimic curajos, nimic revoluționar cu adevărat.

🏆 Verdict

Ladies First confundă inversarea rolurilor cu inteligența.
În loc să construiască o satiră adevărată despre sexism, putere și ipocrizie socială, preferă să ia aceeași mizerie și doar să schimbe sexele între ele.

Iar când ajungi la final, rămâi cu o întrebare simplă: dacă femeile devin exact la fel de abuzive și superficiale ca bărbații pe care filmul îi critică, atunci ce demonstrează, de fapt?

Că problema nu e sistemul?

Că toți oamenii sunt groaznici?

Că feminismul înseamnă doar schimbarea celor care țin biciul?

Filmul nu știe și nici nu pare interesat să afle, pentru că tot ce face este să trântească niște idei direct în fața spectatorului, fără umor, fără finețe și fără pic de subtilitate.

Iar o comedie care nu te face nici să râzi, nici să gândești, rămâne doar un PowerPoint obosit despre „uite cum ar fi dacă”.