Cinemagie Recenzii de film, seriale, teatru, cărți
Related Articles
Am reușit să ajung la București ca să o prind pe Iliza Schlesinger în premieră în România.
🎭 🎤 Iliza Schlesinger – Iliza! Live – Premisă
Pe 19 septembrie, Bucureștiul a bifat încă un eveniment care a făcut lumea să lase telecomanda și Netflix-ul acasă: Iliza Schlesinger, una dintre cele mai cunoscute comediante din SUA, a venit să-și testeze mușchii umoristici în fața românilor.
Sala a fost plină, cu entuziasm la greu și cu bucuria aceea de “în sfârșit a venit și la noi”.
Numai că, așa cum se întâmplă și la stand-up, realitatea bate ușor spre o glumă amară.
📝 Iliza Schlesinger – Iliza! Live – Comentariu
Deschiderea serii a fost un fel de trailer prost pentru un film bun: o italiancă vorbind limba engleză ca după o seară lungă la vin roșu.
În loc să-și facă temele și să caute două-trei glume legate de România, s-a mirat că avem și noi bocitoare.
Păi da, sigur, și urși, și drumuri cu gropi, și politicieni care dispar în campanie și reapar la inaugurări.
Bocitul e sport național, n-avem nevoie de importuri italienești.
A fost ca și cum cineva ar veni la noi să facă stand-up despre faptul că mâncăm sarmale. Mulțumim, știm deja, trecem la felul principal?
Apoi a intrat Iliza, cu energia ei caracteristică de vulcan pe tocuri. Și da, trebuie spus: are o prezență scenică explozivă.
Nu e doar stand-up, e un fel de one-woman-show. Gesturi, grimase, mimă, schimbă rolurile ca într-un teatru comic minimalist.
Publicul a reacționat pe măsură: hohote, aplauze, câțiva oameni chiar păreau gata să se ridice în picioare. Iliza știe să transforme orice moment într-o performanță comică.
👗 Stil vestimentar
Un detaliu însă m-a surprins și nu neapărat plăcut: stilul vestimentar. Dacă în programele filmate pentru Netflix apărea îmbrăcată provocator, atent calculat să mai ațâțe imaginația între două poante, aici, pe scena Aulei Magna din București, părea că a coborât direct de la taraba cu roșii din colț.
Blugi comozi, tricou banal, aer de vânzătoare la aprozar abia ieșită din tură. Și deși stand-up-ul nu e un concurs de modă, parcă disonanța dintre glamour-ul ecranului și banalitatea scenei de la noi a fost prea mare ca să nu-ți sară în ochi.
👩👩👧👧 Temele abordate
Temele? Predominant feminine, ce înseamnă să fii fată, femeie, mamă, cum te raportezi la lumea din jur când toți au impresia că știu mai bine ce ai de făcut cu viața ta.
Nimic nou pentru cine îi cunoaște stilul, dar materialul este formulat cu destulă ironie și forță ca să nu pară banal. Important e că Iliza nu rămâne într-o zonă de confort: glumele ei nu-s cuminți, nu-s de “lasă că râde și bunica”.
Atacă America, atacă Rusia, pune la zid ipocriziile din jur. Adică exact ce vrei de la un show de acest calibru: umor care nu are grețuri, care nu se teme să fie “politically incorrect”.
😬 Partea amară
Și totuși… vine partea amară. Eu, ca fan, i-am urmărit deja numerele pe Netflix și pe unde am mai apucat. Știu stilul, știu repertoriul.
Așa că atunci când finalul a venit cu povestea din aeroport, mi s-a aprins imediat beculețul: “aha, asta am mai auzit”. Și nu e mică supărarea când îți dai seama că în loc să primești un material 100% original, te alegi cu un greatest hits.
Restul publicului, care probabil nu-i văzuse aparițiile anterioare, râdea cu disperare, ca la prima ascultare a unui banc bun. Eu am rămas cu senzația de deja-vu, ca și cum te-ai duce la concert și solistul îți cântă fix piesele pe care le-ai ascultat de 100 de ori pe YouTube, fără nicio surpriză.
Înțeleg, e prima oară în România. Dar, breaking news: trăim în era internetului, nu mai suntem public virgin. Unii dintre noi știm deja ce face, că am urmărit-o de la distanță, așa că nu prea e scuzabil ce a făcut.
🔚 Iliza Schlesinger – Iliza! Live – Verdict
Artista a dat Bucureștiului un spectacol plin de energie, umor fizic și glume care, pentru majoritatea publicului, au prins excelent.
Dar pentru mine, show-ul a avut gustul acela de ciorbă reîncălzită, mai ales pe final. Asta a mai tăiat din farmecul unei seri care promitea mai mult.
Mă simt cumva păcălit, am plătit să urmăresc ceva în premieră, dar am primit un fel de Home Alone văzut a 34-a oară de Crăciun.
