Cinemagie Recenzii de film, seriale, teatru, cărți
Related Articles
Voiam să văd Dogma încă de pe vremea când Iisus se gândea dacă să se lase prins sau nu, știind ce soartă îl așteaptă.
🎬 Dogma – Premisă 📖
Doi îngeri decăzuți din drepturi, Loki (Matt Damon – The instigators) și Bartleby (Ben Affleck – The accountant 2), vor să se întoarcă în rai.
După ce au pribegit milenii pe pământ, au descoperit o mică portiță care le-ar permite să reintre în grațiile divine.
De fapt, este ditamai poarta, una atașată catedralei patronate de cardinalul Glick (George Carlin).
Acesta vrea să modernizeze catolicismul, să-l transforme într-un show de duminică dimineața, așa că pregătește o schimbare majoră la față.
Cei doi îngeri vor să profite de asta, știind că își vor spăla păcatele dacă vor trece prin ușa masivă a catedralei.
Problema? Ei bine, dacă reușesc asta, anulează întreaga creație care, astfel, s-ar dovedi un „bug de sistem” teologic.
Dumnezeu nu stă cu mâinile în sân, o alege pe Bethany (Linda Fiorentino) să împiedice planul distructiv al îngerilor.
Doar că muritoarea de rând habar nu are care îi este menirea, dar are noroc de niște ajutoare de nădejde. Oare?
💭 Dogma – Comentariu 🍿
De-a lungul timpului au existat multe filme care au atins subiecte sensibile cu blândețea unui porumbel înaripat.
Apoi a venit Dogma, care vine ca un struț pe halucinogene și dă cu Biserica de gard, uitându-se cu nonșalanță la ce-a rămas din ea.
Kevin Smith, părintele universului View Askew, scoate crucifixul de la gât și îl înfige în priza satirei.
🔥 Dialoguri, doctrină și draci
Sub mantia comediei absurde și blasfematoare, scenariul scris de Smith este doldora de dialoguri ce par la mintea cocoșului, dar sunt mai acide decât vinul de împărtășanie stricat.
În acest film, teologia sacră este transformată în subiect de discuții profunde, dar reinterpretate cu tupeul unui elev corigent la religie, dar medaliat olimpic la sarcasm.
Conceptele prezentate în Biblie și alte scrieri scripturale sunt disecate cu lux de amănunte, iar scenariul scoate în evidență ipocrizia și fățărnicia care se ascund în spatele unor propovăduiri mântuitoare.
De la Rufus (Chris Rock – Amsterdam), apostolul negru eliminat din Noul Testament pentru că nu se potrivea în tablou cu apostolii blonzi cu ochi senini, și până la Dumnezeul femeie (Alanis Morissette), Dogma face Biserica să transpire din beci până-n turlă.
🗯️ Limbaj și blasfemie poetică
Limbajul este foarte vulgar, iar impactul ofensator crește când îți dai seama că înjurăturile ies din gura unor îngeri, serafimi, apostoli sau profeți.
Dacă invectivele sunt gratuite, doar pe post de șoc verbal, sau au un scop anume, rămâne în sarcina voastră să judecați în funcție de cât de sensibile vă sunt urechile.
La rândul lor, personajele sunt scrise astfel încât să zdruncine răbdarea pioșilor și să-i zguduie de râs pe cei care nu se iau atât de mult în serios.
👬 Jay, Silent Bob & compania divin-dezaxată
Nu puteau lipsi din peisaj celebrii Jay (Jason Mewes – Clerks II) și Silent Bob (Kevin Smith – Clerks), drogații analfabeți care au devenit legendari în acest univers.
Primul este cu gândul la sex, nu contează când, cum, unde și cu cine, important este să-și satisfacă poftele.
Așa că nu-i de mirare că, până și-n cele mai primejdioase situații, are testiculele pe GPS, nu mintea.
Silent Bob este tăcut, duh, dar nu înseamnă că-i și inofensiv, când este nevoit să vorbească, o face cu pumnul și nu pune deloc multe întrebări.
Din distribuție mai fac parte Alan Rickman (Die hard) și Salma Hayek (From dusk till dawn), care au roluri cheie.
😈 Demon de rahat și Iisus cool
Ce ne mai oferă filmul?
Un demon format din… fecale (nu glumesc, se cheamă „Golgotan” și vine cu mirosul aferent) și un „Buddy Christ” – o statuie a lui Iisus care face cu degetul și zâmbește de parcă a apărut în reclamele la pastă de dinți.
⏱️ Ritm alert și efecte învechite
Ritmul este alert, se petrec atât de multe lucruri încât nu există timpi morți, iar durata de peste două ore a trecut atât de repede încât am fost supărat când Dogma s-a terminat.
Eh, efectele speciale sunt un dezastru nuclear acum, privite cu ochii din 2025, dar nu pot să le critic prea aspru.
Filmul a fost lansat în 1999, iar bugetul a fost cât taxa de înscriere a lui Ben Affleck la un centru de dezalcoolizare. Prea cinică gluma? E în ton cu Dogma.
🏆 Dogma – Verdict 👍 sau 👎
Dacă sunteți obișnuiți cu stilul umoristic al lui Kevin Smith, atunci filmul de față va fi un deliciu diabolic.
Reușește să fie și ilar într-un mod absurd, dar și profund când pune sub semnul îndoielii cutumele învechite ale religiei care nu mai țin pasul cu modernitatea.
Ele erau urmate cu sfințenie cu secole în urmă, când umanitatea era destul de înapoiată din punct de vedere mintal, dar acum unii nu mai pun botul la aiurelile propovăduite de oamenii în sutane aurite.
Dialogul e atât de încărcat de blasfemie poetică încât dacă îl citea vreun călugăr medieval, lua foc singur ca un autoincendiu spiritual.
În mod clar, Dogma nu e pentru toți. Unii se vor închina de parcă l-au văzut pe Satana. Alții vor râde copios la această parodie inteligentă.
Și, probabil, cei mai mulți vor face ambele în același timp. Kevin Smith a luat religia, a pus-o într-un mixer și a adăugat, drept cireașa de pe tort, glume obscene și filozofie de canapea. Sau este, mai degrabă, bomboana de pe colivă?
De final, atât mai zic, Dogma este un film care îți lasă sufletul pătat, dar zâmbetul larg.
Putea fi și mai incisiv de atât, se simte o oarecare reținere în a terfeli conceptul de credință, de aceea am să tai opt aripi de înger.
Apropo, v-am zis că apare și Salma Hayek?
(4 / 5)
Trailer
