Cinemagie Recenzii de film, seriale, teatru, cărți
Related Articles
Den stygge stesøsteren este tradus în engleză drept The Ugly Stepsister.
Filmul este o coproducție internațională la care a participat jumătate din Europa, inclusiv România.
Cel puțin așa apare pe IMDb.
🎬 Den stygge stesøsteren – Premisă 📖
Povestea este bazată pe basmul Cenușăreasa, așa că nu am prea multe de spus despre evenimentele care dau cep firului narativ.
O mamă văduvă, cu două fete, și-a găsit un boșorog aflat cu un picior în groapă.
Ea crede moșul e bogat, așa că se mărită cu el.
El crede că femeia e bogată, așa că o ia de nevastă.
Dar amândoi sunt săraci, de nici lipici pe timbru nu-și permit să irosească.
Când prințul la care visează toate virginele regatului anunță un mare bal în urma căruia își va alege soția, fetele din conac încep pregătirile de înfrumusețare.
Așa că se va da o luptă teribilă între Elvira (Lea Myren), sora cea urâtă, și Agnes (Thea Sofie Loch Næss – serios?), frumusețea blondă care joacă rolul Cenușăresei.
💭 Den stygge stesøsteren – Comentariu 🍿
Nu m-am împăcat prea bine cu acest film, chit că i-am înțeles intenția nobilă din spatele condeiului scenaristic.
Este o reinterpretare modernă a unui basm care, privit cu ochi de adult aflat la o aruncătură de băț distanță de priveghi, este desuet și ofensator pentru societate.
Viziunea scenaristei-regizoare Emilie Blichfeldt este aceea de a rescrie povestea Cenușăresei din perspectiva surorii nevăzute.
Elvira se luptă, la propriu, pentru frumusețe într-un regat în care idealul fizic e lege.
Mama ei vitregă, Rebekka (Ane Dahl Torp – Skjelvet), o supune unor intervenții groaznice pentru acele vremuri, cum ar fi rinoplastie cu dalta, totul ca sacrificiu în numele iubirii, sanchi. Pentru bani, de unde dragoste?
🧠 Mesajul: Frumusețea ca dictatură
Așadar, avem parte de-o poveste cauționară care condamnă vehement standardele imposibile de frumusețe impuse de o societate profund superficială.
Nu este o surpriză că în film femeile sunt tratate ca niște bibelouri de etalat în vitrina conjugală drept trofee cucerite. Nu sunt văzute ca ființe umane, ci doar ca hălci carnale bune de laudă.
Chiar dacă acțiunea are loc într-o epocă de mult mâncată de viermi, miezul narativ dăinuie în continuare.
Poate că s-au rafinat metodele de chirurgie estetică, dar mentalitatea înapoiată nu a suferit multe schimbări.
🎭 Ce încearcă și ce reușește filmul
Tema abordată este una la modă, a se vedea The Substance și The Last Showgirl, doar că schimbările aduse poveștii nu sunt atât de radicale pe cât mi-aș fi dorit.
Bun, o faci pe Cenușăreasa o scorpie care e la fel de virgină ca Bonnie Blue după 12 ore de trudă asiduă.
Dincolo de asta, scenariul nu inovează cu adevărat, pentru că nu face altceva decât să insereze subiecte actuale într-un basm învechit.
🧟♀️ Groază? Nu. Dezgust.
Și, ce mi s-a părut mai grav, regizoarea face confuzie între horror și dezgust.
Am crezut că voi asista la un spectacol de groază autentică, numai bun să-mi înțepe pielea cu mii de ace înghețate.
Când colo, ce am văzut?
Scene în care scârboșenia în descompunere era servită pe post de horror.
Amu, să-mi arăți un cadavru putrezit și cotropit de viermi, fără vreun scop anume în desfășurarea poveștii, nu este chiar ideea mea de groază. Are doar efect șocant, nimic mai mult.
🎨 Estetică și detalii care zgârie
Vizual, imaginea este puternică. Din punct de vedere cerebral, merită să-i arăt un anumit deget. Dacă-l mai am și pe acela.
Și ăsta este un mic exemplu dintr-o serie de secvențe în care grotescul este folosit pentru a scârbi audiența, nu pentru a o îngrozi autentic.
Am identificat și niște alegeri vizuale deliberate, să nu-mi spună regizoarea că așa s-a nimerit, că n-o cred, alegeri care par reprezentarea fizică a unei înjurături dragi românilor.
Vă las pe voi să descoperiți la ce mă refer.
🎭 Interpretări și tehnic
Interpretările sunt decente, dar nimic care să mă impresioneze cu adevărat.
Partea tehnică este bine realizată, secvențele oripilante fiind splendide prin realismul lor, chiar și atunci când prin peisaj se perindau câteva mădulare erecte precum ciupercile după ploaie.
Ah, da, iaca era să uit să menționez că există și nuditate în toate formele ei, dar una degeaba, care nu m-a dat pe spate.
Un alt element care mi s-a părut nelalocul lui a fost muzica, una sintetică retro, îmi dădea senzația că sunt în universul Stranger Things.
🏆 Den stygge stesøsteren – Verdict 👍 sau 👎
Mesajul este unul clar și azvârle săgeți acide asupra presiunii puse de societate pe femeia care trebuie să arate într-un anume fel și care este nevoită să-și folosească trupul ca monedă de schimb.
Doar că avalanșa recentă de filme cu același subiect a diminuat din metafora viscerală despre idealuri de frumusețe și auto-dispreț.
Nu vreau să-mi iasă ceva pe gură ce am să regret mai târziu, dar trebuie să scot ce am în mine: scenariul vrea, dar nu prea poate.
Den stygge stesøsteren este un body horror scandinav realizat cu niscai măiestrie, dar e mai mult stil decât substanță.
Nu este pentru toată lumea, și aici mă includ, dar dacă vrei o satiră deloc subtilă, cu substrat feminist, atunci se poate dovedi o alegere bună.
Mie povestea mi s-a părut cam… viermănoasă, cu multe scene șocante gratuite, dar am avut stomac tare, de aceea mă voi consola cu șase prăjituri delicioase.
(3 / 5)
Recenzie video
Trailer
