Related Articles
The accountant 2 pare făcut pentru a-mi cânta în strună. La bază, asta este meseria mea, de contabil, nu aceea de „critic reputat” de filme.
🎬 The accountant 2 – Premisă 📖
Au trecut 8 ani de la evenimentele din primul film și Christian Wolff (Ben Affleck – Air), contabilul ce suferă de sindromul savantului, și-a mai amortizat din traumele trecutului și iese la întâlniri amoroase.
Nu apucă să deducă prea mult din ce au de oferit activele din fața lui pentru că este căutat de Marybeth (Cynthia Addai-Robinson), un agent guvernamental, s-o ajute cu un caz.
Șeful ei a fost casat brutal din gestiune și a lăsat cu limbă de moarte o singură instrucțiune – găsiți-l pe contabil.
Nici nu contează care este combustibilul care aprinde povestea, ideea este că Wolff pornește pe urmele unor nenorociți care se ocupă cu traficul de carne vie.
Și, cum singur nu se descurcă, apelează la ajutorul fratelui mai mic, Braxton (Jon Bernthal – The amateur), care nu prea îl are la inimă pe inteligentul Wolff, dar nici nu-l poate refuza, pentru că e parte din familie.
💭 The accountant 2 – Comentariu 🍿
O să încerc să nu vă penalizez cu prea multe jocuri de cuvinte contabilicești, dar nu promit, că doar din astea îmi vin în minte.
Primul film a fost o surpriză extrem de plăcută, mai ales că premisa nu părea deloc una interesantă.
Cine naiba voia să vadă pe marele ecran contabili plictisitori întocmind bilanțuri anuale și declarații fiscale?
🔫 Violență cu TVA inclus
Doar că Wolff nu este un contabil oarecare, posedă o inteligență ieșită din comun, care vine la pachet cu o formă de autism, și asta îl transformă într-o armă letală.
Nu doar că te scapă de ANAF fără să dai o șpagă inspectorului cu mâna întinsă, dar te asistă și în rezolvarea unor probleme care necesită intervenție armată.
La aceste filme, că acum sunt două, nu contează neapărat acțiunea, una demnă de un John Wick cu acreditare CECCAR, ci interacțiunea dintre cei doi frați.
Și în The accountant 2 am fost interesat mai mult de dialogurile delicioase dintre timidul Wolff, căruia nu îi place în mijlocul oamenilor, și exuberantul Braxton, care nu suportă să stea închis între patru pereți.
Dinamica relației dintre ei este una explozivă, iar replicile generate de ciocnirea ideologică sunt amuzante, zici că-s niște copii de grădiniță captivi în trupuri adulte.
🍺 Bere, teorii și gloanțe
Abia așteptam să îi văd stând la o bere și disecând fel și fel de subiecte, fiecare cu o părere diferită, convins fiind că din aceste conflagrații verbale se vor naște scene memorabile.
Și nu am fost deloc dezamăgit. Discuțiile lor, fie că-s la telefon, fie pe acoperișul unei rulote, reprezintă punctul forte al filmului.
Dacă nu ați urmărit producția originală din 2016 și nu știți la ce să vă așteptați, ei bine, Wolff este un fel de Sheldon Cooper din The big bang theory, dar cu licență de asasin.
Pe lângă partea vorbăreață, The accountant 2 vine și cu secvențe scandaloase în care arma este cea care înclină balanța în favoarea violenței.
Este o acțiune decentă, nimic mai mult, împușcăturile sunt la ordinea zilei, mai ales în partea de final, dar nu-s ceva ce n-am mai văzut, să cad în extaz.
Sunt bine executate, intense chiar, pe alocuri imprevizibile, că erau filmate în așa fel încât dădeau impresia unui alt deznodământ, dar atât, nimic mai mult.
📉 Magie digitală și personaje de umplutură
Ce nu mi-a plăcut la film a fost ajutorul primit de Wolff de la „oamenii lui” care transformă rezolvarea oricărui deficit informațional în magie pură.
Înțeleg că trăim în era internetului și că experții în IT pot afla orice în câteva secunde și două-trei clicuri, dar aici se exagerează cu tactica asta care taie din suspans.
Știam că dacă Wolff nu poate găsi persoana X, va apela la deștepții din umbră, calculatoare cuantice umane care vor soluționa dilema înainte să apuci să bagi CVV-ul la o achiziție online.
De asemenea, personajele secundare sunt fade și neinteresante, ori de câte ori camera de filmat se concentra pe ele și nu pe cei doi frați, simțeam că mă paște un control inopinat.
Și, dacă este să fiu cinstit, premisa este de pomană și cu ceva defecte logice, nici nu știu de ce un anume personaj era căutat cu atâta disperare.
La fel de bine, Wolff și Braxton puteau pleca să salveze niște pisicuțe programate pentru eutanasie și nu s-ar fi schimbat mare lucru în desfășurarea acțiunii.
🏆 The accountant 2 – Verdict 👍 sau 👎?
Filmul are o premisă simplă, nu se complică precum o declarație 406 (asta este doar pentru cunoscători), ceea ce este bine.
Aș sta toată ziua să mă uit la frecușurile fraterne dintre Wolff și Braxton, nu cred că m-aș plictisi de ciondăneala lor care, în ciuda tonului jucăuș, atinge și subiecte sumbre.
M-a cam aburit cu anumite aspecte narative care intră în domeniul fantasmagoriei, dar nu într-atât încât să-i scriu un proces-verbal de contravenție.
Este, în mare parte, The accountant cu un strop extra de Braxton și o acțiune mai nebunească.
Dacă ar fi eliminat din balastul inutil reprezentat de personajele din fundal, care au îngreunat validarea finală a filmului, ar fi fost chiar o reușită excelentă.
În atare condiții, înainte să treacă termenul limită de depunere a verdictului, am să-i pun la dispoziție opt autobuze școlare de culoare galbenă.
Sună ciudat această alegere de sistem de notare, dar are sens în contextul filmului.
(4 / 5)
Trailer
