Cinemagie Recenzii de film, seriale, teatru, cărți
Related Articles
M-au contactat chinezii de la iQIYI să mă întrebe de sănătate, pentru că aveam abonament la platforma lor de streaming, dar nu o mai folosisem de vreun an.
Așa că am zis să văd ce mai găsesc pe acolo și am dat peste The Sixth Robber, un film de acțiune.
📖 Premisă
Un tip face o prostie mare în tinerețe. Nu genul ăla mic, peste care treci ușor, ci din categoria „îți marchează viața”. Îl mierlește pe unul după un jaf, apoi dispare din peisaj.
Anii trec și el încearcă să ducă o viață liniștită. Își trage o afacere mică, cu DVD-uri, de genul celor unde vinzi concerte Trinitas, dar sunt, de fapt, filme porno.
Are și o iubită, urmează să devină tată. Pare că a reușit să lase totul în urmă.
Doar că trecutul nu pleacă nicăieri. Tehnologia ADN avansează, iar detectivul care a investigat cazul reia firul.
În același timp, fostul partener al protagonistului iese din închisoare și îl trage din nou în combinații.
💭 Comentariu
📺 Platforma și surpriza
iQIYI ăsta e un fel de Netflix de pe Temu. Găsești acolo cele mai penale producții, de-ți stă mintea în loc. Uneori, însă, dai peste un The sixth robber, care surprinde.
Stați, nu vă umeziți încă, nu e o capodoperă, dar este un film de acțiune bine făcut, în care funcționează cafteala.
Producția știe foarte clar ce vrea să fie și nu pierde vremea încercând să pară mai profundă decât este.
Nu consumă timp pentru introspecții sau drame sofisticate. Aici e vorba despre impact, ritm și coregrafie.
🚌 Haos care funcționează
Luptele sunt făcute de oameni care înțeleg bătaia. Nu ai senzația de coregrafie rigidă, repetată până la perfecțiune în studio.
Totul pare organic, brutal și imprevizibil. Personajele se lovesc în spații înguste, în mișcare, folosind orice le pică în mână, iar camera stă suficient de aproape cât să simți fiecare impact.
Secvența din autobuzul rămas fără frâne e momentul care ridică filmul.
E haos delicios: oameni care se bat în timp ce vehiculul scapă de sub control, spațiul devine din ce în ce mai claustrofob, iar tensiunea crește natural, fără artificii inutile. Genul de scenă pe care o ții minte.
⚙️ Orice devine armă
Și mai e ceva care contribuie serios la senzația de haos: armele artizanale.
Nu vorbim de pistoale lustruite sau gadgeturi de film american, ci de improvizații din alea care par făcute pe genunchi, cu ce ai la îndemână.
Țevi, bucăți de metal, obiecte banale transformate în arme de foc. Totul are un aer murdar, nefinisat, de parcă orice poate deveni periculos în secunda următoare.
Asta schimbă complet dinamica luptelor. Nu mai ai predictibilitatea clasică în care știi exact cine scoate arma și când.
Aici, fiecare obiect din cadru devine o posibilă amenințare. Se simte improvizația, se simte lipsa de control, iar asta face ca scenele să fie mult mai tensionate și mai imprevizibile.
🥋 Detalii care dau greutate
Prezența lui Yuen Biao e o reamintire că încă există o școală de acțiune bazată pe corp, nu pe CGI. Și, surprinzător, încă se mișcă bine. Nu doar apare, ci contribuie.
Personajul principal este construit destul de straniu. E clar că-i capabil să te ucidă astfel încât să pară un accident, dar, în același timp, ajungi să ții cu el când vezi că toți îl zgândăresc fără să aibă habar că deranjează un cuib de viespi.
Omul vrea doar să trăiască liniștit, dar zici că s-a trezit într-o campanie electorală cu trei candidași și un singur votant. Toată lumea trage de el, deși el vrea doar să fie lăsat în pace.
⚠️ Unde o dă în bară
Filmul merge pe o structură clasică și nu încearcă să o ascundă. Din primele minute îți dai seama, în mare, ce urmează, iar confirmările vin destul de repede. Nu e neapărat o problemă, dar nici nu te ține în tensiune prin surpriză.
Pe alocuri, legăturile dintre personaje sunt forțate. Coincidențele sunt convenabile, iar unele situații par construite mai degrabă pentru a împinge acțiunea înainte decât pentru a avea sens organic. Nu te scoate complet din film, dar le observi.
Personajele secundare sunt slab dezvoltate. Nu ai timp să te atașezi de ele, nu simți că evoluează sau că au o miză reală. Totul gravitează în jurul protagonistului.
Bine, nu ai timp pentru că se moare mult, se moare repede și se moare violent.
Există și niște găuri logice de toată frumusețea. Ce găuri? Canioane întregi. Și nici măcar nu exagerez.
Mașini care, într-un cadru, se depărtează una de alta, iar în următorul se ciocnesc.
Într-un vehicul în mers sare cu picioarele înainte un personaj apărut din senin, probabil a fost teleportat de Scotty din Star Trek.
Și mai sunt câteva asemenea momente absurde, care te fac să te întrebi dacă nu cumva au fost pierdute cadre la montaj.
🏆 Verdict
În ciuda unor defecte evidente, The Sixth Robber e un film de acțiune cinstit.
Își știe punctele forte și le exploatează: coregrafia, ritmul, energia brută. Se simte că în spatele acțiunii au existat oameni care se pricep la treaba asta.
În schimb, când vine vorba de scenariu, acolo lucrurile încep s-o ia pe ulei de soia.
Nu o să rămână în istoria cinematografiei și nici nu e genul de film despre care să vorbești zile întregi. Dar, pentru două ore de acțiune solidă, funcționează.
Trailer
