Cinemagie Recenzii de film, seriale, teatru, cărți
Related Articles
Die Another Day a fost cântecul de lebădă al lui Pierce Brosnan în costumul lui James Bond.
De fapt, a fost mai mult măcănit de rață.
🎬 Premisă
Hai să-ți fac un rezumat rapid, că probabil ai auzit și tu de film.
James Bond, agentul nostru preferat cu costum scump și replici de duzină, e prins în Coreea de Nord, fără pașaport și fără ode la adresa preamăritului lider.
Face 14 luni de închisoare și este eliberat la schimb cu un prizonier, ca apoi să revină în lumea civilizată.
Doar că acolo îl lovește realitatea: Majestatea Sa nu mai vrea să audă de el, pentru că se zvonește că a trădat.
Așa că Bond o ia pe cont propriu, se plimbă neautorizat prin Hong Kong și Cuba și ajunge pe urmele lui Gustav Graves, un britanic bogat, cu diamante, complexe de zeu și un satelit care trage cu raze solare.
Da, ai citit bine.
Și mai e și Halle Berry, care iese din apă într-un costum portocaliu, un remake direct după Ursula Andress.
Doar că acolo era iconic. Aici e doar… un moment de trailer.
🍿 Comentariu
Oricât de drag îmi e Pierce Brosnan, Die Another Day nu e ceea ce trebuie pentru un final de carieră ca James Bond.
E un film de băgat seara, când n-ai chef de nimic și vrei doar să vezi lucruri care explodează. Problema e că, dacă îți vine vreo idee să gândești, filmul se prăbușește instant.
🎭 Bond pe pilot automat
Pierce Brosnan? Omul e Bond. Dar aici e ca un angajat vechi care mai vine la muncă doar pentru că n-a apucat să-și dea demisia.
Zâmbește, spune replicile, dar se vede că e cu un picior în vacanță. Energia din GoldenEye? Dispărută. Aici e pe pilot automat.
Antagonistul? Premisă e bună: miliardar britanic, aroganță, intrare spectaculoasă.
Și apoi scenariul îl transformă într-un Power Ranger de buget mare. Costum fantezist, ochelari futuriști, efecte sclipicioase, zero substanță.
E genul de personaj care pare cool în primele cinci minute și apoi devine gluma filmului fără să vrea.
💃 Fără chimie, fără direcție
Bond Girl? E Halle Berry (Crime 101). E frumoasă, e carismatică, e câștigătoare de Oscar.
Și totuși, aici e blocată într-un rol care pare scris de cineva care n-a vorbit cu o femeie de 20 de ani.
Replicile sunt puerile și sună ca glume scrise de un unchi după două beri.
Chimia cu Bond? Zero. Absolut zero. Dacă îi mai lăsai 10 minute pe ecran, începeau să se salute formal.
💻 Când filmul devine glumă
Și acum… durerea reală: CGI-ul.
Anul era 2002. Exista Matrix. Exista Lord of the Rings. Știm că se poate.
Și Bond face surfing ca într-un joc de PS1. Nu exagerez. Arată ca un GIF prost lipit peste fundal. E genul de scenă la care nu râzi pentru că e amuzantă, râzi pentru că nu-ți vine să crezi că a costat milioane.
Mașina invizibilă? Ideea în sine e deja la limita absurdului, dar execuția o împinge direct în ridicol. E ca și cum filmul îți spune: „Știm că e o prostie, dar hai că merge.”
Cât despre gadgeturi? Laser? Avem. Costum? Avem. Ochelari? Avem. Mașină invizibilă? Normal că avem. E ca și cum scenariștii au zis: „Bă, dacă tot e ultimul, băgăm TOT.”
Și au băgat. Fără jenă.
🪑 Totul în jur e decor
Personajele secundare? Sunt pe post de mobilier. Moneypenny apare ca să bifeze prezența. Q vine, face o glumă, pleacă. Judi Dench încearcă să țină lucrurile în frâu, dar pare că și ea se întreabă ce caută acolo.
Și da, există și câteva momente OK. Lupta din avion. Intrarea lui Graves. Câteva secvențe care chiar arată a film mare. Problema? Sunt îngropate într-un haos general.
Dacă te apuci să găsești logică în tot ce se întâmplă, s-ar putea să-ți crape câțiva neuroni.
Filmul este mai mult un episod ratat din seria The Fast and the Furious, din perioada în care franciza o luase complet razna. Nu mai seamănă deloc a Bond.
Și piesa Madonnei… Doamne ferește. Nu știu ce e mai rău: melodia sau faptul că au zis „da, asta e perfectă pentru Bond”. Sună ca un demo neterminat pe care l-a uitat cineva în studio.
🏆 Verdict
După ce se termină, nu rămâne decât zgomot. Mult zgomot.
Și cel mai frustrant lucru? Ăsta e finalul lui Brosnan ca Bond. Un actor care a fost perfect pentru rol pleacă… așa. Într-un film care pare mai degrabă o parodie involuntară decât un final.
Am rămas cu impresia că scenariul s-a chinuit mai mult să fie un omagiu, pentru că se împliniseră 40 de ani de la lansarea lui Dr. No, primul film din serie.
Așa că povestea a fost lăsată deoparte, iar nostalgia a preluat controlul.
Chiar nu era nevoie să mă bată la cap cu: „Bond, știi al câtelea ceas e ăsta? Al 20-lea.”
Ha, ha! Foarte subtil. Boss, știu că mă uit la al 20-lea film din serie, nu e cazul să-mi reamintești.
Deși nu pare, o să fiu generos.
Pentru că e Bond.
Pentru că Brosnan încă mai are momente.
Pentru că Halle Berry… e Halle Berry.
Dar ca film?
Îl termini și nu zici „ce mișto a fost”.
Zici doar: „Bine că s-a terminat.”
Trailer
