Cinemagie Recenzii de film, seriale, teatru, cărți
Related Articles
Am și uitat că franciza străinilor ucigași continuă cu The Strangers: Chapter 2.
Dar iată că a apărut partea secundă și m-am înființat la datorie, să-l văd ca un supus conștiincios ce sunt.
🎬 The Strangers: Chapter 2 – Premisă 📖
Dracu’ mai ținea minte ce s-a petrecut în Chapter 1, dar filmul a fost drăguț și a făcut o recapitulare.
Maya (Madelaine Petsch) abia scapă cu viață din atacul celor trei intruși mascați și este plantată pe un pat de spital.
Însă coșmarul e departe de a se termina. Rănită, singură și bântuită de amintirile din casa unde totul a început, ea pornește o fugă disperată prin pădure.
Mascații o urmăresc fără motiv, fără voce, fără milă. Ce urmează e o cursă de supraviețuire între o victimă care refuză să moară și o trilogie care refuză să justifice de ce există.
💭 The Strangers: Chapter 2 – Comentariu 🍿
Partea a doua vine cu promisiunea unei continuări mai intense, mai explicative, mai… „tot”. Și, ce să vezi? Se simte o mică îmbunătățire față de primul film. Dar nici nu era greu, ținând cont că ăluia i-am dat 2.
Renny Harlin, omul din spatele unor filme de acțiune cândva decente, pare complet pierdut în pădure. Și la propriu, și la figurat.
🌲 Lărgirea spațiului, micșorarea tensiunii
Se renunță la claustrofobia cauzată de amenințarea izolată la câteva camere și se trece la spațiu larg.
Nu știu cum naiba am făcut de am nimerit în aceeași zi trei filme despre păduri: Pădurea de molizi, Pădurea este a mea și cel de față, unde protagonista aleargă prin pădure să se salveze.
Ce trebuia să fie o poveste tensionată despre frică și supraviețuire devine un colaj de clișee obosite, în care camera tremurândă ține loc de suspans, iar țipetele repetate țin loc de dialog.
🪓 Logica pierdută în copaci
Povestea este obișnuită, ea este urmărită de aceleași trei persoane mascate și atât. Ați mai văzut asta de nenumărate ori.
Doar că aici logica este ciopârțită mai rău decât pădurile românești de către interesele austriecilor.
Maya fuge din spital, cu branule în vene, amețită de medicamente și peticită ca o izmană iarna, dar are o viteză în ea de-ți vine s-o selectezi în echipa olimpică de sprint.
O fi având adrenalina puteri nebănuite, dar nici în halul ăsta.
De asemenea, zici că are buletin românesc cu cip GPS în el, că prea repede o găsesc ăia trei care sunt pe urmele ei.
Nu contează unde se ascunde, chiar și pe Lună de ar face-o, mascații se teleportează instantaneu lângă ea.
😩 Pretenții și parodii involuntare
În fine, am prea multe pretenții, mai ales că știam ce rebut oribil a fost Chapter 1.
Filmul ăsta vrea să fie grandios, să impresioneze, așa că face o combinație de The Revenant cu un Ignat venit mai devreme.
Există o scenă cu un mistreț care atacă, menită probabil să arate cât de crudă e natura, dar tot ce reușește e să arate cât de proaste sunt efectele, preluate parcă dintr-un joc video din 2005.
Oameni buni, regizorul nu nimerește nici măcar mecanica înfigerii toporului în trupul victimei. În loc să fiu îngrozit de respectiva faptă sângeroasă, eu râdeam de cât de ridicol este pusă în scenă.
🩸 Scene & atmosferă
Horrorul clasic The Strangers era atât de înspăimântător pentru că era simplu: oameni normali, o casă, un atac fără motiv.
Aici, totul devine excesiv fără justificare și filmul vrea să fie „mai profund”, dar nu are nimic de spus. E ca și cum ți-ar explica de ce e înfricoșător să fii vânat… în timp ce te adoarme.
🎭 Actorii & replicile
Madelaine Petsch e singura care pare că vrea să joace într-un film adevărat. Restul distribuției e compusă din figuranți care respiră tare și mor fără replici.
Personajele mascaților, cândva simbol al răului anonim, sunt acum aproape caricaturale.
Într-o încercare disperată de a le da un trecut, filmul introduce flashback-uri care explică… nimic. Doar strică mitologia.
Misterul se evaporă, iar odată cu el și orice urmă de neliniște. Surpriză, au traume din copilărie. No shit, Sherlock!
Alte personaje apar doar să fie carne de tun, nu apucă să ne spună scopul și durata vizitei, că se și trezesc cu o săgeată-n ochi sau un topor între coaste.
📉 Structură
Deși este partea a doua, nu are nici măcar claritatea unui capitol intermediar. E doar umplutură menită să justifice existența Chapter 3.
Nimic nu se încheie, nimic nu se clarifică. Personajul principal ajunge din punctul A în punctul B doar ca să fim anunțați că mai urmează ceva.
Așa arată capitalismul horror: nu te omoară, dar nici nu te lasă să pleci.
🎞️ Regia & stil
Harlin și-a pierdut atingerea magică din The Long Kiss Goodnight, un thriller de acțiune excelent orchestrat. Deși filmul de față ar trebui să fie sufocant, cadrele largi, reci și perfect luminate ucid orice urmă de interes.
Camera se mișcă fără scop, iar montajul taie scenele fix când par să prindă viață.
La rândul lui, sunetul e agresiv, dar nu tensionat. Fiecare zgomot de pași e dat prea tare, fiecare respirație e amplificată de parcă ar fi un trailer de film Marvel.
🏆 The Strangers: Chapter 2 – Verdict 👍 sau 👎?
Renny Harlin încearcă să resuscite o franciză care a murit de tânără și o transformă într-un zombi cinematografic care merge din inerție.
Nu e un film de groază, e o plimbare nocturnă printr-un scenariu mort, care nu-i decât o colecție de tipare golite de sens.
Totul e previzibil, fără ritm, fără emoție și multe lucruri sunt ilogice.
Dacă primul capitol era un remake degeaba, ăsta e un sequel din obligație. Chapter 2 există doar pentru că toate cele trei părți au fost filmate în același timp.
Pelicula e o insultă lentă, ambalată frumos, care durează aproape o sută de minute.
Nu-mi rămâne altceva de făcut decât să-mi pun trei măști, pe care nu le voi mai da jos până la apariția părții finale.
(1,5 / 5)
Trailer
