Cinemagie Recenzii de film, seriale, teatru, cărți
Related Articles
Când Hollywood intră în pană de idei, recurge la cea mai simplistă soluție: ecranizează a mia oară o carte care nu mai e relevantă.
În anul 2026 i-a venit rândul lui Wuthering Heights să ajungă iar pe marele ecran.
🎬 Wuthering Heights – Premisă 📖
Mergem cu trăsura la moșia familiei Earnshaw, acolo unde capul casei are o fată, Catherine (Margot Robbie – Barbie).
În drumurile sale bețivane, bătrânul îl pescuiește pe Heathcliff (Jacob Elordi – Frankenstein), un prăpădit acceptat instantaneu de Catherine.
Cei doi cresc aproape sălbatici și formează o relație intensă și dificil de explicat.
Anii trec, ei devin dornici să descopere experiențe noi, dar foamea le cam dă târcoale.
Catherine se nimerește pe moșia vecinului Linton, unde viața e rafinată, confortabilă, elegantă. Adjudecat, se pune de-o nuntă ca în povești.
Mai e nevoie să continui? Heathcliff se șucărește din cauza trădării, își ia tălpășița în lume, să strângă avere și să se răzbune pe Catherine pentru că l-a lăsat cu ochii în soare.
Între timp, ea o huzurește ca o regină, trăind în opulență, dar în continuare săracă pe interior, pentru că nu-l iubește pe soț, l-a luat doar pentru bani.
💭 Wuthering Heights – Comentariu 🍿
Filmul are prea puține lucruri în comun cu romanul, pentru că vine cu foarte multe schimbări, inutile și stupide, doar de dragul modificării, dacă e să mă întrebați.
Oricum, povestea din carte este structurată într-un asemenea fel încât este imposibil să empatizezi cu cele două jigodii principale.
🎭 Personaje imposibil de iubit
Îmi pare rău, dar nu pot să mă bucur de un film care se vrea romantic când personajele pe care trebuie să le îndrăgești sunt niște scârbe împuțite prin comportamentul de care dau dovadă.
Ea este o manipulatoare infectă, căreia nu-i pasă pe cine rănește, contează doar să pună mâna pe un bogătan, să nu crape de foame.
Îl tratează pe Heathcliff ca pe jucăria ei personală, poate nu cu intenții rele, poate nu conștient, dar asta nici nu mai contează.
La rândul lui, junele concepe un plan de răzbunare care implică o tânără nevinovată, transformând o relație conjugală într-una crudă.
🩸 Versiuni diluate
Și, atenție, versiunile personajelor din acest film sunt mult spălăcite comparativ cu cele din carte, acolo erau și mai diabolice, dar scenarista nu a avut curajul să meargă până la capăt și să adapteze așa cum trebuie personalitățile infecte ale celor doi.
Chiar și așa, în iterația mai cuminte, vorba vine, tot îmi venea să le fac masaj cu sârmă ghimpată, să le asezonez cu oțet de cea mai bună calitate și să le condimentez cu cel mai nenorocit wasabi.
Nu știu cui îi este de folos o asemenea relație toxică, mai ales lansată de Ziua Îndrăgostiților.
O fi fost fantezie erotică acum aproape 200 de ani, dar acum e doar o poveste despre abuz, un fel de 50 Shades of Grey cu hamuri de cal pe post de fetiș și petale de trandafir întinse pe bălegar.
🔥 Senzualitate fără foc
Ce-i drept, trebuie să menționez și asta: în sala arhiplină de la proiecția la care am fost prezent s-au despicat câteva scoici umede când Elordi căra fân la bustul gol.
Se puteau electrifica și niște țipari, dar n-a existat nimic care să-i curenteze pentru a-i trezi la viață.
Din punct de vedere senzual, filmul este la fel de incitant ca o liturghie despre timpul petrecut de Iona în măruntaiele peștelui.
Tensiunea sexuală este redată mai mult prin priviri languroase și gânduri păcătoase, nu prin punerea în practică a dorințelor carnale.
⚗️ Chimie care nu reacționează
La un asemenea film contează extrem de mult chimia dintre actori. Și aici parcă Robbie și Elordi erau cămătari care-și datorau unul altuia bani.
Nu am simțit în nicio clipă pasiunea nebună din carte, nu am fost deloc convins că se iubesc până la moarte și dincolo de ea.
Nu a ajutat nici faptul că Margot, deși superbă, nu-i credibilă în rolul unei tinere care abia a trecut de 20 de ani. Sau, dacă e să mă iau după carte, nici nu are 20 de ani.
Este prea boită la față, dar fără folos, tot se simte că se apropie de 40 de ani și face notă discordantă pusă lângă Elordi, mascul feroce.
🏚️ Decoruri și detalii
Un alt aspect care mi-a displăcut a fost senzația generală de falsitate a decorurilor. Totul părea un platou de filmare, nu case cu personalitate, locuite de oameni.
Și, mai presus de toate, m-au enervat dinții albi și perfecți. Până și cea mai amărâtă slugă din cel mai infect han avea o dantură bună de reclamă pentru un cabinet stomatologic turcesc.
🌿 Ce rămâne bun
Există, însă, câteva cadre cărora nu le pot face cinste dacă le numesc doar superbe. Și ele nu au legătură cu interioarele lipsite de personalitate, ci cu natura sălbatică.
De asemenea, coloana sonoră este fantastică, nu mă săturam de melodiile magistrale care își făceau apariția în momente cheie.
Noroc cu ele că mai simțeam și eu ceva, altfel aș fi fost complet mort pe dinăuntru.
🏆 Wuthering Heights – Verdict 👍 sau 👎
Este lesne de înțeles că nu mi-a plăcut filmul. Era și greu să-mi placă, având în vedere că romanul pe care se bazează nu este de povestit la gura sobei.
Eu am o regulă simplă, puteți să-i spuneți superficială, nu mă supăr. Dacă o relație de dragoste are drept protagoniști niște scârbe, pentru mine nici nu mai contează ce se întâmplă.
Oricât de dramatice ar fi evenimentele, nu pot să simpatizez cu o fufă manipulatoare și un obsedat de răzbunare oarbă.
Pentru mine, cea mai frumoasă parte a filmului a fost cea de început, când am asistat la înfiriparea relației dintre Catherine și Heathcliff.
Acolo dragostea, nu încă sexuală, era pură în adevăratul sens al cuvântului, neîntinată de mizeria numită maturitate.
Dacă filmul s-ar fi terminat după primele 30 de minute, aș fi fost cel mai fericit.
Singura poftă pe care mi-a stârnit-o Wuthering Heights a fost să revăd cât mai repede un film cu adevărat senzual, cum se făceau când senzualitatea nu era trecută prin filtru de marketing, nu telenovela asta pudică.
Trailer
