Cinemagie Recenzii de film, seriale, teatru, cărți
Related Articles
După Batman begins, Christopher Nolan își reîncărca bateriile imaginației cu The prestige, un film de mai mică anvergură, menit să-i repornească fluxul intelectual oarecum captiv în mașinăria unui blockbuster.
🎬 The prestige – Premisă
Pot să scriu că avem de-a face cu un film de epocă pentru că acțiunea are loc la finele secolului XIX și ne duce într-o lume a magiei.
Nu folosesc vreo alegorie laudativă, ci trebuie luată la propriu această exprimare, premisa ne plasează în elitistul univers al magicienilor.
Angier (Hugh Jackman – Logan) și Borden (Christian Bale – The Dark Knight) sunt doi aspiranți la pelerina fluturândă și la bagheta miraculoasă, adică vor să ajungă cei mai celebri magicieni din lume.
Încă învățăcei, ei îl au drept mentor pe Cutter (Michael Caine – The Dark Knight rises), un manufacturier de dispozitive menite să nască numere magice de-i lasă pe spectatori gură cască și muți de uimire.
Un eveniment tragic declanșează o rivalitate dusă la extrem între cele două personaje, fiecare dorind să-l depășească în spectaculozitate pe celălalt, fiecare încercând să afle secretele celuilalt.
Și această luptă artistică se transformă într-o bătălie la nivel personal, deoarece niciunul nu se lasă mai prejos.
Iar consecințele, ei bine, le veți descoperi singuri urmărind filmul.
💭 The prestige – Comentariu 🍿
La prima vedere, The prestige pare fratele geamăn al lui Following pentru că structura narativă abordată pare o clonă a celei din primul film de lungmetraj regizat de Nolan, anume prezentarea firului narativ într-o dezordine cronologică generatoare de confuzie.
Nu cred că sunteți surprinși că scriu acest lucru pentru că asta este semnătura artistică a lui Nolan, dar oare devine ea obositoare și ușor de anticipat?
Ei bine, nu, cel puțin nu încă.
The prestige este un film substanțial, întortocheat prin tot ceea ce îți transmite scenariul care îți devastează piticii de pe creier ce intră în grevă neuronală nemaiputând ține pasul cu toate dezvăluirile incendiare din film.
Cum vorbim despre lumea magiei, este de la sine înțeles că primim multiple păcăleli, iluzii, piste false și câte și mai câte tertipuri din acest domeniu.
Nolan se joacă perfid cu spectatorul, bazându-se pe dorința acestuia de a fi păcălit, că de aia ne uităm la numere de magie, dar și pe obsesia de a încerca aflarea adevărului din spatele diverselor dispariții și reapariții ce par a nu avea rezolvare logică.
The prestige este un film simplist în realizarea lui.
Nu are deloc anvergura unui blockbuster hollywoodian, nu se bazează pe grandoare vizuală, nu necesită explozii gigantice sau acțiune fulminantă pentru a menține atenția spectatorului în permanentă alertă.
Nu, nicidecum, are nevoie doar de un scenariu inteligent, pe alocuri genial, care nu ne slăbește nicio clipă și ne face să gândim în fiecare microsecundă, să analizăm fiecare cadru, să identificăm fiecare indiciu minuscul.
Și facem asta pentru că știm că Nolan le presară răzleț, uneori ni le ascunde la vedere, alteori sunt extrem de subtile, dar sunt acolo pentru că însăși narațiunea ne explică, fără urmă de îndoială, că privim intens, dar nu vrem să vedem cu adevărat.
Mai rar așa o construcție narativă migăloasă care plantează indicii cu duiumul, dar unele-s reale, altele nu, mai rar un așa scenariu meticulos conceput încât totul să fie foarte vag, dar și extrem de clar simultan.
Parcă electricitatea din film se revărsa prin ecran și se tupila printre firele de păr care se zgribuleau instant pentru că știai că trebuie să fie o șmecherie la mijloc.
Chiar compui teorii cu nemiluita încercând să scoți la suprafață adevărul și aștepți cuminte ca The prestige să-ți confirme (speri) sau infirme (te temi de asta) scenariile închipuite.
Așa că pregătiți-vă să fiți uimiți de acest film, unul care bate la porțile genialității pentru că dacă îl vedeți pentru prima oară și n-ați citit sau auzit teorii despre el, vă va da totalmente peste cap prin ceea ce se întâmplă și prin rezoluția sa.
Aici intervine o altă mârșăvie pozitivă a scenariului, finalul este unul terifiant de ambiguu și interpretările pe care i le poți atribui sunt multiple.
Și, culmea, toate par a avea ceva împământare în realitate, dar simultan pot fi și doar plăsmuiri inexistente ale unei imaginații fervente.
La nivel intelectual, The prestige mi se pare un film greu de depășit, nu că ar fi unic, dar este acolo în top, printre cele mai reușite din acest gen denumit destul de peiorativ, însă și atât de potrivit în acest context, „mindfuck‟.
De ce scriu asta?
Pentru că The prestige te invadează (să nu scriu violat, că sună prea brutal) cerebral de nenumărate ori, când crezi că ai scăpat de supliciu și ai evadat din capcana tenebroasă a misterului greu de pătruns, hop, te ia în primire din nou și îți dezmembrează sinapsele una câte una.
Știți care este partea ironică?
Filmul ne dă de mai multe ori răspunsul, dar mintea noastră este construită defect, deoarece nu poate să conceapă că uneori rezolvarea cea mai simplă este soluția unei probleme complexe.
Nu mai jonglez prestidigitator în jurul poveștii din The prestige, deja nu mai am cuvinte pline de lauri pe care să le ofer ofrandă filmului, nici la a doua vizionare nu am reușit să prind toate subtilitățile plasate oportun de către scenariu.
Să nu credeți că am uitat să comentez despre actorie, cei doi protagoniști se ridică la înălțimea complexității rolurilor și merită aplauze duble.
Însă nici actorii secundari nu se lasă mai prejos, că distribuția este una stelară.
Întâlnim nume precum Rebecca Hall (The night house), Scarlett Johansson (Jojo rabbit), Andy Serkis (War for the planet of the apes) sau regretatul David Bowie la unul din ultimele sale roluri.
Cât despre partea emoționantă, special am evitat să pomenesc ceva despre ea, dând impresia falsă că filmul este rece și lipsit de sentimente.
Nici pe departe, dar anumite secrete trebuie să rămână nescrise pentru că altfel v-aș îneca plăcerea urmăririi filmului.
🏆 The prestige – Verdict 👍 sau 👎?
Având în vedere că până la Oppenheimer, revizionarea lui The prestige a încheiat maratonul de filme marca Nolan, conchid că acesta este cel mai reușit al său.
Povestea este una aparte, una fascinantă datorită subiectului ales.
Are un aer de nobilitate în el, fiind plasat într-o perioadă elegantă vestimentar, cu bărbați bine îmbrăcați în frac și cu joben și doamne cu rochii fastuoase, încât îți vine să faci câte o reverență sofisticată la fiecare schimbare a decorului.
Or fi spectaculoase vizual blockbusterele astea bombastice, te încânta barajul neîncetat de efecte speciale dintre cele mai scumpe și mai arătoare, nimic de zis.
Dar nimic nu bate o poveste cu tâlc, îmbârligături și twist-uri care furnizează material de comentat cu prietenii la o bere pentru multă vreme.
Să fiu la modă, cât o mai ține moda, niciun film MCU/DCEU nu generează atâtea discuții intelectuale precum acest film.
N-am nimic de reproșat lui The prestige, în afară de câteva anacronisme irelevante, în rest pe partea de continuitate este aproape ireproșabil, secțiunea de Goofs de pe IMDB listând extrem de puține asemenea erori.
Astfel, nu cred că mai este un mister pentru cineva, aplaud cu admirație The prestige folosindu-mi palmele cu toate cele 10 degete.
(5 / 5)
Nu strică să faci și o recenzie video la film la cât ai scris despre el.
Neah, munca multa, e prea `vechi` sa aiba cat de cat succes.
Acum ca am vazut Paprika de Satoshi Kon (pe Netflix), am inceput sa-mi pun niste intrebari referitoare la Inception-ul lui Nolan..
De acolo si-a tras inspiratia. Printre alte muze.