The Dark Knight

admin 03/03/2022 Acțiune Leave a comment

Teaser-ul de la finele lui Batman begins a fost concretizat în The Dark Knight, al doilea film al trilogiei Batman regizată de către Christopher Nolan.

În ciuda răspunsului mediocru financiar al spectatorilor în ceea ce privește Batman begins, WB a avut un plan pe care l-a urmat cu sfințenie, ceva rar din partea ăstora că doar știm ce bulibășeală este în sălile lor de consiliu în ultimii ani cu al lor DCEU harababurist.

Nu se gată bine Batman begins, că Bruce Wayne n-are parte de multă odihnă deoarece o serie de jafuri armate produse în seifurile mafiei îi aduce în colimator un adversar monumental, Joker (Heath Ledger).

Cu conacul făcut cenușă la finalul lui Batman begins, Bruce este cam homeless, dar nu asta contează acum, pentru că Batman are multă treabă, nu doar că este nevoit să rezolve câteva fire răzlețe lăsate libere în primul film, ci trebuie să închege și un plan îndrăzneț pentru a-l opri pe Joker care pare pus pe fapte mari și nu se lasă cu una, cu două, până când nu-l va dovedi pe Batman, atât fizic, cât și psihic.

Dar Batman are alături aliați de nădejde, pe comisarul Gordon (Gary Oldman – Hunter killer) și pe procurorul Harvey Dent (Aaron Eckhart – Midway), cel din urmă este considerat ca salvatorul lui Gotham, fiind perceput ca pe un ins cu o moralitate ermetică și incoruptibilă.

Dacă pe Batman begins l-am catalogat drept realist, ei bine, The Dark Knight elimină și stropul de fantezie prezent în primul film și ne livrează un film bine înfipt cu picioarele în betonul verosimilitudinii pentru că inamicul lui Batman nu posedă arme sofisticate sau trucuri magice, ci doar o minte strălucită și atât de diabolică încât diavolul și-a depus CV-ul pentru o poziție în echipa lui Joker.

Este clar că personajul negativ este cel care fură toată lumina reflectoarelor, cam cum a făcut-o și în Batman-ul din 1989, dar cei doi Jokeri sunt total diferiți. Cel interpretat de Heath Ledger nu este un nebun doar de dragul de a provoca haos nejustificat, este un descreierat, da, însă unul ce posedă o inteligență ieșită din comun.

Pare că are și ceva studii de psihologie pentru că știe ce butoane interne să apese pentru a scoate la iveală ce este mai rău în ființa umană, până și Maica Tereza și-ar pierde aura sfântă în preajma Joker-ului. Misiunea lui este una care vrea să arate adevărata față a umanității și perceptele lui morale pot deveni chiar subiect de studiu la Facultatea de Filozofie.

Scenariul din The Dark Knight este fenomenal pentru că împletește la perfecție aspectul psihologic cu momentele de tensiune stupefiantă și secvențele de acțiune senzațională și cele aproape 2 ore jumătate trec în zbor razant fără să simt curgerea timpului.

Așa cum am aflat din Batman begins, Nolan este adeptul seriozității și în The Dark Knight nu face rabat de la acest principiu. Nu mai văzusem de ani buni filmul și cam uitasem cât de bună este povestea și prin câte dileme morale îl perpelește pe Bruce Wayne care este rupt în două de o problemă la care nu găsește răspunsul: fie nu renunță la cauciuc, dar asta înseamnă să-i moară fix cei pe care vrea să îi protejeze, fie iese la atac neprotejat, cu adevărata identitate la vedere, riscând să capete tot felul de inamici care acum vor ști unde să-i trimită ilustrate explozive. Și totul este mâna Joker-ului.

Scenariul are mulți ași în mânecă sub forma unor răsturnări de situație imprevizibile, dar își și pune personajele în ipostaze în care luarea deciziei corecte pare un demers imposibil. Practic, începând cu a doua jumătate a filmului îți vei întări sfincterul pentru că mușchii din acea zonă vor face buciflexiuni în permanență datorită multiplelor secvențe nemaipomenit de tensionate.

Și până acum am scris doar de partea cerebrală a filmului, una care asigură hrană destulă pentru creier.

N-avea cum să lipsească acțiunea din The Dark Knight și o spun cu mâna pe propria-mi inimă că este una de-a dreptul extatică, Nolan și-a imaginat o grămadă de secvențe colosale pe care le-a și pus în practică și astfel îl vedem la treabă pe Batman prin toate zonele din Gotham. Își face de cap cu Tumblerul pe străzi, zboară prin văzduh printre clădiri înalte, gonește cu motocicleta pe alei înguste, se cațără după răufăcători prin țări străine, asta în timp ce Joker este fermecat de mirosul de combustibil ușor inflamabil și este responsabil cu bubuielile grandioase.

Scena cursei motorizate este de-a dreptul epocală și, să-și roadă unghiile de oftică saga The fast and the furious, realistă.

Totul este realizat impecabil din punct de vedere tehnic, cascadoriile importante din film fiind realizate în mod practic, de la secvența cu camionul până la cea cu spitalul, Nolan a reușit să le însceneze pe bune, tocmai de aceea filmul arată într-un mare fel, datorită măiestriei incontestabile a regizorului.

The Dark Knight este mult mai mult decât un comicbook movie, combină într-un mod excepțional elemente din mai multe genuri, de la dramă sfâșietoare la romanță înduioșătoare, de la acțiune incitantă la studiul psihologic al nebunilor, de la un umor de un întuneric precum costumul lui Batman la scene care aduc aminte de filme horror.

Interpretările actoricești sunt geniale, nici nu mai este cazul să pomenesc de turul de forță al regretatului Heath Ledger care se scufundă atât de bine în personaj încât nici măcar o secundă n-am văzut actorul, ci doar pe Joker, un dement incorigibil, dar ale cărui discursuri denotă o glagorie unică, iar planurile sale meticuloase sunt de-a dreptul cutremurător de bine ticluite.

Parcă obligat de această performanță a lui Heath Ledger, până și Christian Bale (Mowgli) pare mai concentrat pe rolul său, mai ales că acum personajul său este sfâșiat de multiple dileme morale care-i pun la grea încercare integritatea etică.

A dispărut din scenă Katie Holmes, locul ei fiind luat de Maggie Gyllenhaal care joacă același rol, iar printre actorii noi care își fac apariția în film sunt Aaron Eckhart care joacă un dublu rol ca la carte, Eric Roberts în rol de mafiot italian sau Michael Jai White (Triple threat), spre rușinea lui Nolan, actor irosit pentru că nu a primit șansa de a-și demonstra talentul în artele marțiale. De ce să îl alegi pe el într-un rol atât de mic și să nu-i oferi șansa de a o da parte-n parte cu câțiva hăndrălăi numai buni de frăgezit?

Și distribuția ni-i readuce pe ecrane și pe preferații Alfred (Michael Caine – Tenet) și Lucius Fox (Morgan Freeman – Deep impact).

Consider că The Dark Knight este o capodoperă din toate punctele de vedere, nu am ce să-i reproșez, nu doar că este unul dintre cele mai bune filme bazate pe benzi desenate (poate chiar cel mai bun), dar este și unul dintre cele mai șmechere filme. Punct.

Are chiar de toate și cine spune că filmele cu supereroi sunt doar pentru copii, cred că a abuzat de rețeta cu pălincomicină pentru că The Dark Knight demonstrează că dacă ai un scenariu betonat și o echipă de producție care știe ce face iese un film cum rar mai găsești în zilele noastre, care se concentrează doar pe-o poveste dinamită și care nu este interesat de elemente adiacente care umplu lanul de grâu cinematografic cu neghină socială otrăvitoare.

Nici nu-i de mirare că a înhățat 2 Oscaruri pentru rol secundar masculin și editare de sunet, plus alte câteva nominalizări, le merită cu prisosință.

De mult nu m-au mai luat căldurile la un asemenea film, mi-a dat palpitații la inimă de era să chem DSP-ul, așa că nu-i niciun secret că donez lui The Dark Knight 10 butoaie cu kerosen.