Batman

admin 16/02/2022 Acțiune Leave a comment

Anul era 1989, iar regizorul era Tim Burton. Și filmul, care-i filmul? „I`m Batman”, răspunde Michael Keaton (The trial of the Chicago 7) la această întrebare.

Despre poveste n-am noutăți de scris, deja întreaga planetă cunoaște povestea omului liliac pentru că de-a lungul anilor s-a adunat un stol de Batmani și tragicul personajului este mai mult decât arhicunoscut.

Într-un Gotham City distopic noir criminalitatea este la cote maxime, iar poliția nu pare capabilă să țină piept răufăcătorilor, mai ales că în frunte sunt niște burtoși slinoși care numai de curățat orașul de petarde n-au chef.

Însă un personaj enigmatic, un justițiar cu gusturi vestimentare ciudate, care se îmbracă de zici că-i liliac (vietatea, nu floarea), bagă sperieții în pulifricii hoțomani.

Dar dă de dracul în momentul în care Jack Napier (Jack Nicholson), un damblagit sadic, cade-n oala cu bunătățuri chimicale și își trage un rânjet de până și lui Satana i s-ar pleoști instrumentul ascuțit, anume coada.

Pe urmele lui Batman este și o reporteriță băgăcioasă, Vicky Vale (Kim Basinger – The nice guys, stați să-mi ridic falca de la podea), care mai uită de treaba ei când este vrăjită de carismaticul și bogătanul dincolo de orice imaginație Bruce Wayne (Michael Keaton).

Și restul este istorie.

Acest film din 1989 reprezintă prima adaptare serioasă pentru marele ecran a lui Batman ce a făcut ochi odată cu revoluția ceaușistă de la noi și a reprezentat un succes de răsunet pentru studioul producător, care a băgat vreo 35 de milioane de dolari în film (n-a avut mare încredere în el), iar încasările au depășit 400 de milioane dolari.

Se simte de la o poștă că este o creație a lui Tim Burton, are acel estetic specific lui, cu o atmosferă apăsătoare, fără prea multă bucurie în aer, culori estompate, parcă bazate pe gri și nuanțe ale acestuia, în special în ceea ce privește clădirile.

Nu știu dacă are sens ce scriu, dar lumea creată în acest Gotham City pare o distopie inversă, nu setată în viitor, ci într-un prezent (pe atunci) ce arată a lume steampunk, un amestec de modernism reprezentat de clădiri uriașe, opulență exagerată, și de arhaic de anii `30-`40, cum ar fi prezența armelor tommygun specifice gangsterilor din acele vremuri. Practic, este o lume ireală adusă la realitate.

Ce mi-a plăcut din prima la acest Batman este faptul că nu-i deloc o poveste a originii acestuia, filmul intră direct în pâine cu Batman făcându-și de lucru printre nemernicii orașului și nici nu ne bate ulterior la cap cu tragedia copilăriei sale. O atinge la un moment dat, dar pentru puțin timp.

De fapt, aș putea spune fără să exagerez, că Batman nici nu-i personaj principal în filmul lui, ci Jack Napier, adică pe înțelesul tuturor, Joker. El acaparează ecranul prin interpretarea magistrală a lui Jack Nicholson (Chinatown) pe vremurile în care ăia răi erau răi, fără fandoselile contemporane în care cei mai criminali dintre criminali trebuie să aibă și o doză de umanitate, să fie niște personaje neînțelese, rahaturi vomitive propagandistice în urma cărora antagoniști clasici au devenit doar niște suflete neînțelese (vezi Maleficent, Joker-ul lui Joaquin Phoenix sau Cruella).

Nu nene, aici Joker este o prezență malefică înspăimântătoare, fără pic de compasiune pentru cei din jur, fără vreo urmă de sănătate mintală-n căpșor, doar simpla lui apariție este suficientă pentru a-ți îngheța bruma de sânge în vine.

Filmul nu exagerează cu acțiunea, ba chiar pot spune că am fost un pic dezamăgit, dar măcar nu bate câmpii cu fel și fel de fantasmagorii, (aproape) totul este ancorat în realitate pentru că nimeni nu are superputeri abramburistice, Batman se bazează pe gadgeturile sale pline de tehnologie avansată, iar Joker are și el ceva trucuri, dar nimic ieșit din tărâmul realismului.

Nu pot spune că filmul se ține foarte bine, este îmbătrânit urât vizual, dar nici nu-mi pot imagina reacțiile de atunci ale spectatorilor la vederea unui Batman serios pe marele ecran. Cu toate astea, n-am cum să nu aplaud practicul care se vede peste tot, nu prea există CGI în film, totul este făcut manual, și tot acest efort a fost recompensat cu un Oscar bine meritat.

Revăzându-l după atâta amar de ani, pare un pic caricatural, filmul zici că este o satiră la adresa societății, un caraghioslâc care te pune pe gânduri prin replicile lui, unele amuzant de absurde, altele pline de semnificații profunde.

De departe, ca actorie, Jack Nicholson (The shining) șutește lumina reflectoarelor, momentan, așa pe fugă, îmi pare cel mai potrivit Joker, fidel benzilor desenate, cu înfățișarea lui de coșmar și cu vorba lui plină de cimilituri și aliterații care îi dau un farmec aparte. Deși alți actori au luat Oscar pentru interpretarea acestui personaj, cel al lui Nicholson rămâne cu adevărat de speriat, cu al lui Ledger te vezi ieșind la o bere și cu al lui Phoenix parcă te-ai duce la o ședință de terapie, dar când îl vezi pe al lui Nicholson, te duci tată peste mări și oceane să scapi de el.

Despre Michael Keaton (The founder), și sună a blasfemie, nu am atât de multe cuvinte de laudă ca în cazul lui Jack Nicholson pentru că nu apare foarte mult în rol de Batman, ci mai mult ca Bruce Wayne. N-are pătrățele, dar are carismă, n-are mușchi cât Zidul Plângerii, dar are o privire suavă care te ia pe sus, nu se cutremură pământul când pică din văzduh, dar împrăștie teamă în rândul criminalilor. Însă nu se ridică la nivelul lui Jack Nicholson (One flew over the cuckoo`s nest).

Batman este un film care găsește un echilibru perfect între o atmosferă sumbră, în care umanitatea pare că-și dă ultimul duh, și un caracter ludic, amuzant, fără să cadă în ridicol, echilibru pe care celelalte filme pre-Nolan nu au reușit să-l obțină, care-i mult prea serios, care este prea parodic.

La asta adăugăm o coloană sonoră a monstrului sacru Prince și uite așa avem un film excelent, un crime story cu mafioți plasat într-un oraș fictiv, dar perfect plauzibil, un superhero movie fără să avem cu adevărat super eroi picați din cer sau super criminali cu raze laser retinale.

De rău despre Batman am foarte puține de scris, poate doar că unele fire narative secundare nu își au rostul și, chiar dacă nu este vina lui, aspectul tehnic învechit mi-a mai dat când și când câte-un ghiont în coaste.

Mi se termină aerul respirabil, așa că dau repede o fugă să achiziționez 9 măști de oxigen pe care i le ofer cadou lui Batman.