Cinemagie Recenzii de film, seriale, teatru, cărți
Related Articles
Mă simt ca-n anii 1930, când ieșeau pe bandă rulantă filme din universul Frankenstein.
N-au trecut nici 4 luni de la Frankenstein–ul lui Guillermo del Toro, că am văzut The Bride!, film scris și regizat de Maggie Gyllenhaal.
🎬 The Bride! – Premisă
În Chicago-ul anilor ’30, monstrul lui Frankenstein, interpretat de Christian Bale, rătăcește prin lume cu eterna problemă existențială a tuturor monștrilor din literatură: singurătatea.
Nu e ușor să fii o combinație de bucăți de cadavre cusute laolaltă și electrificate. Întâlnirile amoroase devin complicate și omul are deja bătăturile betonate în palme.
Soluția? Una simplă: vrea să i se creeze o parteneră.
Astfel apare Mireasa (Jessie Buckley), o femeie readusă la viață prin metodele binecunoscute: știință dubioasă, electricitate și puțin optimism morbid.
Doar că lucrurile nu merg exact cum ne-am aștepta. Mireasa nu este deloc figura tragică și tăcută din Bride of Frankenstein.
Din contră, pare mai degrabă un spirit liber care descoperă lumea cu o energie imprevizibilă.
În scurt timp, cei doi ajung să sfideze ordinea socială și să provoace haos într-o societate care oricum nu era pregătită pentru apariția lor.
💭 The Bride! – Comentariu
Pe hârtie, ideea sună excelent. Dacă nu excelent, măcar intrigant. În practică, filmul începe promițător, dar se pierde destul de repede în propriile ambiții.
🎯 Ambiția proiectului
Primul lucru care te lovește la filmul regizat de Maggie Gyllenhaal este ambiția. Nu e un proiect timid. Nu pare un remake făcut pe pilot automat.
Se vede clar că există o intenție de a reinterpreta mitologia Frankenstein într-o manieră modernă.
Problema este că ambiția asta vine la pachet cu o mică criză de identitate.
🧩 Un amestec de genuri
Începe ca un horror gotic, cu monștri, laboratoare și atmosfera aceea clasică de Frankenstein.
După care, fără să te anunțe prea politicos, o ia brusc spre film noir. Apoi mai face un ocol pe la film de gangsteri.
Pe alocuri pare o dramă romantică despre doi marginali care încearcă să supraviețuiască într-o lume care îi respinge.
Se mai presară un pic de umor negru, avem și bucăți de musical, la dracu`, se bagă în seamă și un omagiu adus piesei Thriller a lui Michael Jackson. Bonnie and Clyde? Da, de ce nu? De toate pentru toți, asta pare deviza filmului.
Rezultatul? Un cocktail de genuri care pe ecran nu se leagă întotdeauna. Nu sunt cusute coerent între ele.
Nu e neapărat o problemă că filmul vrea să fie mai multe lucruri în același timp. Problema apare când ai senzația că nici filmul nu e foarte sigur ce vrea să fie.
Iar când povestea începe să alunece dintr-o direcție în alta, spectatorul rămâne un pic pe dinafară. Spectatorul fiind, în cazul de față, eu. Nu pot să vorbesc în numele altora.
🎭 Personajele și interpretările
Al doilea lucru care începe să scârțâie este felul în care sunt construite personajele. Actorii sunt buni, fără discuție, iar interpretările lor sunt magistrale.
Jessie Buckley demonstrează că este un munte de talent și că Oscarul pe care îl va lua pentru Hamnet este binemeritat. Sau l-a câștigat, depinde când citiți articolul. Ea este priza în care-și bagă filmul degetele pentru a-și lua energie.
Mireasa ei este imprevizibilă, rebelă și uneori chiar amuzantă. În multe momente, ea pare singurul personaj care chiar se distrează în lumea asta întunecată.
Sunt curios câți vor fi enervați de vocabularul ei bogat și de verbalizarea ei aparent interminabilă. Sunt destule momente în care The Bride începe să mitralieze cuvinte alandala, fără sens, de parcă mă simțeam ca-ntr-un film semnat de Jude.
Pentru unii asta este lauda supremă, pentru alții ultimul cui bătut în coșciugul producției.
Christian Bale (Ford v Ferrari) face din nou acel tip de rol intens și interiorizat pe care îl stăpânește foarte bine. Personajul lui transmite suferință, alienare și o permanentă senzație că nu aparține nicăieri.
🧠 Simboluri vs. oameni
Dar scenariul are o problemă: tratează personajele mai mult ca simboluri decât ca oameni reali.
Monstrul devine o metaforă pentru outsiderul absolut. Mireasa se transformă într-un simbol al libertății și al revoltei împotriva societății.
Iar lumea din jur este portretizată ca o mașinărie socială rigidă care respinge orice formă de diferență.
Ideea nu e rea. Doar că, la un moment dat, începi să simți că urmărești mai mult un eseu vizual despre marginalizare decât o poveste cu personaje de care să te atașezi.
Și aici apare una dintre frustrările principale ale filmului: te invită să admiri conceptul, dar nu reușește mereu să te facă să simți povestea.
⚖️ Mesajul feminist
Ah, am zis că The Bride! este și foarte feminist? Nu o spun ca pe-o critică, nu mă înțelegeți greșit, ci ca o completare la ghiveciul de genuri pomenit anterior.
Acum vine cârcoteala mea pe seama acestui aspect. Măcar de ar fi fost ceva subtil, dar nici vorbă. Te lovește în față cu #metoo ca un baros într-un magazin de porțelanuri fine.
Auzisem că este prea violent și prea erotic. Sau poate mi-am imaginat. Am intrat la film, crezând că o să am parte de pornoșaguri brutale, redate artistic. Din păcate, nu este niciuna, nici alta.
Da, există violență. Da, există și sex. Dar ambele durează puțin (mă abțin de la glume flasce) și se mențin la un nivel moderat.
Departe de depravarea, desfrâul și destrăbălarea pe care le așteptasem. Of, m-am molipsit de la The Bride!, pentru că am început să repet cuvinte cu aceeași semnificație.
🎨 Estetica filmului
Apoi vine partea vizuală. Din punct de vedere estetic, filmul arată foarte bine. Decorurile, costumele și atmosfera sunt construite cu multă atenție.
Chicago-ul stilizat pare scos dintr-un studio gotic uriaș, cu umbre dramatice și scene care par gândite ca niște tablouri scumpe.
Problema apare când filmul începe să fie prea conștient de propriul stil și fondul este dat la o parte pentru a face loc formei.
Există momente în care pare că povestea se oprește doar pentru ca filmul să-și admire propria imagine. Cadre frumoase, compoziții elegante, lumină spectaculoasă.
Dar în timp ce vizualul își face numărul, povestea rămâne un pic în urmă. Nu e o tragedie. Dar este genul de lucru care te scoate din film dacă începi să observi prea des mecanismul din spatele imaginii.
🏆 The Bride! – Verdict
Pe scurt, filmul are idei interesante, o distribuție solidă și un stil vizual care arată bine pe ecran.
Dar The Bride! pare uneori mai interesat să fie inteligent (sau să pară inteligent) și stilizat decât să spună o poveste captivantă.
Nu am vrut să menționez asta până acum, dar mi-a sunat sorocul și nu mai pot să amân. Pe alocuri mi-a dat senzația că urmăresc un Joker: Folie à Deux plasat în urmă cu 90 de ani. Și nu mi-a plăcut deloc acel film.
Dacă dau la o parte toate excesele narative și vizuale, care ambalează The Bride! într-o producție originală, nu rămâne decât povestea a doi îndrăgostiți într-o lume care nu-i înțelege.
Nu este nici pe departe filmul memorabil pe care promisiunea lui inițială îl sugera.
Are ambiție, are stil și are câteva idei interesante. În același timp, suferă de o mică supradoză de concepte și de o lipsă de coerență narativă.
Credeam că o să fiu cutremurat de resuscitarea Miresei, dar s-a dovedit că, pentru mine, The Bride! este un alt remake care se va pierde repede în negura timpului.
Trailer
