Cinemagie Recenzii de film, seriale, teatru, cărți
Related Articles
Intrăm într-o nouă era, cea modernă, odată cu lansarea lui Star Trek, filmul regizat de J.J. Abrams, expert în revitalizarea unor francize aflate în declin.
🎬 Star Trek – Premisă 📖
Nu apucăm să ne tragem sufletul, că suntem aruncați într-o bătălie pe moarte și pe și mai multă moarte între un romulan cătrănit pe Federație, Nero (Eric Bana – The Dry) și nava la bordul căreia se află Kirk.
Atenție, e vorba de Kirk tatăl, jucat de un tânăr Chris Hemsworth, cel pe care îl știm nu este nici măcar născut.
Conflictul se încheie tragic, anii trec, iar James T. Kirk (Chris Pine – Wonder Woman) crește frumos, devenind o mândrețe de bărbat care are probleme cu autoritatea.
Mai mult dintr-o provocare, se înscrie la Academie, unde se întâlnește cu Uhura (Zoe Saldana – Elio) și Bones (Karl Urban – Thor: Ragnarok).
N-are parte de multă liniște, pentru că același Nero, după 25 de ani, s-a întors cu o poftă de răzbunare și mai mare, având ceva de împărțit cu Terra, dar și cu un anume Spock (Zachary Quinto).
💭 Star Trek – Comentariu 🍿
Când J.J. Abrams a fost chemat la cârmă să scoată din comă franciza Star Trek, universul fanilor era cam împărțit.
Unii strigau „Live long and prosper”, alții „Lasă-l să moară!”.
Nu știu exact ce părere au fanii înrăiți, dar ce-a ieșit în 2009 a fost un miracol cinematografic, o reinventare cu respect.
Star Trek, fără să exagerez, e unul dintre cele mai reușite reboot-uri din istorie.
🧣 Ce pierde și ce câștigă franciza?
Singura cârcoteală pe care o am de așternut pe foaia virtuală este una ce ar trebui să-i deranjeze vădit pe cei care au pijamale cu Star Trek. Cel puțin, așa cred.
S-a pierdut o bună parte din esența a ceea ce însemna această franciză, adică s-a renunțat la lungile dezbateri filozofice despre natura umană și despre sensul vieții.
Atenția s-a mutat pe-o acțiune fulminantă, fiind evident și progresul tehnologic colosal în materie de efecte speciale. Din acest punct de vedere, filmul arată senzațional, nu am ce să-i reproșez.
Ah, ba da, m-au sâcâit nenorocitele alea de „lens flares”, marcă înregistrată J.J. Abrams, băga-i-le-aș acolo unde nu pătrund razele soarelui, că le-aș interzice în filme și seriale, atât de enervante sunt.
🌌 O rescriere diegetică a universului
Filmul resetează universul, dar o face într-un mod diegetic, adică în interiorul poveștii, nu printr-un reboot simplu.
Astfel, printr-o manevră inspirată, scenariștii s-au asigurat că nu-și pun piedici în procesul creativ, pentru că nu mai sunt legați de evenimentele „canon” din filmele și serialele anterioare.
Practic, avem de-a face cu o linie temporală nouă, Kelvin, în care personajele au alte relații și evoluează diferit față de universul Prime.
Așadar, este o cronologie paralelă, nu neapărat o ștergere a vechiului univers.
✍️ Scenariul: misiune (aproape) imposibilă reușită
Alex Kurtzman și Roberto Orci reușesc ceva aproape imposibil: scriu un scenariu care face cu ochiul fanilor vechi și, în același timp, atrage noii spectatori care nu știu diferența dintre un tribble și un tricorder.
Povestea este una complexă, pentru că are mult de muncă pe mai multe paliere.
Trebuie să introducă personajele pe care fanii le cunosc deja, dar la maturitate, nu când sunt încă în formare, și, în plus, să ofere un conflict pe cinste care să genereze spectacol de gală.
Și eu zic că a reușit să împace aproape perfect capra lihnită cu varza stufoasă.
🧪 Structura narativă și ritmul filmului
Prima oră este dedicată construirii relațiilor turbulente dintre Kirk, Spock, Uhura, Bones, Sulu, Chekov, iar a doua jumătate este dedicată luptei teribile cu un Nero descreierat care vrea să ardă universul mai repede decât a făcut-o omonimul lui latin cu Roma.
Toate componentele se îmbină cum nu se poate mai bine, funcționând cu motoarele warp la capacitate maximă și, personal, nu am dus lipsa momentelor de calm în care se discuta filozofic.
Odată pornită, acțiunea nu stagnează și se desfășoară pe mai multe planuri, atât la nivel terestru, cu o misiune de sabotare a planului malefic pus la cale de către Nero, cât și în spațiu, unde se poartă bătălii cosmice explozive.
🧑🚀 Interpretări și personaje
Chris Pine îl joacă pe James T. Kirk fără să încerce să-l copieze pe William Shatner și are energia unui puști rebel care n-a înțeles niciodată ce-i aia disciplină, dar a priceput exact ce înseamnă carismă.
La rândul lui, Zachary Quinto ca Spock este incredibil în rol. Comportamentul logic al lui Spock e pigmentat aici de o durere emoțională subtilă, iar dinamica Spock – Kirk e fix centrul de greutate emoțional al filmului.
Nici ceilalți nu se lasă mai prejos, completează echipajul și aduc o prospețime tinerească, dar fidelă clasicilor care au teleportat franciza direct în istorie.
Nu primim doar un omagiu nostalgic, ci o reîncarnare naturală, care completează la perfecție personalitățile bătrânilor.
🔄 Călătorii în timp și nostalgii
Am fost vag cu ce se petrece efectiv în desfășurarea acțiunii, nu vreau să dezvălui amănunte esențiale, dar menționez că firul narativ este prins de gravitația călătoriei prin timp.
Recunosc că-mi dă târcoale bătrânețea, uitasem anumite puncte vitale din poveste și am fost surprins de o apariție care mi-a răscolit sufletul.
De fapt, filmul este foarte emoționant încă din start, dar nu se duce în melodramatism lacrimogen forțat.
🏆 Star Trek – Verdict 👍 sau 👎
J.J. Abrams a livrat un film spectaculos, dar nu superficial. Din punct de vedere tehnic, este magnific, mai puțin strălucirile alea orbitoare despre care regizorul crede că-s epicentrul vizualului.
Luptele spațiale sunt clare, tensionate și bine montate, nu sunt stricate de haosul vizual tipic filmelor de acțiune din aceeași perioadă.
La augmentarea experienței contribuie și Michael Giacchino, el semnează o coloană sonoră care merge direct în inimă.
Reinterpretează tema Star Trek, dându-i un aer modern și cosmic, iar piesa „Enterprising Young Men” îți dă chef să-ți faci o insignă Starfleet din dopuri de bere și să pleci să explorezi galaxii. Sau, dacă stai la țară, măcar livada din spatele curții.
Rețineam că mi-a plăcut Star Trek când l-am văzut prima oară, dar nu credeam că o să-l apreciez atât de mult la revizionare.
Este un film excelent, un omagiu ambițios, vibrant și plin de suflet. A adus înapoi nu doar personajele, ci și speranța că SF-ul poate fi uman, inteligent și spectaculos deopotrivă.
A câștigat premiul Oscar pentru machiaj și a primit alte trei nominalizări, toate la categorii tehnice, o confirmare oficială a calității producției.
Pe mine m-a impresionat pe toate palierele, de aceea am să-i elimin 9 „lens flares”, să mai vedem și ce se întâmplă pe ecran, nu doar reflexii.
E posibil ca trekkiștii, care nu au văzut cu ochi buni transformarea francizei într-una de acțiune, să considere nota prea generoasă. Dar ce să zic? Este opinie personală.
(4,5 / 5)
Trailer
