Peacemaker

admin 11/10/2025 Seriale Leave a comment

Peacemaker tocmai a încheiat sezonul 2 pe HBO MAX sau cum s-o numi diseară, că-și schimbă numele mai des decât fac politicienii cu orientarea lor.

🎬 Peacemaker – Premisă 📖

După invazia extraterestră și crizele de identitate din primul sezon, Christopher Smith – alias Peacemaker – încearcă să ducă o viață „normală”.

Adică să nu mai omoare oameni în numele păcii și să nu mai plângă la fiecare glumă despre tatăl lui mort.

Dar liniștea nu durează, pentru că Peacemaker se trezește prins între lumi – la propriu.

Un dispozitiv cu energie cuantică îl aruncă într-o realitate alternativă, unde tatăl său și fratele său sunt încă în viață, iar el însuși e privit ca un erou național.

În timp ce încearcă să-și dea seama ce e real și ce e proiecția propriei vinovății, trebuie să se ferească de Rick Flag cel bătrân (Frank Grillo), care vrea să-i facă felul.

Dincolo de explozii și glume, misiunea devine una personală: să se împace cu sinele care ar fi putut fi.

Apar personaje noi, unele delicioase, altele de pomană, doar pentru că actorii respectivi sunt rude sau prieteni cu Gunn, dar nu mai insist pe tema asta.

💭 Peacemaker – Comentariu 🍿

💥 Haos controlat, dar fără explozie

Dacă primul sezon era o bombă de energie, sarcasm și sânge colorat, sezonul doi din Peacemaker e mai degrabă o grenadă cu efect fâsâit.

James Gunn n-a uitat cum se face comedie violentă cu suflet, dar parcă a lăsat o parte din nebunia aia sinceră la studiourile Marvel.

John Cena rămâne delicios de penibil în cel mai bun sens posibil, un amestec de prostie eroică și vulnerabilitate care încă funcționează.

Dar povestea merge în cerc. Pur și simplu, nu duce nicăieri. Am urmărit cu sufletul la gură ultimele episoade, așteptând ceva colosal, mai ales că Gunn ne-a tot aburit cu ideea că finalul va avea un cameo grandios.

Iar rezultatul? O fâsâială totală. Nu știu la ce surpriză uriașă se referea, pentru că nu a existat niciuna. Se pare că Gunn a învățat bine treaba cu marketingul și vrăjeala publicitară.

🌀 Universuri paralele și oboseală creativă

Eu, unul, m-am săturat de tema asta a universurilor paralele, mi-a ajuns în ultimii ani. Deja este un tertip scenaristic leneș, la care se apelează când e penurie de idei bune.

Nu are niciun efect narativ satisfăcător, știi că se închide ușa și gata, s-a rezolvat problema, oricare ar fi ea.

Cu toate astea, serialul reușește să rămână distractiv. Dialogurile au în continuare acea combinație de cinism și tandrețe care-l face unic în acest peisaj.

Gunn știe să te facă să râzi exact când ar trebui să te enervezi, și invers. Păcat doar că ultimul episod se prăbușește sub greutatea propriului „moment serios”.

Este o tentativă de final epic care pare lipită din alt serial, cu tot cu morală și discursuri inutile, redundante.

🤡 Emoții reciclate, dar încă vii

Cât să-l mai văd pe Peacemaker plângându-și de milă și jelind după fra-su, după tac-su și după Flag Jr.? Hai un sezon, hai un sezon jumătate, dar ajunge, nu poți să bați un cal mort, sperând că o va lua la galop din senin.

Peacemaker merită văzut în continuare pentru energia lui Cena, care joacă foarte bine pentru nivelul său, pentru replicile care dau cu pumnul în clișee și pentru micile detalii de nebunie care îți amintesc că James Gunn tot e James Gunn, chiar și când e obosit. Dar e clar că magia s-a mai stins puțin.

Echipa secundară — Harcourt, Economos, Vigilante — mai prinde scântei ici-colo, dar parcă lipsesc momentele alea în care chiar simțeai că vezi o familie disfuncțională care se ține laolaltă cu bandă izolatoare și glume proaste. Acum, e mai mult un club de terapie cu arme și muzică synth-pop pe fundal.

Nici măcar dansul de început și piesa nu mi s-au părut strălucite. Poate și pentru că aveam așteptări prea mari, după minunăția de generic din primul sezon.

Să fiți atenți la grămada de la finalul dansului, Frank Grillo pare că nu se mai poate abține și râde de mama focului.