Cinemagie Recenzii de film, seriale, teatru, cărți
Related Articles
Am avut o viziune conform căreia nu am urmărit La última noche en Tremor de pe Netflix și a trebuit să rectific această mare nedreptate, mai ales având în vedere cine a semnat mini seria.
🎬 La última noche en Tremor – Premisă 📖
Álex (Javier Rey – Orígenes secretos) este un renumit compozitor cu multe premii la activ în domeniul filmului, doar că a intrat în pană de idei și muza nu-i mai dă târcoale.
A și suferit un accident care i-a debilitat un pic mâna stângă, de aceea nu se află în cele mai bune toane.
Pentru a-și limpezi creierul, închiriază o casă în Tremore, în apropierea unei plaje izolate.
Aici dă peste Judy (Ana Polvorosa) care-i cade cu tronc, dar și peste niște vecini mai în etate care aproape că-l adoptă ca pe propriul lor fiu.
Eh, din cauza unui eveniment meteorologic extrem, Álex suferă un accident aproape fatal care îi reconfigurează sinapsele din minte și începe să aibă vedenii.
Sau sunt premoniții ale unui viitor sumbru?
💭 La última noche en Tremor – Comentariu 🍿
Aș putea menționa că seria este scrisă și regizată de către Oriol Paulo și ar fi suficient să vă dați seama ce vă așteaptă.
El cuerpo, Contratiempo, Durante la tormenta și Los renglones torcidos de Dios sunt filmele semnate de el la care adaug altă mini serie, El inocente.
Dacă ați văzut vreuna din aceste producții înseamnă că deja v-ați pregătit sufletește pentru o poveste complicată care se joacă în permanență cu mintea privitorului.
Așadar, care-i treaba cu Álex? Că de la el pornesc toate încurcăturile pentru că este un personaj complex pe care nu știi de unde să-l apuci.
Nu sunt mari dezvăluiri, că această structură narativă este laitmotivul regizorului, dar trebuie să ne decidem ce hram poartă protagonistul.
Ori este lovit de schizofrenie și îndrugă baliverne născocite de un cortex deteriorat care nu mai știe să facă distincția dintre realitate și fantezie.
Ori chiar este vreun pui de Mama Omida și toate viziunile sale urmează să se adeverească într-un deznodământ teribil? Pentru că este evident că nu vede lucruri fericite în viitor, ci doar catastrofe.
Și dacă acceptăm a doua variantă ca fiind corectă, misterul se ramifică din nou în două direcții.
Oare ce face Álex pentru a împiedica acel viitor sinistru va contribui la schimbarea lui sau, din contră, nu face altceva decât să dea o mână de ajutor la îndeplinirea lui?
Aici intervine veșnica dilemă legată de acest aspect, eventualitate sau inevitabilitate?
Putem schimba un viitor care deja este suma tuturor evenimentelor din trecut sau drumul către el este predestinat și orice facem tot acolo ajungem pentru că acel viitor este format din acțiunile întreprinse de noi în ideea de a-l schimba?
Mini seria are 8 episoade, dar unele dintre ele au o durată zdravănă care se apropie de un lung metraj, așa că nu vă imaginați că-l veți da gata în 8 ore.
Eu îmi propusesem să văd un episod pe zi, să am timp să-mi aerisesc cerebelul pentru a putea pritoci mai bine ce se petrece în această producție.
După 2 zile l-am terminat pentru că nu am putut să mă desprind de el deoarece fiecare episod este în așa fel construit încât se termină în cea mai mare coadă de pește și nu puteam rezista 24 de ore în acea tensiune extraordinară fără să știu ce urmează.
Scenariul acționează în special la nivel psihologic și ne poartă printr-o călătorie turbulentă desfășurată într-un carusel de emoții și gânduri născute în mintea răvășită a lui Álex, o minte care naște monștri sau care vrea să-i oprească.
Este genul acela de poveste care te perpelește de pe o parte pe alta, realul este fals care este real care este fals.
Da` las că-s eu mai deștept și mă prind de șmecherie până la urmă!
Așa-mi ziceam la fiecare străfulgerare narativă cu care scenariul mă săgeta când îmi era lumea mai dragă și uneori m-am prins de treabă, alteori serialul m-a prins pe picior greșit.
Ce să mai, teoriile sunt la fel de numeroase precum zecimalele numărului π, când crezi că ai ajuns la capătul șirului, îți dai seama că mai ai în față o infinitate.
Am luat-o chiar și razna pe câmpii, ducându-mă cu gândul la universuri paralele și am conchis că ăla rău este …, dar ajunge cu perorația pe acest palier, că poate mă scap de-o notă muzicală falsă.
Scenariul este foarte bine scris pentru că ia o poveste relativ simplă și o transformă într-una incredibil de întortocheată astfel încât drumul din punctul A în punctul B este unul plin de serpentine și hârtoape.
Plasează cu o mână măiastră și o precizie chirurgicală niște surprize și răsturnări de situație de simțeam cum îmi bubuie capul pentru că vin ca un baros picat din Asgaard pe nepusă masă.
Însă La última noche en Tremor nu este lipsit de problemele lui.
Cele 8 episoade sunt prea multe, nu își justifică durata exagerată, două dintre ele fiind absolut inutile, neavând vreo contribuție la desfășurarea acțiunii.
Cu sau fără ele povestea principală era fix aceeași, plus că și-au tratat audiența ca pe una lipsită de inteligență, oferind mult prea multe informații și lăsând mai nimic imaginației.
Plus că, știind cine este în spatele producției, am început să suspectez destul de rapid anumite mișculații scriitoricești pentru că, oricât de drag îmi este Oriol, s-a plafonat în acest gen, al thrillerului mindfuck, și începe să devină previzibil.
Nu că m-am prins de toate cadourile neașteptate pe care ni le servește ca un Moș Crăciun darnic, dar pe câteva le-am anticipat și ajunsesem să mă enervez că personajele sunt atât de grele de cap încât durează mult până să le conștientizeze și ele.
Apropo de personaje, nu le voi menționa pe nume, dar câteva sunt destul de tălâmbe prin deciziile stupide pe care le iau.
Eu să fi fost în locul lor și cineva să-mi spună ceva ce în mod clar nu avea cum să știe, păi atunci mă gândeam de două ori înainte să-l cataloghez sărit de pe fix.
🏆 La última noche en Tremor – Verdict 👍 sau 👎?
Este un serial bun, dar nu pot spune că-i cea mai reușită realizare a lui Oriol.
Poate și pentru că începe să devină repetitiv cu această temă care nu mai surprinde atât de mult ca în trecut.
Durante la tormenta rămâne pentru mine capodopera lui, magnum-opus-ul pe care cu greu îl va depăși.
În producția de aici se simte o tragere de timp fără a da roadele așteptate, iar umplutura dă pe dinafară, ceea ce a dus un pic la stricarea produsului final.
Dacă se rezuma la cel mult 5-6 episoade cred că ritmul ar fi fost unul mai alert, povestea ermetică și densă, iar dezvăluirile cutremurătoare.
Finalul, însă, ultimele 2 episoade, este fantastic pentru că te pune în fața unei rezoluții pe care trebuie să o interpretezi după propriile puteri.
În funcție de starea pe care o ai, deznodământul poate fi unul fericit sau, din contră, unul tragic.
Am ajuns la finalul partiturii, am de racordat 8 clape de pian și încă nu-s convins dacă m-am decis asupra unui final definitiv.
Vă recomand să fiți atent la orice amănunt, oricât de insignifiant pare, la un moment dat va intra în joc și va contribui cu câte o piesă în acest puzzle mintal.
A fost sau n-a fost?
(4 / 5)
