Related Articles
Vuia Internetul cu privire la Adolescence, o micro serie de 4 episoade pe Netflix și nu puteam rămâne ultimul prost din curtea școlii fără să-l văd.
🎬 Adolescence – Premisă 📖
Premisa este numai bună de subiect principal la știrile de la ora 17 de pe ProTV pentru că implică o crimă terifiantă.
O elevă este înjunghiată mișelește într-o parcare și toată localitatea este șocată de o asemenea năpastă inimaginabilă.
Suspectul principal este Jamie (Owen Cooper), un coleg de școală, un puștan de 13 de ani care este luat pe sus de către poliție, fără menajamente, de parcă era vreun lord al drogurilor.
Părinților nu le vine a crede ce li se întâmplă, siguri fiind că este o greșeală colosală, dar chiar să spargă Marian Godină britanic ușile fără vreo dovadă incontestabilă?
💭 Adolescence – Comentariu 🍿
Cele patru episoade au două caracteristice care le scot în evidență.
În primul rând, sunt filmate în așa fel încât par a fi formate dintr-o secvență neîntreruptă, la fel ca 1917, de parcă urmărim un documentar în direct în care cameramanul se ține scai de personaje.
Această abordare imprimă o tentă imbatabilă de realism, te implică trup și suflet în poveste, ai impresia că ești efectiv acolo și faci parte din poveste.
Am fost geană să depistez cusăturile care legau cadrele, convins fiind că era imposibil ca un episod de 50-60 de minute să fie realizat dintr-o singură bucată.
Ulterior, la documentare, am aflat că, într-adevăr, fiecare episod este o filmare neîntreruptă, echipa de producție și actorii au stat câteva zile să tragă mai multe versiuni și la final era aleasă cea care li se părea a fi cea mai bună.
Dacă este adevărat, atunci realizarea tehnică este fantastică, iar efortul, atât logistic, depus de cei din spatele camerelor de filmat, cât și cel actoricesc, al protagoniștilor care n-aveau voie să-și greșească replicile, este fantastic.
Șiretlicul își pierde pe final farmecul, dar rămâne o alegere interesantă care asigură tensiune plină de intensitate.
În al doilea rând, fiecare episod are tematica lui, concentrându-se pe câte un subiect.
Fără să dau prea multe detalii, primul este despre arestarea copilului, al doilea despre investigația efectuată în rândul colegilor, al treilea constă într-o evaluare psihologică a inculpatului, iar al patrulea se concentrează pe familia puștiului.
Aici intervine o ruptură în omogenitatea firului narativ pentru că salturile bruște de la una la alta strică din cursivitatea poveștii, când intram cu adevărat în pâine în ceva, hop, se termina episodul și apoi eram transportat în alt loc al serialului și o luam de la capăt.
Mini seria este una bună, dar nu mi s-a părut a fi o piatră de căpătâi a genului pentru că nu face altceva decât să spună ceva ce deja știam.
Ce se petrece în Adolescence este rezultatul schismei apărute între generațiile separate de un hău uriaș în ceea ce privește mentalitatea.
Și, dacă-mi permiteți, este efectul unei educații exagerat de permisive, o educație care are prea multă grijă de sensibilitățile unor mucoși care nu știu pe ce lume sunt.
Iată de ce își iau nasul la purtare, răspund obraznic, o ard arogant, au pretenții de lorzi și prințese, se poartă ca ultimii nesimțiți și încep să urle abuz dacă le atragi atenția.
Mă uitam la serial și, deși înțelegeam perfect ce transmite, nu mă impresiona cu ceva anume pentru că este plin de truisme.
Normal că era de așteptat să se ajungă aici, se știe că prea multă libertate încă din fragedă pruncie va genera și mulți țăcăniți și descreierați.
Lumea nu are dreptul acum să mai facă pe mirata la asemenea efecte, nu bagi mâna-n tuciul cu mămăligă fierbinte și apoi te plângi că te-ai ars.
Există o secvență în episodul doi în care un puțulică face ca porcul în fața unui polițist, dar este în regulă, trebuie să fie lăsat să se exprime liber, nu?
Păi dacă eu aș fi făcut asta, mi-aș fi luat o cafteală la școală și încă una acasă, să fie de rezervă, de nici nu mi-ar mai fi trecut prin minte să iau la mișto vreun polițist.
Poate că sunt de modă veche, dar, din punctul meu de vedere, respectul nu se educă, respectul se impune pentru că asta ne e fire, de multe ori vorba bună nu are rezultate.
Altfel de ce am avea, spre exemplu, legi care impun purtarea obligatorie a centurii de siguranță când ar trebui să fie un lucru normal, pe care fiecare șofer/pasager ar trebui să-l facă din proprie inițiativă?
De ce este nevoie să scrie pe capsulele de detergent că nu trebuie mâncate?
Pentru că noi, ca umanitate, suntem întotdeauna contra, credem că știm mai bine decât oricine altcineva și a friza normalul, inteligența și bunul simț este parte a ADN-ului nostru.
Adolescence este dramatic, prezintă o situație fără ieșire, chiar nu știu cum ar putea fi rezolvată la momentul actual.
Părinții care au fost educați cu cureaua nu vor ca odraslele lor să mai treacă prin așa ceva, dar se cade în extrema cealaltă, fiind prea răsfățați, toți se cred speciali și cei mai cei și nu ai voie să le refuzi ceva sau să le zici ceva ce ar putea interpreta ca remarcă negativă.
Și uite așa se creează un cerc vicios, vrei să fii mai permisiv cu copilul, iar acesta și-o ia în cap și, subit, devii un părinte rău pentru că ai crescut o jigodie, deși tu ai încercat să fii total diferit de ai tăi.
Știu că mi-s Gică Contra pentru că nu ridic în slăvi serialul, dar m-a lăsat cam rece, mi se cam rupea de durerea protagoniștilor pentru că au cules ce au semănat.
Am fost făcut în fel și chip în timpul școlii din cauza felului stâlcit în care vorbesc, cuvinte mult mai jignitoare decât cele folosite în Adolescence, dar în niciun moment nu m-a săgetat gândul să bag cuțitu-n proștii cu gura slobodă.
De ce?
Pentru că am fost bine educat, uneori cu oțet, alteori cu miere, dar suficient cât să învăț că vorbele dor doar dacă le las să doară.
Acum, nu, nici vorbă de așa ceva, puradeii au un ego fragil și o iau razna dacă nu li se cântă în strună pentru că așa au fost învățați de mici, că nu-i nimeni ca ei.
Știre de ultimă oră: cei mai mulți sunt niște căcănari pămpălăi, iar cele mai multe sunt mimoze cu nasul pe sus, nu-s deloc speciali, ci doar au aere de dive și prinți, că așa au fost învățați acasă.
Vina, în mare parte, aparține părinților care vor să aplice alte metode de educare, asta deși nu și-a pus nimeni o întrebare pertinentă: Băi, dacă metodele vechi erau, totuși, bune?
Nu zic că erau, dar întrebarea rămâne.
Un alt aspect scos în evidență de serial este pericolul rețelelor sociale, un flagel care face din ce în ce mai multe victime.
În goana după bani, multimiliardarii au contribuit la stricarea generației actuale. Așa cum pentru a vota trebuie să ai 18 ani, consider că-i logic și normal ca aceeași vârstă trebuie să o dovedești și pentru a-ți crea un cont pe o rețea socială.
Ce o fi atât de greu de înțeles pentru lumea de acum că minorii au mintea ușor impresionabilă și se lasă influențați de toate tâmpeniile superficiale cu care sunt hrăniți în mod agresiv?
Tânărul Owen Cooper se află la debut, dar cred că face rolul carierei sale, nu zici că este un începător, ci un veteran al meseriei, interpretarea lui este excelentă.
Nu vă zic ce fel de personaj întruchipează, că poate mi-o luați în nume de rău, dar erau momente în care voiam să-l strâng la piept, dar și momente când voiam să-l strâng de gât, episodul 3 este spectacolul lui.
🏆 Adolescence – Verdict 👍 sau 👎?
Concluzia serialului este una incredibil de tristă și deprimantă, lumea a devenit un malaxor care ne macină și ne tot macină, un malaxor din care nu avem scăpare.
Părinții trebuie să muncească non stop ca niște sclavi pentru a asigura un viitor mai bun copiilor, așadar nu mai au timp pentru o educație cum trebuie.
Întrebare: dacă nu puteți să aveți grijă de ei, de ce îi mai aduceți pe lume? Că și așa suntem prea mulți și vasta majoritate duce o viață grea?.
Dacă nu aveți timp sau minte să îi educați de mici, atunci ce rost mai are chinul ăsta? Că vă chinuiți și voi, îi chinuiți și pe ei din cauza unui posibil destin vitreg, așa cum ne demonstrează serialul.
Profesorii au ajuns să aibă mâinile legate la spate, Doamne ferește să critice cumva prostălăii care-și mănâncă mucii crezând că sunt spaghete, deci nici la școală nu se va mai face educație serioasă.
Iar puradeii, lăsați de capul lor, cu ochii stricați de tablete și telefoane și cu mintea infectată de toate scursurile diareice numite influenceri, devin niște analfabeți funcțional.
Poate că s-a ajuns aici și din cauza salturilor tehnologice uriașe, ceea ce a creat o prăpastie între părinții care trăgeau după ei un ditamai telefonul fix și copiii care umblă cu o centrală nucleară în buzunar.
Pe vremea mea, până se încărca o poză sexy îmi creștea barba, acum oricine are acces la nuditate totală care impune niște standarde imposibil de atins.
Este un serial ce ar trebui să aibă un impact major în conceptul de educație. Repet, prea multă libertate și prea puțină disciplină dăunează grav maturizării.
Specia umană este mânată de răutate, ea trebuie ținută în frâu pentru că dacă scăpăm hățurile, iată rezultatele.
Păcat că scenariul nu a fost capabil să mă facă să empatizez cu personajele, toate-și plâng de milă sau dau dovadă de comportamente abjecte, deși ele singure au ajuns în situația asta.
Unii zic că finalul este ambiguu, că se termină în coadă de pește, că nu este clarificat misterul, că nu se știe dacă ăla mic a ucis sau nu.
Mie mi se pare că este foarte clar serialul, nu am rămas cu întrebări fără răspuns sau dileme neelucidate.
La sfârșit fiecare este nevoit să doarmă așa cum și-a așternut.
Bun, dar nu excelent, are intenții lăudabile, dar nu prezintă vreo noutate, deja suntem martorii efectelor unei educații prea relaxate, așa că eu am să scutur de praf 8 rigle, cine știe cunoaște.
(4 / 5)
Ma bucur ca am deja copiii mari si ca am cam scapat.
Am copilarit intr-un cartier normal. Vecinii mei de palier aveau un baiat si o fata, fata de varsta mea, baiatul cu 3-4 ani mai mic. Tatal cam absent, mama casnica. Baiatul in cauza slabut fizic, ciuca batailor de joc, frustat ( baiatul mamei, fatalau ). Anii 1990. Baute prin fata blocului noaptea. Altercatie cu un tigan de la niste blocuri vecine. Mers noaptea la ora 1 acasa, luat cutitul din sertar, coborat afara, mers la blocul vecin, zarit puradelul, bagat cutitul in piept, mers acasa, pus cutitul la loc in sertar ( nu mai stiu daca spalat sau nu ), culcat. Politia la 2 nopatea batut la usa, luat adolescentul din pat ( 17-18 ani ). Acesta nu isi aducea aminte nimic.
15 ani cu executare, facut undeva in jur de 8. Iti dai seama cum m-am simtit la aceasta poveste…
Nu zice in film ce pateste prietenul lui, proprietarul cutitului si autorul moral al faptei…
Tatal trebuie sa comunice cu baietii, tatal educa baietii, tatal ii face barbati. Chiar daca nu e prezent ziua, o jumatate de ora de discutii SINCERE seara sunt suficiente.
Am cam exagerat, voit, cu mama de bataie, ca știam ca voi agita spiritele, dar tu ai dreptate, trebuie sa iti faci timp pentru educație, as completa eu, și una serioasa, nu merge numai cu fluturași și fulgi de zapada.
Și da, sunt fire narative nerezolvate, dar nu înțeleg de ce lumea zice ca e ambiguu finalul, mie mi se pare clar ca lumina zilei ca pustiul e vinovat.
Am mancat bataie aproape zilnic pana la 14 ani. Cu cureaua, alea alea. Stiu exact ce spui. Sunt ca tatal din serial. Imi statea ceasul efectiv cand auzeam cheia in usa. Groaza si frica la superlativ. Asa era moda. Mama era pavaza. Da si eu eram obraznic. Mna. Este gresita conceptia ca datorita bataii am ajuns om. Adevarul este ca dimpotriva, printr-un noroc chior nu am ajuns golan si o pleava a societatii. Am prins vremurile cand o diploma si o facultatate chiar era o garantie a reusitei in viata. Mai mult anturajul golanilor m-a salvat. Cand vedeam ce inseamna sa bei, sa chiulesti de la scoala, sa nu citesti o carte, sa nu fii in stare sa faco o gluma fara mascari, toate astea le-am perceput ca un model negativ. Am reusit sa ma salvez. Din toata generatia de 30 de baieti decretei ( toti din acelasi bloc ) maxim 5 au ajuns ” realizati „. Si da, de acasa din familie pleaca impulsul, imitarea parintilor, expresii, atitudini, apucaturi, betii, batai, comportament masculin toxic fata de femei, ” descurcareala ” in fata invatatului, etc.
Familia pe primul loc, anturajul pe locul 2, scoala pe locul 3, timpul liber pe locul 4. Ele sunt complementare. Daca mai mult de 50% e spre 2 chestii din 4 – tinzi intr-acolo. Daca familia nu observa din timp mersul pe aratura, te duci tobogan!
In vremurile de azi tot cam aceeasi 4 piloni sunt.
Am observat cu placere, pe langa referintele si comportamentul masculin toxic a la fratii TATE ca scenaristul a introdus discret si lipsa practicarii unui sport de orice fel ar fi el. Este foarte important si poate salva o intreaga copilarie/adolescenta. Multe chestii morale si psihologice se invata in sport si pun fundatia caracterului ulterior. Pe langa o baza fizica solida pentru adultul de mai tarziu. Baza ATENTIE nu vorbesc de muschi si de anduranta. rezaistenta la oboseala, felul cum sunt legate ligamentele si tendoanele de muschi, felul cum te alimentezi, odihna aia sora cu coma dupa o oboseala extrema, multe chestii sunt legate de sport.
Cate chestii relativ minore pot salva un adolescent! Si e vorba de un efort de 4-6 ani ( din clasa a 5-a pana in clasa a 10-a ) . O chestie extra curiculara de 2-3 ore pe saptamana ar rezolva problemele. Pacat.
Cine sa mai faca sport? Din pacate, sportul global a devenit butonatul pe tableta/telefon sau manevratul manetei. Nu se doreste o populatie sanatoasa. Daca pana si jocurile video au ajuns sporturi de performanta, adica se incurajeaza sedentarismul pe toate partile.
Suntem fara scapare ca societate.
Îmi pare rău de experiența pe care ai avut-o. În mod clar nu la asta m am referit în articol. Ăsta este un caz nefericit care cade într-una dintre extreme.