Gon-ji-am

admin 07/10/2025 Filme asiatice Horror K-movies Leave a comment

Gon-ji-am este un film horror din Coreea de Sud dintr-un gen care nu-mi cade bine la creier, found footage.

Dar era prea lăudat, așa că n-am mai putut să-l ocolesc.

🎬 Gon-ji-am – Premisă 📖

O echipă de youtuberi, care moderează un show numit Horror Times, vrea să investigheze unul dintre cele mai bântuite locuri de pe planetă, fostul sanatoriu Gon-ji-am.

De fapt, locul este doar presupus bântuit, că nimeni nu știe cu exactitate cum stă treaba în realitate.

De unii singuri nu prea e distracție, așa că băieții aleg trei voluntare pentru a-i însoți, că-n șase sperieturile n-ar trebui să fie atât de terifiante.

Cum sunt dornici de faimă pe internet, decid să facă un livestream horror din acest loc, convinși că vor deveni virali dacă se prefac că sunt speriați.

De ce să se prefacă? Pentru că nu cred că sanatoriul este bântuit, ci doar o clădire abandonată, aflată în paragină, și nimic mai mult.

💭 Gon-ji-am – Comentariu 🍿

Oricât de ahtiat după celebritate aș fi, eu aș fi făcut cale întoarsă în momentul în care vedeam cât de sinistru, părăsit și decrepit este sanatoriul Gon-ji-am.

În plus, are și un trecut care l-ar face până și pe cel mai curajos demon să zică „pas”.

Dar sextetul nostru nu și nu, s-a înarmat cu lanterne luate de pe Temu, cu baterii deja descărcate, s-a blindat cu GoPro-uri și s-a aventurat în măruntaiele construcției lugubre.

🎥 Estetica „found footage”

Având în vedere genul, nu este de mirare că imaginea tremură în permanență și personajele au niște bețe-nfipte… în camerele de filmat.

Sincer să fiu, nu m-a deranjat deloc acest aspect, fiind unul dintre puținele filme care știu cum să se folosească de aceste tactici artistice.

Ce-l diferențiază de alte „found footage” de duzină e că nu se bazează pe prostii auditive, coloana sonoră aproape că lipsește.

👻 Tensiune și ritm

Atmosfera se construiește lent, dar apăsător. În loc să țipe fantomele, îți urlă creierul „ieși de-acolo!”.

Prima jumătate este destul de lentă și un pic plictisitoare, pentru că moroii nu ies la joacă atât de repede pe cât doream și eram prins între farsă elaborată și spirite leneșe.

Eh, dar când se pornește tămbălăul, sperieturile vin în avalanșă, ca modificările în Codul Fiscal cu fiecare guvern nou care află că are de acoperit o gaură colosală.

Cum totul se zdruncină, iar lumina este mai rară decât în perioada comunistă, de multe ori trebuie să ghicești ce se întâmplă: e vreo entitate demonică îngrozitoare sau își face cineva un selfie cu botic de mac-mac?

🧊 Momente-cheie

Are câteva momente care mi-au băgat tegumentul direct în congelator, atunci când camerele încep să funcționeze… dar nu unde trebuie, când ușa „402” NU SE DESCHIDE, până când o face, și atunci când apar… alte fețe în cadru decât cele așteptate.

Această construcție lentă m-a ținut cu stomacul lipit de șira spinării, de zici că eram în a 40-a zi de dietă, și nu știam exact de ce.

⚠️ Defecte de gen

Dar vine la pachet și cu problemele clasice ale genului, pe care nu știu cum le-ar putea evita un regizor, oricât de expert ar fi în horror.

Finalul e previzibil încă de la început. Să-mi fie cu iertare, dacă ai văzut cu ochii închiși jumătate de peliculă cu structura asta, știi exact unde bate.

🎭 Personaje

Personajele nu sunt geniale, dar nici nu-ți vine să le lovești cu o lanternă, ceea ce, într-un film horror, e deja un compliment uriaș.

Sunt credibile. Cam cum aș fi și eu dacă aș intra într-un azil bântuit doar pentru like-uri: glume la început, urlete la final.

Dar sunt și unidimensionale, fiecare având o trăsătură definitorie, așa că nuanțele comportamentale lipsesc cu desăvârșire.

Sunt mai mult fețe numai bune de schimonosit decât oameni cu care să empatizezi și să te temi pentru soarta lor. De aceea, nici nu am reținut vreun nume.

🌑 Atmosferă și mesaj

Păcat că se exagerează cu bezna, una este să-ți fie pusă mintea la treabă, să completeze spațiile goale, alta e să faci o prea mare economie de wați și să inunzi ecranul cu un negru profund.

Scenariul nu este atât de simplu pe cât pare la prima vedere, există și o mică tentativă de comentariu social, ceva gen: „Ne pierdem umanitatea de dragul vizualizărilor”, dar nu intră prea adânc în acest subiect.

Până la urmă, este film de groază, nu satiră sofisticată.

🏆 Gon-ji-am – Verdict 👍 sau 👎?

Pe scurt, nu e filmul care te sperie prin zgomote puternice, ci prin neliniște. Și face asta bine.

Atmosfera e apăsătoare, camera rămâne pe chipuri panicate suficient de mult încât să-ți dea de înțeles că oamenii nu sunt singuri, iar sunetele sunt organice, nu explozii aiurea de decibeli.

Gon-ji-am nu reinventează horrorul cu found footage, că nu cred că mai poate fi adus ceva original, dar la momentul lansării nici nu l-a lăsat să putrezească.

E genul de film pe care îl vezi noaptea cu prietenii și apoi te întrebi de ce se tot aprinde lumina pe hol.

Pentru acele scurte secvențe cu adevărat înfiorătoare, care m-au adus mai aproape de cortegiul funerar, am să-i dau 7 like-uri și sper să atingă numărul dorit pentru a obține mulți bani din reclame.