Cinemagie Recenzii de film, seriale, teatru, cărți
Related Articles
Cu chiu și cu vai, că-i mai greu de găsit, momentan, decât Sfântul Graal, am reușit să văd Experimentul Pitești.
Și nu oriunde, ci la Cinema Europa. Dar despre partea asta mai târziu.
🎬 Experimentul Pitești – Premisă
Filmul prezintă o versiune ficționalizată, în sensul că personajele sunt altele, a celebrului, dar infamului, experiment de la, ați ghicit, Pitești.
Herman (Sergiu Moraru) este un tânăr care aderă la ideologia unchiului său Corneliu (Ion Caramitru – Moromeții 2 – aflat la ultimul său rol).
Adică este un erudit ateu ce vrea să se elibereze de coada vacii spre stupefacția mamei sale.
Modul său de gândire nu cade prea bine partidului care n-are nevoie de oi negre care să iasă din turmă, ci de unele care să urmeze la sânge ordinele fără să crâcnească.
Astfel, Herman devine persecutat, este aruncat în închisoarea de la Suceava, dar evoluția destinului său îl va aduce la un moment dat și la Pitești.
💭 Experimentul Pitești – Comentariu 🍿
Producția de față este rezultatul unor eforturi pornite încă din 2011 de către regizoarea Victoria Baltag, deci 12 ani de muncă.
Din care vreo 4 a durat doar documentarea constând în răsfoirea arhivelor și ascultarea diverselor interviuri pe această temă.
Așa dedicație mai rar. Dar pentru un asemenea subiect a meritat efortul.
Filmul independent intră cu bocancii într-o zonă a istoriei destul de evitată de către producțiile autohtone din motive lesne de înțeles.
Scursurile vinovate, într-un fel sau altul, de nenorocirile cauzate de acest experiment încă nu s-au curățat sau moștenirea este dusă mai departe de odraslele lor.
Nu mă apuc acum să disec și eu subiectul, cade în sarcina voastră să folosiți diverse surse de informare dacă sunteți interesați să aflați mai multe.
Dar nu-i greu de imaginat, este vorba despre „reeducarea‟ siluită prin diverse metode care doreau să te pună pe calea cea dreaptă.
Că dacă nu ziceai ca partidul însemna că ești contra lui și, implicit, contra țării.
Eu mă rezum doar la a comenta filmul.
Unul care a fost subversiv cu așteptările mele în ceea ce privește evoluția unui anume personaj care m-a luat total prin surprindere.
Asta și pentru că am purces la urmărirea filmului în orb, cu mintea neîntinată de trailere sau alte elemente perturbatoare.
Subiectul abordat este unul abject și terifiant, unele dintre secvențe fiind de-a dreptul grotești și inumane din toate punctele de vedere.
Este un film mai de groază decât alea cu exorcizări sau mai știu eu ce demoni pentru că aici totul a fost aievea.
Monștrii au avut chip uman, iar îndoctrinarea forțată a fost făcută prin torturi care-ți vor tăia pofta de mâncare și-ți vor întoarce stomacul pe dos.
Și, aparent, acele secvențe nu redau cele mai înfiorătoare chinuri, au fost special alese pentru a nu ne deranja prea rău sensibilitățile spirituale.
Dar chiar și așa, sunt niște scene odioase, nu credeam că mai există ceva vizual care să mă facă să icnesc a scârbă, dar iată că Experimentul Pitești a reușit asta.
Filmul este dur, neașteptat de dur, însă este pe măsura cruzimii acelei pete din istoria României, una mizerabilă care ne-a dus buhul și peste hotare, făcându-ne de râs.
Și cum se întâmplă cu mizeria de pe la noi, în loc să o scoatem din casă, să nu mai intre înapoi, o băgăm sub preș, sperând că poate nu o mai vede nimeni și se face uitată.
Construcția filmului mi-a adus aminte de unele dintre producțiile lui Nolan deoarece firul narativ nu are o desfășurare liniară.
Avem de-a face cu salturi temporale care îl vizează pe Herman, personajul principal, unul complex care îmbină în el iadul și raiul.
Evoluția lui este una bulversantă și te lasă perplex, demonstrând încă odată că omul este în stare să facă orice pentru a supraviețui o zi în plus.
Chiar dacă asta înseamnă a se deda la fapte reprobabile care afectează direct și fulgerător viața altora.
Așadar, cu privire la povestea din film, una tulburătoare și generatoare de sechele, și construcția narativă am numai cuvinte de laudă.
Pe lângă asta mai trebuie să evidențiez un aspect care m-a impresionat, chit că n-are mare importanță, anume genericul de început.
Conceptul este simplu, dar realizarea profesionistă mi-a adus aminte de producții celebre de la Hollywood.
Acum trebuie să schimb tabăra, să mă lepăd de lauri și să mă iau în brațe cu partea negativă.
Două aspecte m-au deranjat, unul clar are legătură cu Experimentul Pitești, de celălalt nu sunt sigur.
Primul se referă la faptul că filmul este mult prea scurt, vreo 80 de minute, versiunea proiectată în cinema având lacune în tranziția de la o scenă la alta.
Ele par prea bruște, se sare de la școală la pușcărie sau de la admirat natura la vizionat tortura parcă prea repede, ca și când ar lipsi secvențele de legătură, liantul care să asigure coeziunea scenariului.
Am înțeles că mai există alte versiuni ale filmului, mult mai lungi, de trei ore sau și mai mult, dacă nu mă înșel.
Nu zic că trebuia să fie proiectată o asemenea variantă extinsă, dar aș fi dorit să fie mai bine legată povestea, să se ducă măcar pe la 120 de minute pentru că ar fi fost loc de și mai mult material.
Al doilea aspect, și aici nu știu pe cine să dau vina, are legătură cu sunetul.
Ori a fost culpabilă proiecția la care am asistat, fiind una de-o calitate îndoielnică, ori filmul în sine suferă la acest capitol, deoarece sunetul are multe probleme.
Așa că nu știu cui trebuie să-i dau o sentință cu executare pentru neconformitatea auditivă.
Ba se aude prea înfundat, ba dispare sunetul pentru câteva secunde doar pentru a reveni la un volum prea ridicat.
Nivelul decibelilor a variat foarte mult, uneori simțeam că-mi curge sânge din timpane la cât de zgomotos era sunetul, alteori nu pricepeam replicile pentru că nu le auzeam.
🏆 Experimentul Pitești – Verdict 👍 sau 👎?
Și am ajuns la final, și am încălecat o șa și trebuie să termin povestea cu experiența mea cu acest film.
Pentru o producție de debut care a întâmpinat un munte de greutăți în realizare, produsul final este unul bun.
Perfect nu-i, nici pe departe, dar admir curajul de a aborda un asemenea subiect tenebros despre care mulți nu știm, mai ales cei mai tinerei.
Este un film educativ care redă fidel o parte rușinoasă a istoriei noastre și care, la fel ca Gata oricând! Eroii de la Podul Jiului, ar trebui să fie proiectat elevilor și studenților.
Momentan, cum sunt mai slab din fire, nu cred că pot să rezist la mai mult de 8 joarde date peste tălpi.
Îmi rezum dreptul de a-mi schimba opinia după ce voi revedea filmul în condiții tehnice corespunzătoare.
Îmi pare rău că primul meu contact cu Experimentul Pitești a fost la Cinema Europa, o locație execrabilă după standardele moderne.
Ecranul era atârnat undeva la etajul 2, atât de sus mi s-a părut a fi. Ori că mă uitam la el, ori la Lună, la fel de dureros mi-a înțepenit gâtul.
Și asta a dus și la ciopârțirea subtitrării în engleză, era vizibilă doar prima linie, cea de-a doua nu se mai vedea.
Sala este una antică, neîngrijită, inconfortabilă, cu scaune ceaușiște, organizarea la fel și izolare fonică din părți, că auzeai mașinile trecând pe stradă.
Parcă am fost transportat în urmă cu zeci de ani, atât de retro (în sens peiorativ) a fost la Europa, o relicvă demnă de perioada comunistă.
Dar n-are filmul nicio vină pentru locație, sper doar ca pe viitor să fie prezent în cât mai multe cinematografe din țară pentru că merită.
(4 / 5)
Sunetul execrabil este din cauza locatiei. L-am vazut la tnb, unde oricum nu e sonorizare de cinema de mall, si sunetul era ok.
Da, cinema Europa este fix ULTIMUL loc unde-mi doresc sa merg.
Mersi de lamurire. N-am avut ce face, ieri a fost fereastra prielnica sa il vad. Si doar la Europa s-a putut.
Va multumim pentru gandUri, respect! La Bucuresti o sa fie filmul cam 2 luni, aprilie si mai, cu actori si echipa mai venim cu el pe 8 aprilie, pe 11 aprilie si dupa Paste la MTR, Cinema Pro si Cinema Elvira Popescu. Se gasesc rar proiectiile fiindca imi fac singura distributia si mergem si noi pe unde ne invita lumea.
E un film cu mult peste producțiile agresiv promovate care beneficiaza de bugete imense. Mult peste. Iar subiectul este devastator si cutremurator.
Am văzut filmul acesta la Cinema de la Filarmonica Piteşti. Pot spune următoarele:
– sunetul a fost prost, se auzea când prea încet , înfundat, când prea tare!
– saltul de la o scenă la alta e prea brusc
– scenele cu şedinţele Frăţiilor de cruce ale legionarilor sunt prezentate răutăcios, denigratoare la adresa unor oameni care în majoritate au fost au fost oneşti, altruişti, nu brute cum sunt prezentaţi în film
– dacă se vrea un film educativ, nu cred că ajunge la publicul larg, nu cred că un necunoscător înţelege subiectul expus
– Mult mai educativ este filmul „ÎNTRE CHIN ŞI AMIN” al regizorului TOMA ENACHE, emoţia şi drama este mult mai bine reprezentată.
Deci de la film vine problema cu sunetul, nu stiam daca de la el sau de la cinema-ul insalubru unde am vazut filmul.